30.04.2010

Oameni vs. animale



Drepturile fundamentale ale omului, familiei sale si ale societatii in care traieste
vs.
Drepturile cainilor maidanezi
...............................................................................................................................................
CONSTITUŢIA ROMÂNIEI

Dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică
ARTICOLUL 22
(1) Dreptul la viaţă, precum şi dreptul la integritate fizică şi psihică ale persoanei sunt garantate.
(2) Nimeni nu poate fi supus torturii şi nici unui fel de pedeapsă sau de tratament inuman ori degradant.

..................................................................................................................................................
Cainii vagabonzi din Capitala: castrati la Primarie, ucisi la Prefectura
Miercuri, 28 Aprilie 2010, ora 11:36
http://www.ziare.com/articole/medic+ucis+caini

Daca Prefectura Capitalei propune eutanasierea cainilor vagabonzi, viceprimarul Victor Iovici sustine ca Primaria are un proiect de sterilizare. Viceprimarul Capitalei, Victor Iovici, declara ca solutia propusa de primarie este sterilizarea, iar proiectul se desfasoara in colaborare cu Facultatea de Medicina Veterinara si cu cabinetele veterinare. Reprezentantul Primariei recunoaste ca numarul de caini vagabonzi sterilizati este destul de mic si ca se incearca cresterea numarului de cabinete unde se sterilizeaza. "Noi avem un proiect in colaborare cu Facultatea de Medicina Veterinara pentru sterilizarea lor. (...) Dorim sa facem aceasta sterilizare cu mai multe cabinete ca sa fie eficiente, noi am sterilizat si pana acum, dar doar la societatea noastra, sterilizam si acum, dar foarte putin", a declarat viceprimarul, la Realitatea FM. Viceprimarul mai promite si infiintarea Politiei Animalelor, care ar urma sa supravegheze ca posesorii de animale sa isi indeplineasca atributiile, sa nu ii lase prin parcuri si sa nu ii plimbe fara lesa. Prefectura Bucuresti propune eutanasierea cainilor vagabonzi, in cazul in care cineva nu ii revendica de la adaposturi in 7 zile. Atanasoaei: Numarul cainilor eutanasiati depinde de societate. Propunerea legislativa a fost prezentata marti, de prefectul Capitalei, Mihai Atanasoaiei, dupa ce a fost inaintata saptamana trecuta Comisiei pentru Administratie Publica din Camera Deputatilor. Pentru eutanasierea cainilor ar urma sa ...

Suceava: Tanara sfasiata de doi pitbulli
Miercuri, 31 Martie 2010, ora 14:35
http://www.ziare.com/articole/medic+ucis+caini
O tanara din satul Rotunda, judetul Suceava, a ajuns in stare grava la spital dupa ce a fost sfasiata de doi metisi de pitbull. Satenii sunt indignati, pentru ca acest caz nu este singular. Incidentul vine la aproape doua luni, de cand aceleasi patrupede au ucis un batran din sat si la aproximativ sase luni de cand au mutilat o avocata, scrie Evenimentul Zilei online ...
Fetita sfartecata de caini, la Constanta
Duminica, 13 Aprilie 2008, ora 17:33
Medicii legisti au confirmat ipoteza ca fetita de numai sase ani gasita sfasiata pe un camp de la marginea municipiului Constanta a murit din cauza unor muscaturi de animal, cel mai probabil a unor caini, transmite NewsIn ... Fetita era singura la parinti.

Japonez ucis de un maidanez
30 Ianuarie 2006
Scena incredibila in centrul Capitalei. Un japonez (presedinte al reprezentantei Koyo in Romania, presedintele Asociatiei Romano-Japoneze) a murit dupa ce a fost muscat de un maidanez in Piata Victoriei, chiar langa Guvern. Barbatului de 68 de ani i-a fost sectionata o artera de la picior, rana in urma careia a pierdut mult sange.

Batrana ucisa de o haita de caini
Luni, 14 Septembrie 2009
Intr-un lan de porumb, la marginea satului iesean Ciortesti, o batrana de 77 ani si-a gasit sfarsitul dupa ce a fost atacata de o haita de caini. Batrana Eleonora Mihai a fost pur si simplu sfasiata de patrupedele infometate. .....
In urma cu o saptamana o fetita de zece ani din localitate a fost atacata de aceeasi haita de caini. Simona Bodron s-a dus la magazin sa cumpere peste si, in timp ce se intorcea acasa, o haita de sase caini i-a iesit in fata ...
INTREBARI:
1. Oare acesti caini maidanezi liberi ... erau sau nu erau sterilizati ?
2. OARE, CEI CARE SUSTIN CAINII MAIDANEZI SE SIMT CUMVA RESPONSABILI/VINOVATI DE SUFERINTA/MUTILAREA/MOARTEA ACELOR OAMENI?

29.04.2010

Piatra de moară si bobul de grâu - Cincinat Pavelescu

De ce mă striveşti, fără milă?
întreabă un mic bob de grâu,
(c-o voce umilă)
o piatră de moară haină
ce-mpinsă de apa din râu,
îl schimbă-n făină...

Dar piatra de moară, ursuză,
sau, poate, cuminte,
nici nu vrea măcar să auză
când bobul de grâu o acuză,
şi-şi vede de treabă-nainte!

Morala:
Oricât ar cârti înţeleptul,
Când ai putere, ai şi dreptul!

UPDATE: Replic c-o fabulă la sonetul sonatului Ghiţă!

Oaia, lupul şi apărătorii
(tot de Cincinat Pavelescu!)
Vrând să scape de sub gheara
Unui lup ce-o fugărea,
O mioară, vai de ea!
Ca să n-o răpuie fiara,
Căutând un ascunziş,
S-a pitit într-un tufiş
plini de spini
de scaieţi şi mărăcini.

Atunci lupu-i pierde urma...
Dar fricoasă mieluşea,
Când ieşi să-şi cate turma,
Toată lâna după ea
Albă, creaţă şi bogată,
Rămăsese ca răsplată
În tufişul salvator,
Dar cam prea apucător.
. . . . . . . . . . . . .
Această fabulă banală
N-are nevoie de morală.

28.04.2010

Bună dimineaţa Mircică!

Poezia trădătorilor de ţară.
(Adrian Păunescu)

Aţi cultivat şi vîntul şi furtuna
Şi n-aţi avut măcar un lucru sfînt,
Ce iese după voi v-a fost totuna
Aţi ofensat şi oameni şi pămînt.

Nu v-a fost milă nici măcar de mame,
Aţi aruncat idei în puşcării,
Voiaţi să moară patria de foame
Şi, dacă-aţi mai putea, aţi mai voi.
Aţi ars cuvintele limbii române
Pe ruguri de-mprumut, duhnind urît
Din cîte trei ciobani aflaţi la stîne
Voi pe toţi trei rîzînd i-aţi omorît.

Nu v-a fost greu şi nu v-a fost ruşine
Să măcinaţi ţinuturi şi statui,
Voi, fii ai pustiirilor străine
Prinţi sumbri ai domniei nimănui.

Trădînd pe Basarabi, pe Brîncoveanu
Aţi încercat să stingeţi acest neam,
Voi v-aţi vîndut şi inima şi lanul
Şi cifru-n care noi ascunsu-ne-am.

Aţi îndoit lumina ţării dreaptă
Şi aţi murit visînd-o în noroi,
Iar azi cînd nici mormîntul nu vă rabdă
Mai reveniţi în lume ca strigoi.

Voi, care cu o furie dementă,
Sfidînd istoria acestei ţări
Dăduseţi România în arendă
Închiriind-o celor patru zări,

Aţi dus în capitalele străine
Acelor ce şi azi valeţi plătesc,
Pămînt de-al nostru, soclu de suspine,
Şi-aţi dus chiar subpămîntul românesc.

Coşmare ţin pe cer această noapte
Şi voi mai apăreţi din cînd în cînd
Cînd vă aruncă gropile urlînd
Că nu mai pot nici ele să vă rabde.

Însă acum, cînd şansă nu mai este
Să vindeţi patria, bătrîni strigoi,
Voi ne salvaţi de sumbra-vă poveste
Vînzîndu-vă din viciu, voi, triştii, între voi.

PS Zicere: Când EL nimic nu-mi face pentru un delict banal, eu simt după cum tace că vine un scandal!

26.04.2010

Rânjesc!

Medicul pediatru brăilean Ion Uță a acordat un interviu în exclusivitate site-ului


Iată interviul:
De vorbă cu tatăl lui Teo

Rep: Fiica dumneavoastră, Teo Trandafir, a decis să intre în politică şi voiam să ştim dacă o susţineţi.
Dr. Uţă: Sigur că o susţin. O susţin din toată inima şi chiar i-am spus şi ei acest lucru. I-am spus să fie atentă la ceea ce face.
Rep: De ce, credeţi că s-a avântat într-un joc periculos, aveţi motive de îngrijorare?
Dr. Uţă: I-am spus un lucru pe care eu nu i l-am spus niciodată până acum, i-am spus să ia pastile ca să reziste, eu care i-am interzis cu desăvârşire ca medic să facă asta până acum. Este într-o poziţie cumplită. Imaginaţi-vă cum ar fi să stai atârnat de un pom înalt, foarte înalt şi să fii susţinut doar de un fir subţire de aţă, o aţă de papiotă. Aşa este şi Teo acum.
Rep: De ce a intrat totuşi în politică? Are afinitate pentru PDL ?
Dr. Uţă: Nu, nici vorbă, şi eu am întrebat-o. Nu are afinitate pentru acest partid, dar mi-a spus că vrea să facă şi ea ceva. Şi ce altceva să facă?! I-am spus că dacă are nevoie de ceva să îmi spună mie, eu tot ceea ce am, pentru ea am. Şi dacă am numai o coajă de pâine i-o dau tot ei, eu numai firmiturile le opresc, nici pe alea. Îi dau ei tot. Tot ce am este pentru ea. Când a intrat la facultate în Bucureşti i-am pus în mână cheile de la un apartament şi i-am spus să aibă grijă ce face. Un apartament la Favorit. Ştiţi zona? A fost a părinţilor mei şi i l-am dat ei.”
Dr. Uţă: NU cu N mare şi cu U şi mai mare şi Teo ştie asta.
Rep: Dar pe premierul Boc?
Dr. Uţă: Băsescu şi cu Boc sunt fraţi de cruce. Pentru mine sunt la fel.
Rep: Chiar aşa de pornit sunteţi împotriva lor?
Dr. Uţă: Sunt NET împotriva lor.
Rep: Dar ce v-au făcut?
Dr. Uţă: Domnule, a furat flota. Nu sunt dovezi, dar dacă pe mine mă acuza cineva sau dacă eram în locul lui Băsescu şi eram cinstit aduceam dovezi şi mă luam de ăia care au zis că am furat. Bă, ăla care ai zis că am furat flota, uite aici dovada, vino să dau de pământ cu tine, procedam bărbăteşte. Dar el a tot scăldat-o şi tot nu ne-a lămurit. Peştele de la cap se împute, iar la noi este şi mai grav, peştele nu mai are cap de tot. Eu sunt patriot şi de asta am rămas în ţara asta, altfel eram plecat încă de pe vremea lui Ceauşescu, fiindcă am avut o mare dragoste, o nemţoaică, blondă şi cu ochii albaştri, Karin o chema.”
Rep: Teo totuşi îl simpatizează pe preşedinte, de curând a lăudat-o şi pe fiica acestuia, care este europarlamentar.
Dr. Uţă: Ei, a zis şi ea aşa, nu a zis că este deşteaptă gângăvita, a zis şi ea că este frumoasă, mă rog, la vârsta mea nu mă interesează frumuseţea ei, ce putea să zică… Am vorbit cu Teo despre asta. Atât îi trebuia să spună că e şi deşteaptă.
Rep: Dar de frumoasa blondă, de doamna Elena Udrea, nici de ea nu vă place?
Dr. Uţă: Elena Udrea şi turismul românesc are marele talent să-l facă şi pe acesta praf. Daca partidul ăsta din care este ea este un mare căcat să ştiţi că Elena Udrea este moţul.”
Hihihi

Dedicaţie perversă pentru un fraier! (şaradă)


Dragul meu Zapa,

Rânjind, îmi asum "înfrângerea", dar făcând abstracţie de persoana ierbivorei maneliste, am să spun precum orice individ căruia îi place jocul cu cifrele:
Q.E.D.
(Quod Erat Demonstrandum)
adică:
AVEM UN UNIC CÂŞTIGĂTOR:
CRISTIAN PREDA!
AVEM UN UNIC LOOSER:
VASILE BLAGA!

