Faberge

Totdeauna am spus că noi bărbaţii suntem nişte ouleţe! Ouleţe Faberge. Iată de fapt povestea acestor incredibile creaţii şi a creatorului lor!

Peter Carl Faberge (Karl Gustavovici) creatorul celebrelor bijuterii care ii poarta numele, s-a nascut pe 30 mai 1846 in Sankt Petersburg, Rusia, fiind unul din cei doi fii ai lui Gustav Faberge, bijutier si aurar. Mama sa, Charlotte, era fica unui pictor danez. Viitorul bijutier si-a facut studiile la Gimnaziul Sf Ana, scoala germana din Sankt Petersburg, iar de la varsta de 18 ani incepe sa calatoreasca in intreaga lume, pentru a se pregati pentru profesia de bijutier. Isi face ucenicia in mai multe ateliere celebre in epoca, ramanand mai mult timp in Frankfurt, Paris si Londra, dar calatoreste apoi si in Italia. Revine la Sankt Petersburg in 1870 si preia afacerea familiei. Doi ani mai tarziu se casatorea cu Augusta Julia Jacobs, fiica directorului atelierelor imperiale de mobilier. Cei doi vor avea patru fii, care mai tarziu vor lucra in cadrul afacerii de familie.Din 1872 Faberge incepe sa lucreze pentru Hermitage, realizand restaurarile si catalogarea pieselor din Palatul de Iarna, unde era adapostita o colectie de arta unica in lume si antichitati. Cu migala si pasiunea bijutierului, Faberge s-a dedicat intru totul noului proiect. remarcat cateva bijuterii. A si cumparat o pereche de butoni din aur, in forma de cicade, simbolizand in vechea Grecie norocul. Tarul Alexandru a remarcat creatiile lui Faberge printre alte sute de bijuterii, si in scurt timp numele artistului era des rostit la curte, tarul fiind cel mai important sustinator si client al celui despre care spunea ca a reinventat arta bijuteriilor in Rusia. Pentru Faberge era o onoare, chiar daca tarul era un client pretentios si greu de multumit. Bijutierul a realizat pentru familia imperiala numeroase piese deosebite - brose, miniaturi, coliere, pandantive - lucrand cu aur si argint, combinate cu malahit, jad, lapis lazuli si pietre pretioase, cu care realiza modele florale, figurine, animale. In 1885 artistul va realiza si primul ou Faberge, idee care ii va aduce celebritatea si il va impune ca cel mai important artizan al Rusiei. Acest prim ou de Paste, o creatie unica prin originalitatea si finetea lucraturii, a fost un cadou pentru Tarina Marie si i-a adus lui Faberge nu doar aprecierea, ci si postul de bijutier al Curtii Imperiale, precum si dreptul de a folosi Vulturul Imperial in sigla firmei. Cum Pastele era ce mai importanta sarbatoare crestina, ideea lui Faberge de a crea oua-bijuterii pentru aceasta ocazie s-a bucurat de un deosebit succes. Intre 1885 - 1916 artistul a realizat 54 astfel de oua, pentru Curtea Imperiala, fiecare fiind o adevarata capodopera, un singur ou Faberge original valorand astazi milioane de dolari In afara Sarbatorii Pascale, Faberge a realizat astfel de creatii pentru a marca si evenimente importante ale epocii, precum a 15-a aniversare de la incoronarea tarului si tarinei, incoronarea tarului Nicolai II, terminarea caii ferate trans-siberiene, nasterea mostenitorului tronului si altele. In timpul razboiului Faberge a continuat sa realizeze astfel de piese in cinstea Crucii Rosii si a armatelor rusesti. In total, Curtea Imperiala a comandat 56 astfel de bijuterii, dar multe dintre ele s-au pierdut in timpul revolutiei bolsevice. Dar atunci Faberge se bucura de onoruri si distinctii mai mult decat orice alt artist. In 1897 este numit bijutier al Curtii in Suedia si Norvegia, iar trei ani mai tarziu cateva dintre ouale Faberge din colectia Tarului sunt prezentate in premiera in afara Rusiei, la Targul International din Paris. Cu toate ca era deja un bijutier foarte apreciat, Faberge a continuat sa invete si sa se perfectioneze, incercand sa combine diverse nuante de pietre pretioase, sa propuna modele si linii noi, sa foloseasca materiale si metale inedite. Isi dorea sa realizeze mai mult decat simple obiecte deocrative, si mai ales dupa 1880 atelierele Faberge au inceput sa produca obiecte ce nu erau doar bijuterii, ci aveau si utilitate practica, de la rame de fotografii la scrumiere si ceasuri.Chiar daca unele obiecte comune nu erau foarte valoroase, aveau aceeasi linie eleganta care consacrase marca Faberge. Insa artistul era si un talentat om de afaceri, care si-a transformat atelierul din Sankt Petersburg in Casa Faberge, gazduita intr-un impresionant imobil de cinci etaje. Ajunsese sa lucreze cu peste 500 de mestesugari si artisti, deschizand mai tarziu filiere in Moscova, Odessa si Kiev. Invita si bijutieri straini, care colaboreaza cu Faberge pentru anumite comenzi, si se lucreaza intr-un ritm infernal, de dimineata pana noaptea, recompensa materiala fiind insa foarte buna. Practic, mai ales dupa ce s-a ocupat mai mult de partea de creatie, Faberge nu a mai realizat nici o bijuterie cu mainile sale. Prefera sa realizeze schitele si proiectele, sa se ocupe de partea financiara a afacerii, si pana la sfarsitul vietii se pare ca a realizat peste 100.000 de modele de bijuterii, desenele sale fiind deosebit de pretioase astazi. Pornea de la un astfel de model, desenat cu precizie, iar artizanii si bijutierii de la Faberge realizau sub indrumarea sa bijuteriaIn perioada primului razboi mondial Faberge ar fi putut sa plece in strainatate, dar a preferat sa ramana in Rusia si si-a transformat magazinul din Moscova in fabrica de munitii. Odata cu izbucnirea Revolutiei bolsevice, tarul a fost nevoit sa abdice, iar familia imperiala a fost ucisa in vara lui 1918. Revoltat, Faberge a inchis atelierul si a parasit Rusia, alaturi de multi dintre angajatii sai. Pleaca mai intai in Germania, stabilindu-se in Elvetia in vara lui 1920. Se imbolnaveste grav si moare pe 24 septembrie 1920, la varsta de 74 de ani, la Lausanne, Elvetia. Dupa moartea genialului bijutier, soarta bijuteriilor sale si mai ales a celebrelor oua Faberge parea pecetluita. O buna parte din bijuteriile aflate in colectia imperiala au fost topite si transformate in lingouri, si totusi creatiile lui Faberge au scapat de aceasta soarta. La inceputul anilor 30 guvernul sovietic a vandut 14 piese din colectia de oua Faberge unor colectionari americani si europeni, la preturi impresionante. Doi dintre fiii lui Faberge, Alexander si Eugene au incercat sa reia afacerea familiei la Paris, deschizand un nou atelier in 1924. Dar produsele lor erau departe de stralucirea celor facute de tatal lor, asa ca succesul a fost minim, iar falimentul rapid. In anii 30 au aparut si primele probleme legate de dreptul de autor, dupa ce un om de afaceri american, Sam Rubin, a folosit numele Faberge fara acordul familiei. Abia in 1951 cele doua parti vor ajunge la un acord de principiu, care permitea folosirea celebrei marci pentru anumite produse. Creatiile lui Faberge au fost redescoperite de public in 1977, dupa ce cateva dintre bijuteriile sale au fost expuse la Londra. Dupa o serie de alte expozitii la Helsinki, Londra, New York si Munchen povestea artistului a revenit in atentia presei si colectionarilor, iar urmasii bijutierului au incercat din nou sa creeze alte piese. Cu ajutorul lui Victor Mayer creatiile marca Faberge se bucurau de succes, dupa o pauza de peste sapte decenii. O noua colectie a fost prezentata la Munchen in 1990, cea de a doua fiind dezvaluita publicului in 1996 la New York, pentru a sarbatori implinirea a 150 de ani de la nasterea lui Faberge.