"Câştigătorul" a demonstrat că:
1. "teoria" dacă este perfect cunoscută, bate totdeauna "practica", adică în România a venit timpul ca şefii de campanie să fie oameni cu muuuuuuultă carte, nu nişte pafarişti şi urechişti precum este Blaga, care în campanie nu ştie să facă decât un singur lucru: SĂ UMBLE BEAT PRECUM UN PORC ŞI SĂ URLE PRECUM UN MILIŢIAN!
2. în sfârşit, după o serie neagră de "electorale" în care PDL a câştigat îndoielnic doar mulţumită Fortunei, a fost înregistrată prima VICTORIE ABSOLUTĂ în condiţii total "neprielnice".
3. succesul este sigur dacă se aplică următorul algoritm:
-se ia un candidat cretin dar cu priză la "publicul de mijloc" (gospodine maneliste, pensionare visătoare de magnifice orgasme şi alte ţaţe de mahala foste bujetare, prezent şomeroaice)
- este pus să candideze într-un colegiu considerat "fief al opoziţiei" (primarul de sector fiind din opoziţie), cu o masă electorală preponderent de stânga (foarte mulţi oameni săraci) şi cu un contra-candidat susţinut de 3 partide!
- se refuză confruntarea directă! (trebuie ţinut cont de cretinătatea candidatului)
- se face o susţinută campanie "door to door"! (salam, ulei, făină şi niscaiva zahăr la pungă de 2 lei dar fără însemnele partidului)
-se împroaşcă candidatul cu 10 cazane de lături (a se vedea reacţiile "media" şi reacţiile blogosferei faţă de ierbivora manelistă) pentru ca spiritul "publicului de mijloc" să fie lovit la "amoarea proprie".
-se "scuipă pe media" niscaiva ştiri terifiante, precum că ca candidatul (căca-m-aş în creierii ei de manelistă) a fost ostracizat......spargeri sediu campanie, lucrături la afişe şi alte bannere (aici eu zic că Preda Cristian putea s-o bage din top şi p-aia cu violul, dar se pare că şi-a păstrat simţul realităţii şi şi-a dat seama de hilarul unei asemenea "aplicaţii", nu de alta dar şi dacă plăteşti pe cineva, când vede ierbivora manelistă în loc să-i tragă o "tentativă de viol" fuge de rupe pământul....alta era situaţia dacă eram în Turcia unde cururile de 20 pogoane şi şuncile radiante sunt la căutare!)
- se aruncă 2-3 fitile pe piaţă ( a se vedea zvonul că manelista este ferm anti-Băsescu şi că de abia aşteaptă să-i sară la beregată, a se vedea interviul pe care dom' doftor - tatăl manelistei l-a dat)!
Deci, pentru mine această manelistă nu a fost decât "câinele doctorului Pavlov", un simplu "subiect" al unui test de laborator care s-a încheiat cu succes! Eu, părerea şi previziunea nu mi-o schimb. În goana ei după "imagine", peste vreo două luni, manelista va sări la beregata lui Traian Băsescu! O să trăim şi în mod sigur o să vedem! Repet ceea ce am mai spus:
PDL NU ARE NEVOIE DE ASEMENEA LEPRE!
Personal, precum un motan sătul de pisici, stau şi torc mustăcind, deoarece zilele LOOSER-ului VASILE BLAGA sunt numărate! Cred că în mod sigur, la următoarele electorale va fi dat la o parte de lângă borcanul cu miere în care până acum la fiecare scrutin electoral şi-a băgat labele până la umăr!....că deh, vilele în buricul Bucureştiului se iau pe bani grei, nu pe bani daţi de bancă prin programul "Prima Casă"!
Hihihi......ai înţeles ceva Zapa? Citeşte până ai să înţelegi! ........între timp "noi" mai bem niscaiva fineţuri şi mai halim o icră ş-o măslină, două!
Ai pupiu........hihihi

PS1 Am uitat! Nici părerea despre Preda nu mi-o schimb! Cu toate că este doxă de carte şi are nasul mare, tot nu ştie să se facă înţeles şi tot nimic n-are-ntre picioare!
hihihi.....
PS2 Deci recapitulând: Prigoană senior au, Prigoană junior au, Trandafir au.....Bahmuţancă, Andreea Marin şi Miţa Rădulescu le mai lipseşte ca PDL să radă tot la următoarele alegeri! Uraaaaaaaaaaaaa! (auliu stai că am greşit! Miţa Rădulescu nu merge cu Andreia Marin, că se scuipă ca mâţele-n călduri moldovencele!)
hihihi....
PS3 Vai mama lui partid........

25.04.2010

Flash

VAI MAMA EI ROMÂNIE!
ÎNCĂ O MANELISTĂ A INTRAT ÎN PARLAMENTUL ŢĂRII!
BLEAAAAAAAAAAH!

Geneva - medalie de aur (2)

Cea mai importantă distincţie de anul acesta pentru Romania
a fost obţinută de:

Raluca - Ioana van Staden

Trofeul de Aur al Organizaţiei Mondiale

pentru Proprietate Intelectuală
pentru Cea mai bună Femeie Inventator

pentru inventarea unui senzor care determină existenţa cancerului în corpul uman în mai puţin de 6 minute.

Alaturi de Raluca – Ioana si Jacobus van Staden la standul inovatiei lor,
premiata cu doua dintre cele mai importante distinctii ale Salonului

Interviul pe care Andreea Marin i l-a luat dnei van Staden

A.M.B.: Am fost curioasa sa aflu mai multe despre inovatia Dumneavoastra decat pot vedea in pliantele existente la Salon, pentru ca ideea suna extraordinar, dar un om care nu este chimist sau medic are nevoie de explicatii suplimentare pentru a se convinge. Asa ca am dat cautare pe Youtube dupa cuvintele “Stoc microsens”, care nu-mi spuneau prea mult, si am gasit filmul de prezentare al inventiei. Ce este, in cateva cuvinte, dispozitivul pe care l-ati gandit?

Raluca-Ioana van Staden: Un senzor care determina existenta cancerului in corpul uman, la nivel molecular, direct din sange, printr-o procedura simpla care poate sa-ti spuna acest lucru in mai putin de 6 minute. Interesant este ca acest lucru poate fi determinat inainte de a avea simptomele bolii, ceea ce e un mare avantaj: descoperit la timp, cancerul poate fi tratat cu succes. Noi am facut experimente deja pe diverse tipuri de cancer: ovarian, la san, gastrointestinal, de prostata. In momentul in care dispozitivul nostru ar fi produs pe scara larga, el ar fi foarte usor de utilizat de catre orice medic sau asistent medical, dar chiar si de catre oamenii fara o pregatire in domeniu, pentru ca modul de utilizare este la fel de usor ca in cazul glucometrului. Proiectul nostru are loc in unicul laborator de tehnologie analitica de proces din Romania, PATLAB, aflat in Institutul de Electrochimie si Materie Condensata Timisoara.

A.M.B: Aveti o poveste de viata atipica. Unde va sunt radacinile?

R.I. van Staden: Intr-o familie in care mama era profesoara de limba romana si tata dascal de chimie. Am mostenit si latura artistica, si asa se face ca nu m-am lasat pana nu am urmat, dupa facultatea tehnica, si Conservatorul. Tata a reusit sa ma atraga spre chimie, asa cum a facut-o cu multe generatii de elevi. Am reusit sa le imbin pe amandoua, pentru ca am simtit ca nu pot sa renunt la nici una din cele doua laturi care ma intregesc ca om. Pot sa spun ca sunt chimistul care are in acelasi timp si concerte de pian. Un moment impresionant a fost cel in care, lucrand in Africa de Sud, la Universitatea din Pretoria, unde am trait 10 ani, am avut prima oferta de a sustine un concert. Tot acolo am avut sansa sa cant alaturi de o profesionista, Cristina Anghelescu, sa primim aplauze si urale: “Bravo Romania!”.

A.M.B.: In Africa ati devenit sotie si mama?

R.I. van Staden: L-am cunoscut pe sotul meu la o conferinta in Bologna. In 1997, am aplicat pentru o bursa post-doctorat la Universitatea din Pretoria si mi-a fost acordata pentru 2 ani. Rezultatele foarte bune obtinute acolo si lucrarile publicate au contribuit la extinderea perioadei cu o bursa de prestigiu acordata pentru inca un an de catre Fundatia Nationala de Cercetare din Africa de Sud. Din 2001, am devenit lector, iar mai apoi profesor asociat al Universitatii din Pretoria. In toata aceasta perioada am vazut ca impreuna cu actualul sot pot sa fac o echipa buna, atat in cercetare cat si in viata. Asa se face ca in toamna anului 2001 ne-am casatorit la Pretoria si parintii mei ne-au organizat o nunta de vis in stilul traditional romanesc. Primul copil, Freddy, a fost nascut la Pretoria pe 15 decembrie 2003. Maria a venit pe lume la Bucuresti, pe 26 noiembrie 2007. Dar desi in Pretoria aveam conditii de cercetare excelente si o echipa de studenti formata in spiritul cercetarii, intotdeauna mi-a lipsit sa fiu acasa si mi-am dorit sa fac ceva pentru tara din care veneam.

A.M.B.: Marea problema in cercetarea romaneasca, nu e un secret pentru nimeni, e finantarea. Multe proiecte sau idei bune nu reusesc sa ajunga pana la capat din pricina lipsei banilor. Ati atins acest rezultat extraordinar avand o finantare de 100 % din cat aveati nevoie? Sa inteleg ca sunteti mai norocosi, Dumneavoastra si sotul, facand echipa pentru acest succes?

R.I. van Staden: Nu, din pacate banii primiti au fost cu mult mai putin decat cei necesari pana la finalizarea ideii si ajungerea ei pe piata. E frumos sa primesti un astfel de premiu si sa-ti fie apreciata descoperirea, insa daca nu avem suficienti bani pentru a face ca aceasta descoperire sa ajunga la oamenii care au nevoie de ea, toata munca noastra e in zadar. Pana in prezent, am primit 57 % din fondurile ce ne sunt necesare. An de an, banii repartizati proiectului sunt din ce in ce mai putini, de aceea ar fi extraordinar sa avem si finantare privata. Sunt multi oameni carora le pasa de tema numita “Cancer”, si cine stie, poate unii dintre ei citesc chiar acest interviu si vor intelege ca orice donatie ne poate fi de ajutor.