Mda.

Am făcut şi rău şi bine, am fost urât pentru faptele mele, am fost iubit pentru faptele mele. Se pare însă că soarta m-a iubit şi a considerat că echilibrul vieţii mele trebuie păstrat dându-mi un briliant! A fost un ceva mic dolofan şi zâmbicios, a fost un cacă-n pampers, a fost un grădinar, a fost un băieţel şi acum deja a devenit un gâligan care mă enervează teribil, deoarece absolut toată îmbrăcămintea şi încălţămintea pe care i-o cumpăr, în 3 luni îi rămâne mică! (poate aici ar trebui să sfătuiesc părinţii, ca foarte de mici şă-şi dea copii la înot). Mâine este 2 octombrie şi puiul meu a mai crescut cu un an! Trece vremea, eu mă duc spre groapă, el se duce spre viaţă! Mda!

Mâine toată ziua am să fac ceea ce îmi place să fac cel mai mult! Să fiu TATĂ! ...de fapt TATI!

Map

Asta ca să nu vă faceţi griji, cei ce vă faceţi griji!

(rânjesc!)

Re pentru Zapa!

"cind ai sa-mi prezinti un general din MILITIE CARE SE INCADREAZA IN ACEST PORTERT ROBOT EU SUNT PRIMUL CARE IL PUPA IN CUR SI-MI CER SCUZE ACESTUI INDIVID PT CA AM VORBIT URIT LA ADRESA LOR."
(FRANK ZAPA[KING]30.09.2010 at 10:54)

Din ciclul:
"A fost o vulpe şef la şerpărie"
cu corectura POLIŢIE nu MILIŢIE, iaca răspunsul meu:
Bătrâna vulpe aparent s-a lenevit,
Ea după iepuri prin tufişuri nu mai fuge!
De fapt:
Bâtrâna Vulpe s-a cam updatat,
E vânător! Ocheşte! Pac!
Şi iepurele nu mai fuge!

PS Fuga marş la pupat şi cerut scuze
:))))))))))

Matinală.

Ca să vă intre cafeaua cu sughiţuri, na-vă de dimineaţă ca să vă săturaţi de fiţe şi gaze mansardariene:

Fă toantelor,

când o să arătaţi

precum dinţoasa asta mică,

să veniţi cu pretenţii!

Până atunci

CIOCU' MIC

şi

la trei paşi în spatele bărbatului!

UPDATE: Muzichie de la mine la voi

ASTA-I ULTIMA!
ÎN CIUDA COMUNIŞTILOR!

Replică la Ştefanya

În urma refuzului meu categoric de a retrage poza cu maimuţei, draga noastră Ştefanya, cea roşie în cerul gurii precum îi stă bine oricărui PSD-ist, cea căreia procurorul care venise să-i facă o percheziţie i-a furat setul de chiloţei dantelaţi făcându-i cadou amantei sale, care culmeaaaaaa ca să se dea mare i-a arătat Ştefanyei (că deh aşa-i într-o urbe mai mică, toţi ştiu despre toţi şi dacă tragi uun pârţ toată lumea-i cu mâna la nas) şi-a exprimat dorinţa macabră de a fi Katherine Knight mie rezervându-mi rolul lui bietului Thomas Prince. Zâmbind mi-am adus aminte că pe undeva aveam un fişier cu 10 dintre cele mai malefice femei ale lumii femei care dacă mi-ar fi intrat mie în gheruţă vreo 2-3 săptămâni ar fi fost nişte mieluşele dalbe şi diafane care în faţa unui bărbat s-ar fi târât fără preget, dacă acesta ar fi dat comanda "Târâş marş!". Iată TOP10

1. Contesa Bathory

este considerata cea mai infama criminala in serie din istoria lumii. Multe zvonuri au circulat in acea vreme despre fetele de tarani angajate la castel care dispareau ca prin minune fara ca nimeni sa le mai vada vreodata sau sa mai stie ceva de ele. Aceste zvonuri au ajuns la urechile regelui Mathias al II-lea, care a trimis o comisie sa verifice autenticitatea lor. Soldatii au intrat in castel la timp pentru a descoperi cadavrul unei fete, o alta care era pe moarte si sa elibereze alte cateva, care se aflau inchise in temnitele castelului. Printre activitatile preferate ale reginei se aflau: mutilarea totala, mutilarea mainilor sau a organelor genitale, batai indelungate, muscaturi ale fetei si corpului, amputarea bratelor sau a altor parti ale corpului si infometarea victimelor pana la moarte.
Se pare ca aceste crime au avut loc pe o perioada indelungata de 25 de ani. A fost condamnata numai pentru 80 de victime, insa se pare ca numarul lor neoficial se ridica la cateva sute. Datorita statutului ei social, contesa nu putea fi judecata, insa a fost inchisa intr-o singura camera a castelului, pana cand a decedat, patru ani mai tarziu. Rautatea extrema a acestei contese a insapimantat lumea, iar folclorul local i-a atribuit si fapte care se pare ca nu le-a infaptuit. Cea mai cunoscuta dintre ele este ca Elizabeth Bathory se imbaia in sangele tinerelor pe care le omora, insa acesta teorie nu a fost dovedita niciodata, negasindu-se dovezi in sprijinul ei.

2. Irma Grese
Una dintre cele mai feroce “produse” feminine ale nazismului, Irma Grese era cunoscuta sub numele de “Cateaua din Belsen”, si asta nu datorita caracterului ei milos. A abandonat scoala la 15 ani, pentru ca nu avea foarte multa dedicatie pentru studiu. Mai tarziu, a incercat sa devina asistenta medicala, dar nu a fost primita in randul acestora. Si-a gasit in scurt timp vocatia, odata cu inscrierea in randul “Ligii femeilor germane”. In 1943 a fost transferata la Auschwitz, devenind in mai putin de un an “Senior Superviser”. Promovarea a fost facuta pe baza excesului de zel de care dadea dovada. Printre “hobby-urile” ei se numarau crimele, torturile psihice si fizice, abuzurile sexuale, bataile crunte cu biciul sau asmutirea cainilor infometati asupra prizonierelor. Umbla incaltata cu cizme foarte grele, un accesoriu util in torturarea fizica a prizonierelor si nu se deplasa niciodata fara pistol si bici. In data de 17 aprilie 1945 a fost capturata, impreuna cu alti ofiteri SS, judecata sub legea britanica si condamnata la moarte prin spanzurare. Apelul ei a fost respins, devenind astfel, cea mai tanara femeie condamnata la moarte sub legea britanica in secolul XX.

3. Ilse Koch
Vrajitoarea din Buchenwald, pe numele ei Ilse Koch, a fost sotia lui Karl Koch, comandantul lagarului de concentrare de la Buchenwald intre 1937 si 1941 si a celui de la Majdanek, intre 1941 si 1943. Imbatata de puterea absoluta pe care i-a pus-o pe tava sotul ei, aceasta nu s-a dat inapoi de la nicio fapta marsava. In perioada Buchenwald, a reusit sa uimeasca oamenii prin desfraurile, torturile si obscenitatea de care era capabila. Colectionara impatimita, Ilse si-a creat o macabra colectie formata din lampioane si genti confectionate din piele…umana. Pentru diversitate, se foloseau bucatile de piele tatuate. Datorita pasiunii ei, a fost promovata in cadrul lagarului pe postul de sefa a gardienelor. Dupa terminarea razboiului a fost judecata, inchisa, eliberata si iar inchisa. In final, s-a spanzurat in 1967, in inchisoarea pentru femei Aichach.