A.M.B.: Eu mi-am propus sa donez banii adunati din vanzarea albumului meu, “Pretuieste Viata”, catre cauza mamelor bolnave de cancer. Ma gandesc serios acum, ca v-am cunoscut si am inteles cat de importanta e aceasta inovatie, sa sprijin proiectul Dumneavoastra de cercetare, care merita tot suportul, poate fi o sansa extraordinara pentru oameni sa fie cu un pas inaintea simptomelor bolii si sa o poata trata la timp. Va tin pumnii si va felicit cu tot sufletul! Dar mai am o ultima intrebare: de ce ati avut lacrimi in ochi pe timpul acestui interviu?

R.I. van Staden: Pentru ca mi-a trezit amintiri legate de faptul ca sunt foarte apropiata de parintii mei, de plaiurile romanesti si as fi vrut ca implinirile mele profesionale, pentru care am primit aplauze la celalalt capat al lumii, sa se intample in tara mea.

UPDATE:

Domeniul de anul acesta, la Gala naţională zece pentru România, au fost eroism, cercetare ştiinţifică, muzica uşoară, sport, arhitectură, proiecte în folosul comunităţii, muzică populară, antreprenoriat românesc, diplomaţie şi teatru. 2010 a adus unele noutăţi în ceea ce priveşte acordarea premiilor. Mai exact, cercetarea sociologică a fost înlocuită cu juriul de elite, categoriile profesionale au fost înlocuite cu domenii de excelenţă ale României.

Primul premiu "Zece pentru România" a fost acordat pentru cercetarea ştiinţifică, Ralucăi van Staden. Cercetătoarea a fost premiată pentru cele 60 de lucrări în domeniul senzorilor chimici, pentru proiectele internaţionale în domeniul biomedical şi, mai ales, pentru brevetul intitulat "dispozitiv de diagnosticare a cancerului la nivel molecular"

Citeste mai mult pe REALITATEA.NET: http://www.realitatea.net/gala-zece-pentru-romania-la-a-vi-a-editie-vezi-live-de-la-ora-20_783177.html#ixzz1UKwytKIi

Flash

NU VOTAŢI MANELISTA!


Manelista a fost prinsă cu mâţa în sac! Oameni din PDL au fost FILMAŢI distribuind PUNGI DE PLASTIC cu PRODUSE ALIMENTARE dintr-o Dacie papuc albă, carosată! Caracterul jegos al acestei maneliste oportuniste, a ieşit din nou la iveală în momentul când a amestecat în acest eveniment imaginea propriului său copil!

MANELISTO CE EŞTI,
FEMEIE OPORTUNISTĂ ŞI FĂRĂ CARACTER,
ESTE INTERZIS ŞI JOSNIC
SĂ FOLOSEŞTI COPII DREPT
VECTORI ELECTORALI!
HUOOOOOOOOOOOOOOOOOOO!

Geneva - medalie de aur

Când aud de ANDREA MARIN, imi vine să fiu SUBMARIN, că am încercat să fiu sub Veta dar era să mă strivească namila aia de bucătăreasă! Mdeap, deocamdată ataete!...în faţa învingătorului:
JOS PĂLĂRIA!


PS Hmmmmm, ca totdeauna câştigătorul ia tot! Am răsfoit presa care face referire la acest subiect şi observ că lipseşte un nume! Oare de ce?

24.04.2010

NU VOTAŢI!

NU VOTAŢI ACEASTĂ MANELISTĂ!

ELECTORI,
NU DAŢI VOTUL ACESTEI OPORTUNISTE!
CEI CE PROMOVEAZĂ MANELISMUL ŞI KITSCH-ul,
NU AU CE CĂUTA ÎN POLITICĂ!
NU VOTAŢI
TEO TRANDAFIR!

Citiţi scriptul emisiunii în care Naşul Moraru la ordinul lui Videanu a încercat să promoveze imaginea acestei individe fără caracter:

Radu Moraru: Publicitate! Vine Teo. A fost o campanie murdară, ne va vorbi despre campania aceasta. După cum ştiţi, noi o susţinem pe Teo, nu pe doamna Mincă. Pe doamna Mincă încet, încet văd că nu o mai susţine nimeni, fiindcă n-am văzut PSD-ul. În afară de Voiculescu nu o mai susţine nimeni, dar nici pe el nu prea l-am văzut prin campania asta. s-o fi dat stingerea şi la PC? Să vedem. Publicitate! Am revenit, suntem în direct. O apariţie surprinzătoare în această campanie, dar şi plăcută. După cum ştiţi, eu sunt fac Mona Muscă şi ea a apărut în această campanie, o susţine pe Teo. Bună seara Teo!
Teo Trandafir: Bună seara!
Radu Moraru: Interesant sprijin. Mona Muscă, deşi au taxat-o politicienii, ea are o priză foarte mare la public şi sunt convins că ajută. Dar întrebarea e de ce nu participi la dezbaterea minune care trebuia să se ţină astăzi, am înţeles? O bătălie cu doamna Mincă...
Teo Trandafir: Hai să punem întrebările pe rând, ca să nu le ratăm. Să nu uităm că ai început cu menţionarea numelui doamnei Mona Muscă. De când ne-am văzut s-au întâmplat nişte minuni şi eu am venit de fapt să îţi povestesc ce s-a întâmplat de când nu ne-am văzut, pentru că...
Radu Moraru: Să nu uităm să iubim trandafirii.
Teo Trandafir: Mulţumesc foarte mult. Nu vroiam să spun asta ca să nu pară tuşa puţin îngroşată. Dacă îţi aduci tu bine aminte, promisesem telespectatorilor tăi că le voi povesti dacă va fi cazul ce am mai făcut cu amendamentul, ce am mai făcut în campanie, ce s-a mai întâmplat. Am ţinut la un moment dat o întrunire, o adunare cu cei care urmau şi urmează să mă susţină de acum încolo şi în mijlocul acestei adunări care era una informală, stăteam de vorbă pur şi simplu într-o sală, organizat frumos. S-a deschis uşa şi spre marea mea mirare, în uşă acolo doamna Mona Muscă, pe care eu o iubesc foarte mult şi o respect foarte mult. Din întâlnirile noastre anterioare, din emisiunile de divertisment unde prestaţia domniei sale a fost una extrem de sobră şi de simplă şi de lipsită de farafastâcuri şi de orice fel. Mie mi s-au întâmplat multe lucruri alături de politicieni, de asta tot încerc să îţi spun, că dacă stau să mă gândesc bine, fac politică de când m-am apucat de televiziune, pentru că divertismentul fără politicieni e ca nunta fără lăutari. La un moment dat a apărut această doamnă şi când spun doamnă simt D-ul mare care s-a strecurat deja în discurs. Eram atât de emoţionate amândouă, în modestia domniei sale, n-a dorit să vină lângă mine, nici nu mi-am permis să o invit insistent, pentru că simţeam că situaţia e... A venit să mă susţină cu modestie ca orice alt cetăţean, ca şi cum ar fi fost din Colegiul 19, a aflat, a întrebat pe stradă, „unde e Teo?” şi cineva i-a spus, „acolo” şi a venit să mă vadă. Am fost atât de impresionată în momentul în care a început să vorbească din laterala sălii, nicidecum de la vreun microfon, toată lumea era, cum să spun, uimită, s-a făcut o linişte... a vorbit calm, aşezat, mi-a spus câteva cuvinte şi simţit că e bine să plângă şi a fost un moment atât de dur...
Radu Moraru: Să ştii că avem imagini.
Teo Trandafir: N-am ştiut că le-ai prins.
Radu Moraru: Colegii, avem şi de acolo? Da? Ia să vedem. Da. Femeia asta a plătit mult prea mult pentru un singur lucru. Dar poate, uite, eu cred că ea va fi unul din consilierii de nădejde, dacă pleci la bătălie s-ar putea să te ajute foarte mult.
Teo Trandafir: Aş fi prea norocoasă. Dar dacă stăm să ne gândim puţin la doamna Mona Muscă şi punem pe o bucată de hârtie, pe jumătate partea bună şi pe de-o parte partea pentru care a fost blamată, vom descoperi că părţile sale bune sunt mult mai multe decât cele pentru care a fost blamată.
Radu Moraru: Evident.
Teo Trandafir: Şi am simţit în momentul în care vorbea am simţit şi un soi de durere. Nu ştiu dacă ai observat, în momentul în care vorbea, i-am spus ceva despre oamenii care ştie să asculte. Mona Muscă ştie să asculte. Există oameni în politică pe care i-am văzut vorbind fără încetare, fără să-i lase celuilalt posibilitatea de a se exprima. Genul ăsta de oameni te înspăimântă, pentru că nu poţi prezenta argumente, nu poţi vorbi cu ei pentru că au încontinuu devălmăşie de idei de te înnebunesc. Eu am învăţat de la Mona Muscă asta, ascultă, priveşte şi taci. Este o celebră poezie... dar îmi permit parafraza.
Radu Moraru: Cred că ştiu la cine te referi, cine vorbeşte aşa într-o cascadă. Eu ieri am taxat-o pe Liliana Mincă pentru că făcuse un fluturaş din ăsta pe care-l dădea prin sector cu nişte promisiuni. Dom'ne promitea tot, deci că măreşte pensiile, că măreşte salariile, că scade TVA-ul, creşte TVA-ul, impozite. Deci dom'ne, nici unui popor de bătuţi în cap nu ai putea să le faci că nu te crede nici ăla bătut în cap, adică aroganţa asta m-a deranjat. Iar dacă o întrebi, într-adevăr e greu să-i faci faţă, că porneşte un torent, mi-am adus aminte de o emisiune în care eram cu Florin Călinescu şi ne dovedea. Adică nu puteai să bagi nici o propoziţie. Deci cunosc genul ăsta de oameni. Dar am înţeles că a fost o altă întâlnire interesantă, mi-a spus cineva din staff-ul tău, cu Cătălin Croitoru, parcă aşa îl cheamă. Cătălin, nu?
Teo Trandafir: Da.
Radu Moraru: Un tip care era să fie prim-ministru. N-a fost, dar a făcut o impresie... un tip cu o prestaţie foarte decentă.
Teo Trandafir: Asta s-a întâmplat azi şi încă nu îmi revin. O să îmi mai trebuiască încă vreo câteva zile. Pentru că dacă îmi spunea mie cineva, mie acum o lună, că voi intra în Camera Deputaţilor alături de un deputat coleg ca şi cum ar fi fost... Şti cum ne spuneau nouă profesorii noştri universitari când eram noi mici şi ne spuneau, „stimaţi colegi, v-am invitat la acest seminar”. Ei, aşa m-am simţit şi eu, stimată colegă. M-am simţit foarte băgată în seamă, m-a ajutat foarte, foarte mult să îmi susţin amendamentul pentru că l-a preluat şi l-a băgat repede la comisie, repede, repede, pentru că pierdeam vremea. O să mă întrebi cu siguranţă de ce acum am făcut mişcarea asta. Pentru că altfel ar fi fost prea târziu. Şi ţineam la amendamentul meu cu creşele despre care ţi-am povestit de te-am zăpăcit, pentru că atâtea familii nevoiaşe cu copii între zero şi trei ani am întâlnit încât vestea asta i-a bucurat. M-am dus în Colegiu după aia şi am experimentat, i-am întrebat, „fraţilor, dacă vă spun că după părerea mea trece amendamentul meu şi că mă ajută colegii şi mă ajută nu numai colegii, sunt convinsă că mulţi dintre membrii celorlalte formaţiuni politice vor fi de acord”.
Radu Moraru: Cine să fie împotrivă?
Teo Trandafir: Poţi să ştii? Nu mă pricep la lucrurile astea. Dar eu am înţeles că pe de-o parte sunt unii, pe de-o parte sunt alţii şi dacă ideea bună nu vine de la ei ţi-o resping. Eu îţi spun ce se vorbeşte pe culoare. Iată că nu e aşa.
Radu Moraru: Şi eu zic, mai ales că va trece tot pachetul ăsta, sunt convins. E o reformă necesară şi pe partea asta eram chiar descoperiţi. Iar Croitoru e un tip mai tăcut el aşa, dar reuşeşte să le plaseze.
Teo Trandafir: Da. Şi a înţeles, pentru că legea tot vorbeşte despre continuitate, educaţie şi se vorbea de la grădiniţe în sus. Dar creşele care reprezintă până la urmă copii cam între opt luni să zicem şi trei ani nu prea erau prinse. Adică legea era destul de rară ca ţesătură în zona respectivă. Atunci noi am venit şi am îndesit-o un pic, am îndesit-o chiar bine cu date, fapte întâmplări. Şi ca să înţelegi cam care e situaţia în România, îţi dau un exemplu aşa ca să te luminezi. În anul 1990 existau în România 900 de creşe, acum au rămas 243. Întrebare, cum facem să mărim numărul de locuri în creşe? În felul ăsta, luând bani de la stat, iar domnul Croitoru a recunoscut, domnule nu este o sumă atât de mare încât să-i spunem doamnei Trandafir: „nu”. Aşa mi-a zis, doamna Trandafir.
Radu Moraru: O să fi emblemă, mascotă, că te cheamă Trandafir, PD-L-ul are un trandafir.
Teo Trandafir: Ştiu.
Radu Moraru: Dacă te chema Teo Trei Trandafiri era mai complicat, trebuia să mergi la PSD.
Teo Trandafir: Am şi alte nume de familie care ar fi încurcat, aşa că mai bine... le am în minte.
Radu Moraru: De ce totuşi nu dezbatere? Că înţeleg, cel puţin aşa mi-au spus colegii, că astăzi sau ieri trebuia să aibă loc această dezbatere.
Teo Trandafir: Trebuia să aibă loc tot timpul această dezbatere. Motivul a fost următorul, de obicei lucrurile astea nu se fac între două doamne sau între doi domni, între doi candidaţi. Lucrurile se fac între două staff-uri. Noi ne-am gândit aşa, ce e cel mai important, să apărem la televizor, eu având avantajul celor 15, asta e situaţia, eu nu pot să dau înapoi timpul şi să nu mai apar la televizor. Am fost la televizor toată viaţa mea. E mai important să apărem la televizor şi să ne frăsuim la televizor sau să mergem din stradă în stradă şi să vedem care sunt problemele oamenilor, să dăm mâna cu ei, să ne privim în ochi, să ne cunoaştem? Şi am mers pe sistemul ăsta. Mai bine mergem din uşă în uşă. La un moment dat unii dintre colegii mei chiar îmi spuneau, „mă dar de ce nu suni la uşă să vezi care e reacţia omului”, „să nu-l deranjez”. Cine a vrut să vină a venit, au fost mii de oameni la întâlnire acolo. Mi s-a părut o campanie foarte eficientă aşa, faţă-n faţă, mână-n mână. Reacţiile au fost diverse, au fost frumoase. Cele mai multe dintre ele au fost absolut înălţătoare. Mi-a plăcut foarte tare. La început era un pic, ştii cum e, când dai ochii cu multă lume dintr-o dată îţi e greu să vorbeşti, îţi e greu să te exprimi, după aia am început să mă organizez. Mi s-a părut şi ni s-a părut tuturor mult mai eficient aşa. La un moment dat am acceptat două... M-am gândit eu că e timpul, că gata sunt pregătită, sunt gata, am tot ce îmi trebuie la mine, mi-am pus platoşa, ochelarii de intelectual şi am hotărât împreună cu echipa mea să stăm de vorbă şi la Realitatea şi la Antena3, moment în care a intervenit o mişcare de trupe pe care nu am înţeles-o exact şi anume vopsitul geamurilor sediului. Mie mi s-a părut odată uimitoare, când am ajuns la sediu şi am văzut am rămas în faţa uşii uitându-mă minute întregi. Era o chestie roşie peste tot, nu se mai vedea înăuntru, puseseră nişte ziare pe jos ca să absoarbă excesul de vopsea şi mi-am dat seama că asta este o glumă de clasa a şaptea. Exact ce spunea bunul meu coleg Cristian Preda. Ştii, când cineva îţi aruncă o călimară de cerneală în faţa să mai stau eu de vorbă despre ce? Ăsta este un tip de discurs de candidat politic? Aici m-am oprit eu, am zis, înseamnă că nu sunt... nu înţeleg.
Radu Moraru: Dar de unde agresivitatea, de unde crezi tu că a apărut această...
Teo Trandafir: Nu ştiu cine a făcut asta, nu ştiu cine a hotărât asta, nu ştiu felul în care se fac lucrurile astea. Mie mi s-a părut doar pueril, nu spun că e bine, nu spun că e rău, mi s-a părut pur şi simplu pueril. Pentru telespectatorii noştri care nu înţeleg, copilăresc.
Radu Moraru: Da. Aţi avut... Tu te-ai întâlnit vreodată faţă în faţă cu doamna Mincă?
Teo Trandafir: În această perioadă?
Radu Moraru: Da.
Teo Trandafir: Nu.
Radu Moraru: Dar tu o cunoşteai înainte? Aţi vorbit vreodată?
Teo Trandafir: Sigur.
Radu Moraru: Am înţeles. Cam oribil arată, da.
Teo Trandafir: Da. E destul de impresionant aşa şi te sperii când îţi vezi... Metafora mi s-a părut îngrozitoare, felul în care curge vopseaua aia roşie pe figurile noastre mi s-a părut uşor agresivă.
Radu Moraru: E sinistră imaginea.
Teo Trandafir: Da. Recunoşti că îţi vine să rămâi câteva clipe şi să te uiţi.
Radu Moraru: Poliţia n-a aflat nimic deocamdată, nu?
Teo Trandafir: Nu am fost informată în legătură cu acest subiect.
Radu Moraru: Deci în campanie nu v-aţi întâlnit faţă în faţă, nu v-aţi întâlnit prin Colegiu?
Teo Trandafir: Eu îmi menţin metafora. Eu cred că atât doamna Liliana Mincă cât şi eu suntem doi înotători pe două culoare diferite. Nu ţinem neapărat să ne întâlnim acum în acest moment al campaniei nu mi se mai pare relevant, pentru că lucrurile au fost spuse, iată-le la televizor, au fost făcute într-un anume fel. Una înţelege într-un fel, una înţelege...
Radu Moraru: Te întrebam în ce măsură un contact direct te-ar fi ajutat să o simţi de exemplu ca şi stare cum e.
Teo Trandafir: Tu vrei să o simţi pe doamna Mincă?
Radu Moraru: Ca realizator am simţit-o de câteva ori.
Teo Trandafir: Păi nu mai bine povesteşti tu?
Radu Moraru: Da. Ne-a plimbat de câteva ori, dar acum n-are importanţă. Vreun sondaj aveţi? A ieşit, poţi să ne dai cifre, e confidenţial?
Teo Trandafir: Nu.
Radu Moraru: Nu.
Teo Trandafir: Eu nu ştiu foarte multe cifre, dar înţeleg din atitudini, din gesturi, din ce se întâmplă în jurul meu înţeleg multe, mai multe decât poate să îmi spună un sondaj. Dacă suntem în felul ăsta, hai să nu zicem atacaţi, abordaţi în felul în care ai văzut înseamnă că noi suntem cei care contăm şi pe mine într-un fel mă încurajează povestea asta, pentru că sunt extrem de optimistă în acest moment. Am văzut oameni care cred în mine care la început s-au îndoit, prieteni de-ai mei, „mă, tu nu şti politică, te mănâncă ăştia de vie”. Bun, în nici două săptămâni mi-a trecut prin cap un amendament, împreună cu colegii mei ne-am apucat să-l scriem, că eu nu sunt nici jurist, nici finanţist, l-am depus, domnul Croitoru a considerat că e ok şi astăzi iată-mă pe mine, Teo Trandafir, la Camera Deputaţilor susţinându-mi amendamentul. Mi se pare ireal. Înseamnă că este mediul în care eu trebuie să ajung, nu numai eu, e vorba despre mulţi membrii ai societăţii civile care ar trebui să vină după mine, pentru că există în momentul acesta la putere oameni care ne pot ajuta, oameni care ştiu, au învăţat. Hai şi noi să-i ajutăm. Cu ce? Cu idei noi, cu interese pecuniare bune. Suntem oameni care avem după ce bea apă. Noi nu venim în politică să facem bani, noi venim în politică să facem idei.
Radu Moraru: Da. S-ar putea să deschizi o pârtie interesantă. Luăm o scurtă pauză. Ne întoarcem în direct în câteva minute. Am revenit, suntem în direct. Tu ce ofertă le-ai făcut oamenilor din Colegiu? Ce le-ai spus, că bănuiesc că nu le-ai spus că le măreşti salariile, pensiile, le dai de mâncare, slujbe?
Teo Trandafir: Asta a fost partea riscantă. Noi am hotărât altfel, să le spunem adevărul şi anume, că asta nu se poate face. Şi acum ei dacă vor crede într-un fel sau altul este decizia lor. E o chestiune de fler, dacă tu poţi să crezi una ca asta înseamnă că n-ai suficient fler, asta vreau să spun. Nu, n-am spus asta. Am încercat să le ascultăm problemele şi apoi le-am notat, o să le punem pe căprării, o parte le ducem la primărie, fiecare unde trebuie duse. Adică noi încercăm să facem lucruri dacă s-ar putea fără să le promite. A fost foarte drăguţ un cetăţean la un moment dat că zice, „doamna Teo, dar ne promiteţi ceva?”, „da, vă promit să nu mă schimb”.
Radu Moraru: Bună promisiunea. Noi vrem să facem şi un voting, să vedem ce cred ai noştri telespectatori, care nu prea s-au înşelat niciodată, din câte ţin minte eu în nouă ani de zile. Deci vă întreb dacă, credeţi în şansele lui Teo Trandafir? Dacă va câştiga sau nu va câştiga? Ce părere aveţi dumneavoastră? Scurt de tot, câteva minute va dura acest televoting. Sunt curios să văd cum o vedeţi pe Teo în această cursă, interesantă pentru că Liliana Mincă e un candidat interesant. Avem şi un telefon, dar colegii, mai avem nişte imagini am înţeles cu ceva, un fel de mită electorală. Ce se dă prin Colegiu?
Teo Trandafir: De ce te uiţi la mine?
Radu Moraru: Păi te-ai plimbat, ai umblat, ce ai văzut?
Teo Trandafir: Pe străzi am văzut ce am dat noi respectiv, o brichetă, un pix, un tricou.
Radu Moraru: Colegii mei au nişte imagini, ia vedeţi, că am înţeles că se mai dă ceva prin colegiu. Ia să vedem ce se mai dă. Ce se dă? Conservă, de murături, de ce?
Teo Trandafir: De ananas şi ştiu şi de unde ştiu. N-am ştiut de unde provine, o cutie asemănătoare am primit şi noi de la cineva şi ne-am uitat un pic miraţi la termenul de expirare şi o să vă rog şi pe dumneavoastră, cei care aţi primit asemenea cutii să vă uitaţi la termenul la care conserva respectivă expiră, pentru că ea expiră în mai. A fost produs în anul 2008 şi sunt convinsă că lucrurile...
Radu Moraru: Bine că nu sunt alegerile în iunie, că era mai... Am văzut şi ulei de măsline. E bun. Ananas cu ulei de măsline, băgăm şi o berică. Dar subţire, în alţi ani se dădea mai bine la alegeri. Avem telefonul colegii? Îl avem la telefon pe domnul Mădălin Voicu. Bună seara!
Mădălin Voicu: Bună seara domnul Moraru, bună seara Teo!
Teo Trandafir: Bună seara!
Radu Moraru: Vroiam să vă întrebăm cum v-aţi descurcat dumneavoastră în politică, fiindcă sunteţi un artist până la urmă şi în mod normal n-ar fi trebuit să vă descurcaţi în politică. Credeţi că aţi reuşit? Credeţi că o artistă cum e Teo poate să aibă vreo şansă în viaţa politică românească?
Mădălin Voicu: Domnul Moraru, nu ştiu ce să vă spun, că situaţia poate fi privită din două perspective, din două unghiuri. Sigur că intrarea mea în politică s-a întâmplat într-o perioadă când nu era atâta mizerie şi mă rog, promiscuitate. Deci în 1995 când am intrat eu în politică, primul care s-a opus a fost tatăl meu săracul, Dumnezeu Să-l ierte, pentru că a spus, „dom'ne tu ca artist nu o să poţi să ţii piept sau nu o să poţi să fii la înălţime şi că neştiind să minţi sau să fi”, hai să folosesc un cuvânt uzitat „să fi curvă, pentru că politica în sine este o curvă”, mi-a spus, „dom'ne nu îţi recomand pentru că nu e bine”. Bun. Eu prima oară când am intrat în politică am intrat ca deputat, ca reprezentant al etniei rromilor din partea partidei rromilor şi atunci lucrurile nu erau atât de acute. În 2000 am intrat în PDSR şi astăzi servesc aceeaşi cauză, a unei stângi, eu spun europene, cu viziuni şi mai multă elasticitate decât o stângă rigidă. Sunt un socialist lumina sper, dar nu mă simt bine domnul Moraru, nu din cauză că reprezint un partid pe care nu o să-l trădez niciodată, ci mai ales pentru faptul că constat pe zi ce trece că populaţia care nu mai e popor de mult a căzut foarte mult şi a ajuns într-o stare de deteriorare care mă întristează, mă supără şi mă indignează în acelaşi timp. Şi asta denotă că politicienii, grosomodo vorbind aşa, n-au reuşit, n-au ştiut sau n-au vrut, asta ar fi foarte grav, să îşi asume şi să îşi respecte nu neapărat promisiunile ci proiectele mai ales. Aşa că dacă vreţi, din punct de vedere sunt uşor descurajat, dar ca artist, probabil că optimismul meu de multe ori infantil mai îmi dă din când în când spor şi încerc să fiu util acolo unde...
Radu Moraru: Eu cred că dacă Teo a reuşit în jungla numită televiziune se va descurca şi în jungla numită politică, însă o spun dintr-o altă tabără. Dumneavoastră credeţi că va reuşi Teo, cum o cunoaşteţi, că o cunoaşteţi bine?
Mădălin Voicu: Domnul Moraru, eu vă spun un singur lucru. Mie nu mi-a cerut nimeni la partid, am avut chiar azi-dimineaţă o şedinţă şi am pus o întrebare în sensul ăsta. Dom'ne partidul are o traiectorie? Se întâmplă să fim angrenaţi în această campanie? Ne recomandaţi să votăm reprezentantul PC-ului? Şi nimeni n-a avut nici un fel de reacţie. Chiar dacă ar fi avut sau nu, eu nu pot să spun că mie îmi displace doamna Mincă. Mi se pare uşor populistă şi prea nervoasă şi agitată. Pe Teo o cunosc de atâta timp şi cred că nu neapărat faptul că vine din zona culturii, cât mai ales firea şi caracterul ei probabil că sunt mai credibile sau mai aproape de ceea ce are nevoie acum o populaţie disperată să zicem. Eu nefiind participant la vot, pentru că locuiesc în alt sector, cred însă că Teo, dacă şi-a asumat acest rol de politician şi trebuie să-i spun că o să aibă decepţii foarte mari, dar mă rog, asta e, îşi asumă presupun. Cred că Teo este mai pe gustul sau pe apetitul, sau pe bucuria vulgului, decât doamna Mincă, pe care nu o acuz sau... încerc să mă extrag din politică acum, pentru că dacă voi fi certat mâine la partid, or să zică că am făcut jocul PD-L. Eu nu fac jocul niciunui partid, eu şi la mine în partid sunt incomod, de multe ori, cu toate că sunt un om de stânga şi convins că numai stânga poate salva România din situaţia mizeră în care e acum, în pragul anarhiei. Dar Teo are un alt caracter, o altă dinamică şi un alt comportament, care merg mai bine la sufletul omului. E părerea mea, nu vreau să par tendenţios.
Radu Moraru: Şi aici chiar va fi vot destul de uninominal, dacă pot să folosesc formula asta, fiindcă aici cine va lua mai multe voturi, va intra în... şi iertaţi-mă, dar nici Teo nu o văd să fie foarte PD-L-istă, deci nu o puteţi acuza de PD-L-ism, pentru că...
Mădălin Voicu: Nu, dar eu nu o acuz. Eu, dacă e să acuz pe cineva, vă acuz pe dumneavoastră de PD-L-ism.
Radu Moraru: Pe mine mă puteţi acuza.
Mădălin Voicu: O şi fac, după cum vedeţi. Dar eu nu vreau să fiu subiectiv, eu mă refer la persoană, deci vorbesc ca un om care încerc să desluşesc care ar putea fi calităţile, că defecte avem cu toţii. Cred că Teo are puterea, forţa şi calitatea de a fi politician, cu toate că repet, o să îi cam displacă poziţia asta, funcţia asta. Dar mă rog, dacă ea şi-a asumat-o, înseamnă că ştie ce are de făcut. Iar din punctul meu de vedere, întrecerea sau concurenţa între Teo şi doamna Mincă cred că nu există, pentru că sunt două tipologii diferite, doi oameni diferiţi, unul care este Teo şi care are, mă rog, calitatea de a fi foarte aproape de oameni prin emisiunile, prin apariţiile şi prin prestaţiile ei, şi doamna Mincă, care mi se pare de o nervozitate peltică şi uşor artificială. Eu o spun ca om, că dacă mi s-ar fi dat sarcină de la partid, fiţi sigur că aş fi refuzat să intru într-o emisiune unde ar trebui să susţin pe altcineva decât pe cel pe care îmi recomandă partidul, că eu, chiar dacă sunt nealiniat, sunt totuşi un om disciplinat, în formele mele, ancestrale, aşa.
Radu Moraru: Da. Şi eu cred că Teo reprezintă poate mai mult viitorul, cum ar trebui să se facă politică în România de azi înainte. Doamna Mincă mie mi se pare, din punctul meu de vedere, copiază prea mult modul în care s-a făcut politică în România.
Mădălin Voicu: Poate aveţi dreptate, domnul Moraru. Dar eu nu vreau să critic pe nimeni, eu doar spun care este emoţional opţiunea, sau, mă rog, dorinţa mea de a mă exprima şi vă asigur că oamenii, în continuare, vor trebui să pună mult mai multă bază pe oamenii de cultură, oamenii educaţi, oamenii care nu vin dintr-un parvenitism oribil şi care nu îşi imaginează că sunt ei atotştiutori. Şi artiştii au calitatea de a fi mai decenţi şi care preferă să vorbească alţii despre ei, decât ei despre ei. Şi eu sunt unul dintre cei care susţin cultura, arta, o emancipare corectă şi educaţia, în primul rând.
Radu Moraru: Vă mulţumesc, o seară bună.
Mădălin Voicu: Şi eu.
Teo Trandafir: Iertaţi-mă că îmi permit, domnule Moraru, că am văzut că asta e adresarea. Am tăcut mult. Se vorbea despre mine ca şi cum n-aş fi fost de faţă, dar intru într-o lume nouă şi mă gândesc că tăcutul face bine prestanţei. Întâi vreau să îi mulţumesc foarte mult domnului Mădălin Voicu pentru tot ce a spus, pentru felul în care gândeşte şi să îl asigur că nu, asta cu politica, încă nu, exact ce ai spus tu, poate mâine, poate peste doi ani, poate în următorul mandat, dacă mă interesează, o să încep să fac politică. Deocamdată, nu mă interesează să fac politică. Eu am înţeles exact cum stau lucrurile. Există două tipuri de a acţiona, la modul politică, şi acum o să fac o paranteză, ca să înţelegi. Când eram mică, vedeam o uzină. Nu înţelegeam ce scoate uzina aia, că intră pe o parte ceva şi pe partea cealaltă iese un produs, un tractor, un atelaj... şi vedeam tot timpul nişte roţi care se învârt, se învârt. Şi eu am înţeles că uzina este atunci când ceva se învârte şi nu se întâmplă nimic. Asta mi se pare mie politica. E posibil să mă înşel. Politica e atunci când nişte oameni vorbesc, şi vorbesc, şi vorbesc. Bun, dar de făcut, cine face? Şi atunci, m-am gândit: eu.
Radu Moraru: Uneori mă minunez şi eu, mă întreb: cine? Că totuşi ţara, e un miracol că nu ne-am prăbuşit încă.
Teo Trandafir: Dar tu înţelegi ce minunat a fost momentul în care eu am intrat, ajutată, desigur, de grupul PD-L, nu neg asta. Dar în niciun fel forţată, în niciun fel asimilată. Dimpotrivă, lăsată să mă descurc singură, am intrat la Camera Deputaţilor să vorbesc eu. Astăzi pentru mine, a fost o zi de cotitură. Halul în care îmi tremurau picioarele, că totuşi, era un loc, e într-un fel...
Radu Moraru: E interesant că ai emoţii. E interesant, uite.
Teo Trandafir: Cum să n-ai emoţii? Răspunderea este fabuloasă. Mă gândeam la câte familii se uită în momentul ăsta la tine, de exemplu. Şi eu vin să îţi spun că amendamentul e pe calea cea bună. Ţi-am promis acum o săptămână, fără vorbele „ţi-am promis”, pentru că le urăsc din suflet, am spus că încerc să o fac? Am venit să îţi spun că am făcut-o. Which is good.