4. Katherine Knight
Prima femeie din Australia condamnata la inchisoare pe viata, fara posibilitatea eliberarii conditionate, Katherine Knight era cunsocuta pentru relatiile ei violente. Printre “dragalaseniile” ei casnice se numara sfaramarea maxilarului primului sot, taiarea gatului unui catelus de 8 saptamani in fata celui de-al doilea sot, o relatie fierbinte cu John Charles Thomas Price, care s-a lasat cu un ordin de restrictie impotriva ei. Acest lucru nu a impiedicat-o sa se apropie totusi de el suficient de mult incat sa-l injunghie de 37 de ori cu un cutit de bucatarie. Insa nu s-a multumit numai cu atat. Dupa ce l-a omorat, l-a jupuit de piele, i-a taiat capul si l-a pus intr-un bol de supa, i-a taiat fesele si le-a gatit la cuptor, insotite de o garnitura de legume. Ce a mai ramas din cadavru a fost suspendat de tocul unui geam din camera de zi. Masa calda, impreuna cu un biletel, a fost trimisa copiilor insa, spre norocul acestora, politia a reusit sa intervina inainte ca ei sa ajunga acasa.

5. Mary Ann Cotton
Englezoiaca Mary Ann Cotton este o alta criminala in serie , care a actionat sub impulsul lacomiei. Maritata la varsta de 20 de ani cu William Mowbray, acestia s-au stabilit in Plymouth, Devon, pentru a inteimeia o familie. Cuplul a avut cinci copii, dintre care patru au murit in conditii suspecte, diagnosticul fiind febra gastrica si dureri de stomac. Faptul ca s-au mutat in nord-vestul tarii nu parea sa ii ajute foarte mult. Blestemul i-a urmat. Inca trei copii au fost nascuti si tot trei copiii au fost inmormantati. William avea sa ii urmeze in scurt timp, rapus de o misterioasa boala intestinala . I-a urmat si cel de-al doilea sot, George Ward si inca un copil. Cauza? Probleme intestinale. Acest sir de coincidente incredibile au atras intr-un final atentia presei, ale carei investigatii au dus la prinderea criminalei. Ziarele au descoperit ca, in timpul mutarilor ei frecvente, a pierdut trei soti, un iubit, un prieten, mama si o multime de copii, toti loviti de aceasi boala. A fost spanzurata la Durham County Gaol, in data de 24 martie 1873, pentru otravire cu arsenic. Faptele ei au oripilat intr-asa masura populatia, incat executorii ei s-au asigurat ca nu va muri foarte repede in streang.

6. Belle Gunness
Belle Gunness este una dintre cele mai inspaimantatoare criminale in serie din istoria Statelor Unite. Avand o statura impresionanta, cu o inaltime de 1.83 metri si cantarind peste 91 de kilograme, Belle era o femeie impozanta, de descendenta norvegiana. Aceasta si-a otravit cei doi soti si toti copiii, in perioade diferite, continuand cu toti pretendentii si iubiti. Motivul? Lacomia in stare pura. Politele de asigurare de viata si bunurile furate sau luate prin escrocherie de la victime formau toate veniturile ei. Anumite rapoarte pun pe seama ei peste 20 de crime, infaptuite de-a lungul mai multor decade.

7. Myra Hindley
Myra Hindley si Ian Brady sunt responsabili pentru asa numitele “Crime din mlastina”, care au avut loc in Manchester, Marea Britanie, la mijlocul anilor ’60. Impreuna, cei doi sunt responsabili de rapirea, abuzul sexual, torturarea si uciderea a trei copii sub varsta de 12 ani si a doua adolescente, in varsta de 16 si 17 ani. Indiciul care a dus la dezvaluirea identitatii criminalilor a fost un bagaj pe care Myra il uitase in gara centrala din Manchester. Printre probele incriminatorii se afla si o caseta pe care cei doi inregistrasera una dintre victime, in timp ce era violata si torturata. Inainte de a fi incarcerata, aceasta a abordat o atitudine plina de aroganta, pe care si-a pastrat-o si in timpul procesului, neparand sa-i pese de soarta ei. A fost prima femeie care si-a petrecut 37 de ani in detentie, cea mai lunga incarcerare din istoria Angliei moderne. In timpul detentiei, aceasta si-a schimbat atitudinea, pozand intr-o femeie religioasa si ispasita. Mai mult decat atat, si-a continuat studiile, reusind sa obtina o diploma universitara. Insa eforturile ei nu au fost de natura sa convinga prea multa lume. A murit in data de 15 noiembrie 2002, la varsta de 60 de ani, in urma unui atac de cord. Ironia face ca doar cateva zile mai tarziu, guvernul Marii Britanii sa dea un decret care ar fi gratiat-o.

8. Beverly Allitt
Cunoscuta sub numele de “Ingerul mortii“, Beverly Gail Allitt este una dintre cele mai cunoscute criminale in serie din istorie. Asistenta pediatrica , ea este responsabila de moartea a patru copii si de ranirea grava a altora cinci, aflati in grija ei. Aceasta folosea des injectiile cu insulina sau potasiu pentru a provoca palpitatii cardiace. Desi a fost condamnata numai pentru noua victime, ea a mai provocat ranirea a inca treisprezece copii, inainte sa fie prinsa. Allitt nu a marturisit niciodata care este motivul crimelor ei, dar sindromul Munchausen de care suferea poate oferi o posibila explicatie. Sindromul Munchausen este o forma complexa de maltratare, fiind definit prin falsificarea sau inducerea, de catre un ingrijitor, a unei suferinte emotionale si fizice la adresa unei persoane aflate in grija sa. De asemenea, sindromul se refera si la persoanele care simuleaza sau care-si induc simptomele unei boli pentru a atrage compasiune, protectie si a castiga control asupra altora.

9. Regina Mary I
Mary a fost singurul copil al regelui Henry VIII si al Caterinei de Aragon . Incoronata dupa moartea lui Edward al VI-lea si indepartarea de pe tron a “Reginei de noua zile”, asa cum a ramas in istorie lady Jane Grey, Mary este recunoscuta pentru campania violenta pe care a dus-o pentru reintoarcerea Angliei la catolicism. Multe figuri proeminente protestante au fost executate pentru convingerile lor religioase, aducandu-i reginei denumirea de Bloody Mary (Mary cea sangeroasa). 800 de protestanti au parasit atunci tara, in asteptarea unor vremuri mai bune, asteptand moartea reginei pentru a se reintoarce in tara.


10. Isabela de Castilla
Isabela I a Spaniei este cunoscuta drept protectoarea si sustinatoarea lui Cristofor Columb, impreuna cu sotul ei, Ferdinand II de Aragon. Impreuna, au facut posibila unificarea Spaniei sub nepotul lor, Carlos I. Ca parte a procesului de unificare, Isabela a fost cea care l-a numit in functia de Inchizitor General pe temutul Tomas de Torquemada. In data de 31 martie 1492, este implementat decretul Alhambra , care forta convertirea populatiei evreilor si musulmanilor la catolicism. Prin urmare, 200 000 de persoane au parasit Spania. Cei care au ramas si au ales convertirea nu au scapat, totusi, de investigatiile si torturile inchizitiei. In 1974, papa Paul al VI-lea a propus-o pentru beatificare. In cadrul bisericii catolice, Isabela este descrisa drept “servitoarea Domnului”.

Topul ar fi putut continua mult şi bine deoarece de la locul 11 încolo în ordine descrescătoare sunt nominalizate nevestele din toată lumea. Da-da bărbaţi însuraţi şi neînsuraţi: nevestele sunt cele mai malefice femei pe care bărbaţii le întâlnesc în viaţa lor! Cum se văd cu ţidula semnată la primărie cum începe terorismul! Dacă nu faci aia, dau divorţ, dacă nu faci ailaltă, plec la mama, de unde vii curvarule la ora asta beat ca porcul? Şi jap cu făcăleţul! Ia plas şi fugi în piaţă leneşule! Şi jap vreo două ţevi de aspirator sau cozi de mătură pe spinare! Folosind dictatura făcăleţului, a ţevii de la aspirator, dictatura reproşului permanent, a geloziei sau dictatura din genunchi (asta-i cea mai teribilă), ele nevestele ne terorizează malefic pe noi bieţii bărbaţi ce suntem nişte nestematele, nişte ouleţele Faberge, nişte puri şi neprihăniţi!

PS1 Maimuţeii rămân acolo unde sunt!