Radu Moraru: Da, dar să nu... adică să ţii cont şi de ce spunea Mădălin Voicu, e şi o parte urâtă. Gândeşte-te, numai prin faptul că, până la urmă, eşti PD-L-istă, n-ai ce să îi faci, vei fi asimilată cu partidul, vei fi atacată în emisiuni, vor urla unii, vor spune: PD-L-ista asta de Teo şi PD-L-iştii care au nenorocit ţara! Deci să nu îţi imaginezi că nu vei fi băgată în aceeaşi oală.
Teo Trandafir: Câtă vreme nu va fi hoaţa de Teo, nemernica aia care ne-a promis şi ne-a înşelat, totul e bine. Să fii PD-L-ist, e şi Cristian Preda PD-L-ist, dacă mă înjură lumea cum îl înjură pe Cristian Preda, eu sunt mulţumită.
Radu Moraru: Îl înjură.
Teo Trandafir: Foarte bine, să ne înjure.
Radu Moraru: Dar tata ce zice, că am văzut un interviu, doctorul e cam supărat aşa, a băgat material.
Teo Trandafir: Doctorul este o minune de om. Şi hai să îţi explic ce s-a întâmplat, că a fost acolo o mârlănie vecină cu demenţa, deci a fost ceva ce nu s-a pomenit. Tata este un medic luminat, un om extrem de inteligent şi foarte dur în exprimare, şi foarte limpede. Nu stai cu tata la discuţii. M-a crescut exact ca pe el. Tata m-a crescut să fiu ca el. Şi eu sunt ca tatăl meu, trebuie să recunosc chestia asta. Şi sunt mândră că sunt ca tatăl meu. M-a învăţat la medicină, a băgat, uite atât am capul de medicină, dacă vrei, te consult pe tine, acum.
Radu Moraru: E bine de ştiut, noaptea te sun, dacă nu găsesc vreun...
Teo Trandafir: Exact, sunt eu acolo. Acum suntem la... tata şi cu mine, tata a hotărât să mă înveţe din nou inima, să vorbim despre...
Radu Moraru: Cu sufletul.
Teo Trandafir: Da, cu sufletul, cu inima. Şi la tatăl meu, un om care n-a dat niciodată interviuri şi n-a făcut declaraţii publice, pentru că, în ciuda valorii lui, tata pentru mine are nişte dimensiuni supraomeneşti, n-a făcut niciodată din asta vreun titlu de... şi vine o domnişoară, aparent inofensivă, ştii? Şi întreabă despre mine. Şi tata îi spune exact aşa, pentru că am avut discuţii lungi pe tema asta. Bă, zice, am spus despre tine adevărul, că am spus şi despre ceilalţi ce gândesc, am spus şi despre tine ce gândesc, că nu mă plăteşti tu să mint, şi nu mă plăteşte nimeni să mint şi nu mă cumpără nimeni pe mine. Am spus despre tine că eşti cel mai bun om pe care l-am cunoscut în viaţa mea, că poate oricine să se şteargă la nas cu tine, dacă vrea, până când eşti nedreptăţită sau ţi se calcă pe coadă, moment în care reacţionezi, adică nu eşti... asta am vrut să spun. Că tu eşti bună aşa, şi că la televizor zâmbeşti aşa, e una. Dar în momentul în care tu te baţi pentru o cauză, tu poţi să fii şi feroce, eu asta am vrut să spun. Păi, zic, tăticule, ştii ce a apărut la ziar? Da, tată, zice. Am văzut, sunt şocat. Au tăiat partea bună şi au lăsat-o pe aia: fi-mea este răutatea pură. Deci tata cred, în momentul în care a văzut ce-a făcut, faptul că a dat un interviu sincer, aşa e el, n-am ce să îi fac, şi a spus: dom'ne, e cel mai bun om de pe lume...
Radu Moraru: A, deci au decupat...
Teo Trandafir: Au decupat şi l-au dezamăgit, şi l-au făcut să nu mai răspundă la telefon, şi l-au rănit, şi-a dat seama...
Radu Moraru: Adică apare, practic, ca un tată care vorbeşte...
Teo Trandafir: Care îşi reneagă copilul. Tatăl meu mă adoră. Eu, la rândul meu... ştii ce mi-a spus tata? Bă, tu să le spui aşa. Uite, tată, îţi spun. Să îţi dea Dumnezeu măcar jumătate din fluxul de dragoste care există între tatăl meu şi mine. Eu sunt fata lui tata. Am fost crescută dur, aspru, cu bunătate, m-am jucat cu tata până când a dat ceasul din perete jos. Deci eram noi doi, într-o lume a noastră. A fost o poezie toată relaţia noastră, întotdeauna. Şi acum, să se trezească tata în situaţia de a mă blama el pe mine? Mai bine şi-ar tăia o mână. Tatăl meu, dacă vreodată mi se întâmplă ceva, şi asta mi-a zis: tăticule, dacă tu intri în politică de bani, cum au spus ăştia, tăticule, tu să ştii că eu îţi dau ţie tot. Nu tati, eu nu intru pentru asta. Uite, că să vezi, că am şi eu o căsuţă, am unde să pun capul. Măi tată, tu să nu cumva să ajungi vreodată la mâna cuiva, că eu sunt aici. E, de la asta până la ce s-a ajuns, este abject, abject. Nu e normal să deranjezi părinţii unui om, indiferent cât de antipatic ţi-ar fi. Nu îmi deranjaţi părinţii!
Radu Moraru: Dar ce am învăţat de acolo, e clar că în familie a introdus o chestiune. Tu vei fi PD-L-ista, el este anti PD-L-istul.
Teo Trandafir: Niciodată. Păi cum să îndrăznesc eu să suflu în faţa lui tata? N-am suflat niciodată, nu suflu nici acum. Plus că el s-a prins că eu nu sunt PD-L-istă la modul ăla, că s-a prins el, e băiat deştept tata. S-a uitat la afiş, a văzut că nu e portocaliu nimic, a văzut că... preşedintele întreba de tine, n-a fost... dimpotrivă, mi s-a părut că a avut o atitudine surprinsă, cum era şi firesc. N-a văzut că aş fi purtat vreodată pălărie portocalie, nu, deci tata s-a lămurit. Acum, există două curente, hai să zicem. Eu sunt apolitică. Şi cred că o să rămân aşa multă vreme. Mircea şi tata, care sunt ceva, deci mi-a spus tata ieri: auzi, să îi spui lui Badea să îmi plătească drepturi de autor, pentru că tot ce spune el eu am gândit, să ştii. Am gândit în capul meu. Adică eu le gândesc şi Badea le spune? Păi ce e asta? El să îmi dea bani.
Radu Moraru: Jumi-juma, da.
Teo Trandafir: Şi lui Mircea îi place de tata, evident. Deci sunt cam la fel. Deci ei sunt pe de o parte, eu sunt pe partea mea. Fiecare om are dreptul la liberă exprimare. Eu niciodată n-am spus că sunt aservită vreunui partid. Nici ei, la rândul lor. Sunt nişte oameni liberi, care spun ce vor. Dar unul e tata şi unul e cel mai bun prieten al meu. Adică e mai complicat. Viaţa mea e puţin mai...
Radu Moraru: Ai scăpat ieftin, nu te-am văzut totuşi... eu zic că ai scăpat ieftin, chiar şi cu interviul ăsta ciuntit şi nu ştiu ce, ieftin, la ce putea să se întâmple într-o campanie electorală.
Teo Trandafir: Da, putea să fie mai rău.
Radu Moraru: Spuneai că show-uri, spectacole, nimic?
Teo Trandafir: Mâine la ora cinci o să fie un spectacol, unde o să cânte Mandinga, o să cânte Lavinia, o să cânte Andra, o să cânte Marcel Pavel, o să cânte Quality Band. Şi locul să vi-l spun exact, este pe strada Reşiţa, colţ cu Grădiştea. Ca să nu mă... că eu cu numele proprii stau prost. Reşiţa cu Grădiştea, ora 17:00, vor cânta cei despre care v-am povestit. Cred că o să fie şi alte surprize, o să fiu şi eu pe acolo, prin zonă, să vă mai văd, să vă mai aud.
Radu Moraru: Crezi că iese lumea la vot? La spectacol iese. La vot iese?
Teo Trandafir: Fii atent, facem un experiment. Întâi zi-mi şi mie, te rog frumos, care a fost rezultatul sondajului tău?
Radu Moraru: Păi stai, că nu s-a terminat.
Teo Trandafir: Aia e, că tu odată mă dai afară, ştii?
Radu Moraru: Colegii, într-un minut închidem sondajul, da?
Teo Trandafir: Eu o să fac un... mamă, când aud asta cu apelul, îmi vine să mă urc pe pereţi. Iar dacă mă aude tata cu apelul... o să comunic stimaţilor telespectatori în acest moment, că mi-ar plăcea foarte tare să se prezinte la vot pe 25, dintr-un motiv foarte simplu. Să n-avem de ce înjura. Adică, de obicei, oamenii care nu ies la vot, stau după colţ şi înjură şi spun tot timpul: în ţara asta nu se mai poate face nimic. Dar dacă nu ieşim la vot şi nu exercităm puţine dintre drepturile care ne-au mai rămas, respectiv ăsta, este evident că vom sta în continuare în părculeţ şi vom sparge seminţe şi vom înjura. Sigur, e o plăcere a românului înjuratul, dar pentru evitarea efectelor neplăcute ale înjuratului în exces, vă invit la vot pe data de 25 aprilie, în colegiul 19 din Sectorul 4, Bucureşti.
Radu Moraru: Şi să nu vină cu un trandafir, că au unul deja.
Teo Trandafir: Mulţumesc frumos.
Radu Moraru: Cu mâna goală trebuie să vină.
Teo Trandafir: Exact.
Radu Moraru: Nu trebuie să aducă flori. E interesant, că s-ar putea, totuşi, e un experiment, şi eu sunt curios dacă iese lumea la vot, dacă vor acest mod de a face politică. Ai învăţat ceva din campania asta, ceva ce n-are legătură neapărat cu politica, ceva care ţi-ajută pentru viaţa ta, pentru sufletul tău?
Teo Trandafir: Da.
Radu Moraru: Ce aţi învăţat, ceva ce nu ştiai?
Teo Trandafir: Că un om de la televizor prezintă mai multă încredere decât merită.
Radu Moraru: Interesant.
Teo Trandafir: Vezi tu, sunt lucruri pe care pot să le fac şi lucruri pe care îmi este absolut imposibil să le fac. Şi oamenii ştiu. Şi totuşi, vin şi-mi spun. Nu să mă roage să le fac, ci doar, nu ştiu cum să spun, încrederea că spunându-mi mie, ceva s-ar putea rezolva, că s-ar putea ridica o parte din greutate, înţelegi? Doamna Teo, soţul meu e pe moarte. Eu nu pot să rezolv asta. Şi totuşi, femeia a venit la mine să îmi spună. Înţelegi ce spun? Iar durerea pe care ţi-o transmit...
Radu Moraru: Vin ca la psiholog, că n-avem instituţia asta.
Teo Trandafir: Despre asta este vorba. Oamenii de la televizor sunt, prin însăşi cariera lor, prin însăşi evoluţia lor, nu ştiu, prin însăşi conştiinţa lor, giraţi de televiziune. Nu ştiu cum. Sunt lucruri pe care oamenii de la televizor, stimaţi telespectatori, nu pot să le facă, oricât de mult ne-am dori.
Radu Moraru: Rezultatul final, ce spun telespectatorii noştri. Nu prea s-au înşelat. De fapt, nu s-au înşelat, nu ţin minte să se fi înşelat vreodată. Nu o să fie chiar procentul ăsta, evident. Cât e? 80 şi cât? 84. Asta înseamnă că dintre cei care...
Teo Trandafir: Pentru cine, ştii?
Radu Moraru: Pentru mine, pentru Teo, pentru Mincă, sau pentru Badea?
Teo Trandafir: Sau pentru tata? L-ai uitat pe tata.
Radu Moraru: Da. Băi, cred că e 84 tu, Badea cât are? Mincă. Deci 85 la 15. Nu va fi procentul ăsta, dar e interesant.
Teo Trandafir: Oricum, vă mulţumesc foarte, foarte mult. Sunt foarte flatată, vă daţi seama.
Radu Moraru: Deci la televizor, ai câştigat. Nu-ţi ajută la nimic. Terenul, pe teren.
Teo Trandafir: Ştii care e avantajul meu? Am un singur avantaj. Sunt hotărâtă, sunt determinată. Dar am şi altă treabă, dacă nu-mi iese. Adică eu nu cer votul nimănui, oamenii trebuie să mi-l dea pentru că sunt ei convinşi, pentru că ei mă vor, pentru că dacă ei nu mă vor şi eu le cer, n-am făcut nimic.
Radu Moraru: Bună ideea. Corect. Fraţilor, aveţi de ales. Şi nu staţi pe tuşă, fiindcă statul pe tuşă dăunează grav sănătăţii, libertăţii şi minţii. Publicitate. Mult succes, Teo.
Teo Trandafir: Mulţumesc.
Radu Moraru: Vă arătăm în ultima parte, puţine minute, un caz, v-am arătat un caz de manipulare cu Gabriela Vrânceanu Firea. Nu manipulare, eu i-aş spune terorism de televiziune, în momentul în care scria: „Emil Boc: pensiile nu se vor plăti”. Ăsta eu îl consider un caz de terorism de presă, sperii şase milioane de pensionari că nu se vor plăti pensiile, da? Bineînţeles, era o minciună. Astăzi vă arăt un alt tip de terorism, de astă dată pe Realitatea TV, ca să vedeţi de ce trebuie să decupaţi întotdeauna ceea ce se spune la televizor. Aşa cum am spus-o, chiar ceea ce se spune la masa asta, chiar ceea ce spun şi eu, gândiţi singuri. A spus-o şi Teo. Televizorul, de multe ori, îi creditează pe cei de la televizor cu mai mult decât au. Publicitate, ne întoarcem în direct, un caz incredibil. Eu, în 20 de ani, n-am văzut aşa ceva. Doar la Revoluţie mai era ceva similar, în perioada aia tulbure. Dar de atunci, n-am mai văzut aşa ceva. Publicitate.
Radu Moraru: Am revenit, suntem în direct. Înainte să trecem la "Irealitatea Tv" ce se potriveşte la nebunie acum acest nume, vreau să ne oprim pentru trei minute asupra unei poveşti, zic eu, o poveste emoţionantă. Ministrul apărării a avut o iniţiativă şi emoţionantă şi bună, a scris o scrisoare foarte emoţionantă unui copil care s-a născut acum, dar care nu îşi va cunoaşte niciodată tatăl, fiindcă omul a ajuns erou, a căzut la datorie, cum spun militarii, în Kandahar - Afganistan şi sigur că e o dramă, o tragedie, dar iată că, cu un gest până la urmă omenesc şi mic, nu l-a costat nici timp foarte mult, nici ... ministrul practic scrie această scrisoare emoţionantă şi apoi urmează şi un alt gest foarte frumos. Haideţi să dăm reportajul ăsta, colegii, după aia ne ocupăm de teroriştii din presă. Da, Florin Gabriel e puştiul unui erou, tatăl său este erou, se va mândri cu acest lucru peste timp. Sigur, o dramă, dar e de apreciat şi de multiplicat acest gest al unui ministru care în asemenea cazuri a procedat mai bine decât poate trebuia sau se cuvenea, va fi şi naş al acestui bebeluş şi poate că aşa ar trebui să înţeleagă fiecare ministru, că poporul e până la urmă cel mai important în viaţa oricărui politician.

AVEM DESTUI
MINCINOŞI, OPORTUNIŞTI ŞI LIPSIŢI DE CARACTER ÎN POLITICA NOASTRĂ!
NU TREBUIE SĂ LĂSĂM
CA NUMĂRUL LOR SĂ SE ÎNMULŢEASCĂ!
TEO TRANDAFIR NU ARE CE CĂUTA ÎN PDL!
PERMANENT ÎN FOSTELE EI EMISIUNI
ACEASTĂ MANELISTĂ A FOST ANTI-BĂSESCU!

23.04.2010

Răspuns pentru Zapa.

Zapa baci, dacă situaţia tactică o cere. TU DAI ORDIN ŞI EU EXECUT! Nu am ceafa precum taurul, spatele cât rastelul de arme şi creierul cât oul de bibilică DAR:


adică:

Poezie

Gogoşele pentru fraieri:
Haideţi bre la gogonate !
Doamnelor, citiţi aici,
Să cădeţi, toate, pe spate !

Ieri, Videanu: ăla bre,
Nea bordură de granit!
Declara la "Naşu" că,
E sărac şi e cinstit !

Ci-că nu are avere
Şi..e vid în buzunare !
Mie mi-a părut avid
Şi de cap puţin cam…tare !

Ţin minte, că Solomon,
Cân’ pava "Unirii"
TOATĂ!
Cu granit: marfă beton!
Ne spunea că-i importată!

Tocmai de la greci adus
Tot granitul de pavare !
Păi: Videne, eşti tâmpit?
Grecia, granit nu are !

Ăia au doar calcar bre :
Poate firma ta-i grecească!
Iar granitu’ din pavele,
Este marfă....românească !

Gheorghe.

LA MULŢI ANI GHIŢĂ1964!

Minunatul acesta, vestitul si marele Mucenic Gheorghe a trait pe vremea imparatului Diocletian, s-a nascut in Capadochia, fiu al unor parinti crestini si invatat, din tinerete, in dreapta credinta. Ramas fara de tata din copilarie, Sfantul s-a mutat, cu maica sa, din Capadochia in Palestina, fiind cu neamul de acolo si avand acolo multe averi si mosteniri. Ajuns la varsta desavarsita si fiind frumos la chip si viteaz in lupta, prin osteneala, pricepere si destoinicie, tanarul Gheorghe s-a facut pretuit si, imbratisand slujba armelor, in scurta vreme, a cucerit cele mai mari cinstiri, pana si dregatoria de conducator de oaste, in garda imparatului. Se stie ca, desi era pagan, imparatul Diocletian, pana la anul 303 nu a luat nici o masura impotriva crestinilor. Aceasta stare de lucruri a ingaduit crestinilor vrednici, sa urce pana la cele mai inalte slujbe in imparatie. In anul 303 insa, din indemnul ginerelui sau Galeriu, pe care Diocletian l-a luat ca insotitor la domnie, a aprins prigoana impotriva crestinilor. Istoria crestinitatii sta martora ca, din anul 303 si pana la 313 (anul decretului de la Milan, prin care Sfantul imparat Constantin a dat pace crestinilor), Biserica a trecut printr-o cutremuratoare incercare si o sangeroasa proba: crestinii au fost siliti sa aleaga, cu pretul vietii lor, intre zeii pagani si Hristos. Cunoscand, deci, decretul de prigonire impotriva crestinilor, indata Gheorghe s-a infatisat singur inaintea imparatului Diocletian si, inaintea intregii curti imparatesti, a marturisit deschis ca este crestin si ca intelege sa slujeasca in oastea imparatului, ca ucenic al lui Hristos. Uimit de aceasta marturisire si indemnat de Galeriu, Diocletian a dat porunca sa fie dus in temnita si pus la chinuri, ca sa se lepede de credinta. Si a fost trecut prin toate vamile muceniciei, loviri cu sulita, batai la talpi, lespezi de piatra pe piept, chinul la roata, groapa cu var, incaltaminte cu cuie, bautura otravita, bataia cu vine de bou s.a. Toate acestea si altele asemenea, Sfantul Gheorghe le-a indurat cu barbate stand tare in credinta. Pentru cei credinciosi, Mucenicii sunt crestini alesi, luminati de Dumnezeu, pentru a duce lupta impotriva paganatatii si a diavolului. Drept aceea, in toiul prigonirilor si in clipele cand sunt pusi la incercarile cele mai sangeroase, Mantuitorul ii lumineaza cu puteri dumnezeiesti, care le ocrotesc trupul impotriva suferintelor. Deci, cei de fata, vazand chinurile de moarte, prin care trecea Sfantul Gheorghe si ca ramane viu si nevatamat, multi dintre ei s-au lepadat de idoli si au venit la credinta in Hristos, slavind cu un glas pe Dumnezeul crestinilor. Mai mult, in vremea tinerii lui in temnita, Sfantul Gheorghe, atingandu-se de un mort, acesta a inviat. Insasi imparateasa Alexandra, sotia lui Diocletian, vazand acestea, a marturisit credinta ei in Hristos. In cele din urma, imparatul a incercat sa-l induplece cu onoruri si cu fagaduinte, dar Sfantul a ales sa ramana pentru totdeauna cu Hristos. In fata acestei marturisiri si, vazand ca toate incercarile lui sunt zadarnice, Diocletian a dat porunca sa li se taie capetele, si Mucenicului si imparatesei Alexandra. Desi, ostasii i-au scos afara din cetate, dar, pe drum, inainte de a ajunge la locul de taiere, imparateasa, slabind cu trupul, si-a dat duhul. Iar, cand au ajuns la locul hotarat, Sfantul si-a ridicat glasul si s-a rugat cu caldura, multumind lui Dumnezeu pentru toate binefacerile primite. Astfel, rugandu-se, cu bucurie si-a plecat capul sub sabie si a fost taiat, in ziua de 23 aprilie, pazind pana la capat credinta fara prihana si luand cununa cea nevestejita din mana lui Hristos, Domnul sau. Dintre toti Sfintii sarbatoriti in lumea crestina, putini au ajuns la faima de care s-a bucurat, si se bucura, Sfantul Gheorghe, la poporul nostru. In satele si orasele tarii noastre, foarte multe biserici sunt ridicate in cinstea lui. Multi oameni, barbati si femei, ii poarta numele. De asemenea si multe orase din tara. Al treilea brat al Dunarii, in Delta, se cheama, Bratul Sfantului Gheorghe. Se stie, apoi, ca multa vreme ocrotitorul ostirii romane a fost Sfantul Gheorghe. Asemenea, steagul Moldovei, trimis de Stefan cel Mare la manastirea Zograful, din muntele Athos, are chipul Sfantului Gheorghe, doborand balaurul. Iar acest chip al Sfantului, doborand balaurul, a fost la noi ca un rasunet si ca o chemare a poporului la lupta crestinilor impotriva balaurului vremii, adica a paganilor otomani si impotriva diavolului. O dovada este si rugaciunea lui Stefan cel Mare, scrisa pe steagul sau: "O, luptatorule si biruitorule, mare Gheorghe, in nevoi si in nenorociri grabnic ajutator si cald sprijinitor, iar celor intristati, bucurie nespusa, primeste de la noi aceasta rugaminte a smeritului tau rob, a Domnului Io Stefan Voievod, din mila lui Dumnezeu, Domnul Tarii Moldovei. Pazeste-l pe el neatins in lumea aceasta si in cea de apoi, pentru rugaciunile celor ce te cinstesc pe Tine, ca sa Te preamarim in veci. Amin. Si aceasta a facut-o in anul 7008 (1500), in al 43 an al Domniei Sale".

22.04.2010

De ziua Pamantului....

Atatea stele cad in noaptea asta.
Demonul noptii tine parca-n mani pamantul
si sufla peste el scantei ca peste-o iasca
napraznic sa-l aprinda.
In noaptea asta-n care cad
atatea stele, tanarul tau trup
de vrajitoare-mi arde-n brate
ca-n flecarile unui rug.
Nebun,
ca niste limbi de foc eu bratele-mi intind,
ca sa-ti topesc zapada umerilor goi,
si sa-ti sorb, flamandsa-ti mistui
puterea, sangele, mandria, primavara, totul.
In zori cand ziua va aprinde noaptea,
cand scrumul noptii o sa piara dus
de-un vant spre-apus,
in zori de zi as vrea sa fim si noi
cenusa,
noi si - pamantul.
(Lucian Blaga)

Flashhhhh pe fugă!

Iaca nah,
că belele de la Cantacuzino
au început să iasă la lumină!
Cum care Cantacuzino?
....vaccin....."străin"....nazist
etc!

21.04.2010

Banc

Intră un individ într-un restaurant, se aşează la o masă. Vine chelnerul:
- Bună ziua, cu ce vă putem servi?
- Bună ziua, aş dori o ciorbă de burtă şi o mămăliguţă cu smântână.
- Da, vă rog, imediat vine băiatul!
Aduce chelnerul farfuria şi tacâmurile. Ia individul lingura, o miroase şi cheamă chelnerul.
- Da, ce doriţi?
- Auzi, cu lingura asta, în urmă cu 3 zile, s-a mâncat ciorbă de peşte, te rog să-mi aduci alta.
- Imediat!
Îi aduce chelnerul altă lingură. O ia individul, o miroase şi zice:
- Auzi, cu lingura asta, în urmă cu o săptămână, s-a mâncat ciorbă de perişoare cu smântână, te rog sa-mi aduci alta.
- Imediat!
Intră chelnerul nervos în bucătărie, trânteşte cu lingura de podea şi începe să înjure. Bucătăreasa, care era şi ea acolo, îl intreabă care-i problema.
- E un idiot la o masă care miroase lingurile pe care i le duc şi-mi spune şi ce s-a mâncat cu ele şi cu câte zile în urmă. Ia tu lingura asta, îi spune bucătăresei, dă-ţi cu ea prin chiloţi şi să i-o duc apoi să văd ce mai zice.
Ia bucătăreasa lingura, o freacă temeinic, prin locuri cu greu de soare pătrunse, şi i-o dă chelnerului. Se duce ăsta în sală şi-i pune lingura pe masă individului. Ia ăsta lingura, o miroase atent timp de câteva zeci de secunde, după care îl cheamă la el pe chelner.
- Auzi, Paraschiva de când lucrează la voi?

20.04.2010

Depinde doar de NOI!

‘’Dacă nu îţi place un lucru, schimbă-l.
Dacă nu poţi să-l schimbi,
SCHIMBĂ-ŢI ATITUDINEA.
NU TE PLÂNGE!
(Maya Angelou)





’’FERICIREA ESTE DICTATĂ DE SINGULARITATE,
DACĂ EU VREAU SĂ FIU FERICIT, POT SĂ FIU FERICIT!.
FERICIT POT SĂ FIU ORICÂND ŞI ORIUNDE,
EXISTĂND O SINGURĂ CONDIŢIE: SĂ VREAU A FI FERICIT!
(oare suntem capabili să vrem a fi fericiţi?)’’
(EMD)

Aparent fără sens.


BĂRBATUL CARE NU POATE,
SE ÎMBRACĂ ŞI PLEACĂ!

POVESTIOARĂ
Mergând prin deşert un grup de turişti au întâlnit un sărman arab cu un copil şi o capră care cerşea la marginea drumeagului o bucată de pâine! Vesel şi pus pe glumă, precum orice om aflat în vacanţă, unul dintre turişti a băgat mâna în sacul de voiaj, a scos o felie de pâine şi a întins-o arabului. Arabul, calm, a luat-o şi la rândul său a dat felia de pâine caprei care bineînţeles, hăimisită a înfulecat-o pe loc! Stupefiat, turistul cel pus pe şotii l-a întrebat pe arab:
- Eşti nebun? De ce ai dat felia de pâine caprei în loc s-o dai copilului?
- Deoarece copilul poate să rabde de foame până diseară când după ce a mâncat felia de pâine pe care am primit-o de la tine, capra va da lapte pentru toată familia!
Şoferul Jeep-ului băgă în viteză şi dădu să plece......
- Staaaaaaai, nu pleca!
a strigat turistul şoferului, după care băgînd mâna în buzunar i-a intins arabului un teanc de dolari. Şi acum stau să mă întreb câţi dolari or fi fost în acel teanc....

Şi şugubăţ întreb:
Domnilor guvernanţi nu ar fi mai bine ca banii de la FMI (felia de pâine care am primit-o) în loc s-o dăm copilului ( pensionari, asistaţi sociali), s-o dăm "investiţiilor" (caprei), ca acestea să ne dea "laptele" care să ne hrănească toată familia?.......hmmmmm ce zici beiiiiiiii ANDREA VASS ex-ţiitoarea lui Stolojan? Ia ziiiiiiiiiii beiiiiiiii madamo? Nu de alta, dar observ că ai devenit extrem de vocalo-oralistă pe la Realitatea lui SOV!

Nodul

Magdalena este o comoară la casa lui Petrică. De când s-au căsătorit toate s-au schimbat: locuinţa lui a devenit a lor, şi-au cumpărat termopane albastre, perdele cu dantelă, covoare lucrate manual, mobilier Mobexpert, baie Romstal, iar actele apartamentului s-au îmbogăţit cu încă o proprietară (avantajele căsniciei!). La serviciu, Petrică a fost avansat şef birou aprovizionare-desfacere, iar Magdalena s-a avansat singură, casnică. Sunt fericiţi împreună şi au tot ce-şi doresc. Totuşi dragostea lor e umbrită de-un singur necaz: gelozia Magdalenei. Cu greu putea înfrâna Petrică acele crize de nervi ale consoartei care, fără serviciu fiind, avea tot timpul din lume să pună ţara la cale. Aşa se face că tânăra soţie a început să înveţe tot felul de lucruri care mai de care mai bizare, şi printre ele realizarea unui nod la cravată de neînchipuit. Era, fără doar şi poate, cel mai frumos şi original nod cu buclă pe dreapta de pe întreg mapamondul.
Într-o luni după-masă (un studiu al oamenilor de ştiinţă canadiani a concluzionat că ziua de luni este malifică şi propice sinuciderilor), în vreme ce-şi aştepta jumătatea, i-a venit acea idee teribilă: să folosească nodul de cravată drept mijloc de urmărire a soţului. Căci, fie vorba între noi, cine-a mai pomenit bărbat care să-şi înşele nevasta cu cravata la gât?
Astfel se face că într-o zi, Petrică avu la depozit un inventar inopinat finalizat cu proces verbal. Emoţiile şi sprâncenele domnului Grigore, directorul comercial, i-au grăbit atât de mult pulsul încât bietul om a sfârşit într-un leşin de toată frumuseţea. Nuţi, Virgil şi Marius l-au scos imediat afară, în faţa magaziei, l-au stropit cu apă rece, iar palmele grele ale Ofeliei l-au adus rapid în simţiri.
- Cravata… deschise ochii Petrică.
- E în birou, nu ţi-a luat-o nimeni, zise domnul Grigore privindu-l pe deasupra.
- Nodul! gâlgâi speriat Petrică.
- Ei, lasă nene! Facem noi altul… îl linişti şi Nuţi.
- Nu iese bucla!
- Uite-ţi cravata domnu’ Petrică. I-am făcut şi nod, zise Virgil.
- N-are! Poftim, nu are buclă pe dreapta, vezi?
Tulburat peste masură, Petrică plecă spre casă. Ca să-şi vină în fire a luat-o prin Cişmigiu unde, timp de-o oră, a încercat nodul cu buclă pe toate băncile din jurul lacului. Nu iesea, neam! Plin de îndoieli, şi-a luat în cele din urmă inima-n dinţi şi-a mers acasă gândind la un tertip perfid: să se ducă direct în baie unde să-şi scoată repede cravata şi camaşa. Iar dacă e vreme, să-şi facă şi-un duş! Planurile însă nu-s bune decât la avizier... Nici nu intră bine pe uşă că îl şi acroşează Magdalena:
- Da’ cravata unde ţi-ai scos-o?
- N-am scos-o eu.
- Mincinosule! Ăsta nu-i nodul meu!
- Dragă, n-am desfăcut eu nodul.
- Desigur, s-a deşirat singur.
- Virgil mi-a scos cravata. Mi-a venit rău de la inventarul inopinat…
- Ce inventar? Ce Virgil? Spune cum o cheamă?
- Am leşinat, dragă, asta a fost. Atunci mi-au dat jos cravata, să pot respira…
- Ai leşinat dar în braţele ei, măgarule!
Să scape de gura ei, Petrică plecă iarăşi la serviciu şi se opri la uşa şefului, la domnul Grigore. După zece minute de aşteptare se auzi strigat.
- Ţi-e mai bine, Petrică?
- Da, dar… Am venit să vă rog ceva. E vorba de…
- Inventar? A ieşit bine, dragă.
- Super! Dar eu de cravată aş vrea să vorbim.
- Ce cravată?
- Cravata mea. Am încercat să-i fac nodul dar n-a ieşit cu buclă pe dreapta.
- Buclă pe dreapta?
- Da, adică n-a ieşit cum trebuie!
- Să încerc şi eu?
- Degeaba. De aceea am venit la dumneavoastră, să vă rog să-i scrieţi Magdei câteva rânduri. Să spuneţi acolo cum mi-a fost astăzi rău şi mi-aţi desfăcut personal cravata. Dacă se poate o ştampilă rotundă... Vreţi?
- Bine-nţeles, Petrică. Şi-o să fac mai mult decât atât: o să vin personal la voi acasă să vorbesc cu nevastă-ta. Tu aşteaptă-mă la tine în birou.
- Mergeţi la noi acasă? Faceţi asta pentru mine? Vă mulţumesc, domnule director.
După două ore de aşteptare înfrigurată, domnul Grigore revine în birou şi-l cheamă numaidecât.
- Gata, s-a rezolvat treaba. Geloasă rău, dom’le, geloasă! Dar gata, ţi-am convins soţia că azi ai leşinat de la inimă…
Când deschise gura să-i mulţumească, Petrică simţi că se întoarce lumea cu susul în jos şi o gheară îi sugruma insistent beregata. Domnul Grigore (chiar el în persoană!), avea sub haina de costum Bigotti o cămaşă verde praz, deasupra căreia trona o cravată roşie cu inimitabilul nod cu buclă pe dreapta.

Arhivă blog