PS2 Exemplificare terorism feminin conjugal:

PS3 Şi că tot e ora 6.oo na-vă şi nişte muzică! Bineţînţeles adecvată temei abordate:

Replică la Zapa

Mi se trag niscaiva scaltoace extrem de violente în curtea Realului, monseurul Zapa încercând parşiv a se folosi de maliţioasele mele comentarii la adresa generalului Abraham. Bineînţeles că doamna Savin Nicoleta imediat a pasat pisica în ograda mea răspunzând: "Zappa, întreaba-l pe Eusebiu cum e cu respectul la generali, e afirmatia lui."

Păi măi ciocoflenderilor hai să v-o trag io pe puncte:
1. Singurul vinovat de evenimentele din ziua când cei ce trebuie sa impună respectarea legii, nu au respectat-o, este VASILE BLAGA fostul ministru de la interne.
2. Educaţia şi instrucţia mea nu îmi permite de a nu acorda respectul cuvenit ofiţerilor armatei şi poliţiei române! Referitor la dom ghinăral Abraham, pot fi spuse multe, dar dacă spuneţi că este un neştiutor în ale meseriei, pardon-scuzaţi vă pot transmite că bateţi câmpii şi mâncaţi rahat!
3. M-am cam săturat de poveşti şi de indivizi care nu respectă autoritatea statului! Aşa cum nu mi-a plăcut ca Preşedintele ţării mele să fie jignit crunt de către demonstranţi, nu-mi place ca ofiţerii ţării mele, armata ţării mele sau poliţia ţării mele să fie jigniţi/jignite!
4. Lucrătorii MI şi-au mai "furat-o" o dată la rebeliunea din '89. Infractori de drept comun, hoţi de buzunare, violatori au tăbărât cu pumnii şi cu răngile pe amărâţii de "sergenţi majori cu fluierul de gât" şi decretând că sunt "securişti" iau bătut, schilodit şi chiar ASASINAT! Cu o totală neplăcere observ şi că şi acum, la atâţia ani de la acele teribile evenimente, se încearcă stigmatizarea Poliţiei Române! Există uscături, există imbecili care jignesc Preşedintele, există imbecili care aruncă cu caschetele ca la nuntă! EXISTĂ! Dar asta nu înseamnă că Poliţia Română trebuie înfierată! Nu înseamnă că din cauza a mai puţin de 1000 de nesocotiţi, să fie acuzaţi mai mult de 100000 de lucrători MI. Observ cu stupoare însă, că monseur Blaga nici usturoi nu a mâncat, nici gura nu-i miroase şi bine mersi îşi vede liniştit de treburile lui! Este ceva ciudat şi deocamdată nu comentez! Se întâmplă ceva ciudat şi deocamdată nu comentez! Dar repet pentru a mia oară:

UNICUL RESPONSABIL DE EVENIMENTELOR PETRECUTE LA MITINGUL LUCRĂTORILOR MI, ESTE VASILE BLAGA! TREBUIE PEDEPSIT EXEMPLAR ŞI CONFORM LEGII SĂ RĂSPUNDĂ PENTRU FAPTELE SALE!
Cele două mesaje pe care le-a transmis cu ajutorul postului de televiziune Realitatea
SOV participanţilor la miting şi anume:
a. Vinovaţii vor fi judecaţi conform legilor ţării!
b. Jandarmeria îşi va face datoria!
au avut darul să provoace şi să incite şi mai mult masa de demonstranţi!
5. Cu mare tristeţe o spun! Până acum serviciile, armata şi internele parcă au fost blestemate! Au avut ca şefi numai neputincioşi, debili şi neterminaţi, care culmeaaaaa...unii dintre ei nici măcar pregătirea militară elemantară nu o aveau! O târlă de adunături! Aceste jalnice excremente au adus şi au creat numai dificultăţi şi probleme în algoritmul de funcţionare al acestor instituţii! Rari au fost cei ce prin atitudinea lor, din punct de vedere fizic vorbind (acei umeri drepţi şi acea privire pătrunzătoare) şi prin pregătirea lor profesională, au onorat posturile în care au fost numiţi! Tot cu stupoare observ că până acum nicio astfel de lepră nu a fost luată la întrebări şi nu a fost trasă la răspundere pentru ceea ce a făcut!
5. Observ că tot mai mult se acreditează ideea de puci (această idee o acreditez şi eu) dar Zapo eu te întreb:

DACĂ A FOST PUCI, BLAGA UNDE A FOST? PE LÂNGĂ PUCI, ÎN AFARA PUCIULUI SAU DIRECT ÎN PUCI ADÂNC BĂGAT? RĂSPUNDE!
6. Atenţie foarte mare, voi muşcătorii de cur, care observ că aţi început să vânturaţi ideea că mi-am schimbat orientarea! Sunt acelaşi radical anticomunist, acelaşi susţinător aprig al marinarului şi tot la fel de rău îmi sare muştarul când aud că Febleţea mea politică este atacată de nişte joanghine ordinare şi beţive! Am fost, sunt şi voi fi! Eu nu mă schimb!

Mai jos, pentru a nu fi nevoit de a da link în ograda realilor postez comentariul sonatului lumii Zapa:

E mai mult decit interesanta toata povestea asta care se afla in spatele MITINGULUI POLITISTILOR de vinerea trecuta. inca de simbata trecuta, fara a avea toate datele, inforrmatiile, am facut o comaparatie intre ultima mineriada din 1999 -CIND GENERALI POLITIEI ROMANE DEFILAU CU CHPIURILE IN BRATE SI CU UNIFORMA MOTOTOLITA

, in portbagajurile unor masini cu NUMERE CONSPIRATIVE. EPISOD SCOALA DEALTFEL, CARE AR FI TREBUIT PREDAT LA SCOALA DE PRESEDINTI DE TARA, PT CA NICIODATA NICI UN PRESEDINTE SA NU MAI POATA FI PACALIT SI SEDUS DE BURTOSII, UNSUROSII, BETIVII SI CURVARII GENERALI ROMANI DE POLITIE, AJUNSI GENERALI DIN POSTURA DE OPORTUNISTI, CARIERISTI, TURNATORI, DAR MAI ALES HRAPARETI SI LACOMI – DEDULCITI LA BANUL PUBLIC SI GATA ORICIND SA SE EXCITE IN FATA UNOR NOI STIMULENTE SI PRIVILEGII. GENERALI CARE IN INTEGRALITATEA LOR SUNT DIN POSTURA DE TARANI PROVENITI DIN CELE MAI NAPASTUITE SI SARACE FAMILII, ASTAZI PROPIETARII UNOR VILE IMPRESIONANTE, CASE DE VACANTE CU PISCINE, INTR-UN CUVINT PROPRIETARII UNOR AVERI URIASE GREU DE PROBAT DIN UNIFORMA DE POLITIST ROMAN.
acum vreau sa fac o paranteza – si de data aceasta nu vreau sa fiu malitios si nici ironic ori sa vorbesc cu sensuri ascunse, asadar:
NICOLETA, dupa episodul cu generalul PAVEL ABRAHAM, UN TARANOI DIN TRANSILVANIA, DE UNDEVA DINTR-UN SATUC DE PE VALEA SOMESULUI PE LINGA JIBOU, mai crezi in TEORIA LUI EUSEBIU – CONFORM CAREIA, ATENTIE, GENERALII ROMANI AU ONOARE SI TREBUIE RESPECTATI? Las deoparte episodul de la COSTESTI DIN 1999, LAS DEOPARTE EPISODUL DE VINEREA TRECUTA CIND TICALOSIA GENERALILOR A ATINS CULMI ALE PARSIVENIEI, si indraznesc sa te mai intreb ceva: crezi ca acesti generali in miinile carora este siguranta publica, a cetateanului, a statudului de drept – SUNT APTI SA APERE DEMOCRATIA INTR-UN STAT DE DREPT? stiu, intrebarea e cu bataie mult prea dificila – TINTITA SI LA OBIECT. dar parca a venit momentul ca noi toti, cei din societatea civila sa-i aratam public pe acesti generali de opereta care pur si simplu – AU PUS STATUL DE DREPT IN PERICOL.
nu vreau sa folosesc vorbe grele – DAR CUVINTUL POTRIVIT ESTE PUCI, iar domnii generali ar trebui trimisi la plimbare. Cred ca parcul Herastrau este o locatie mult prea luxosoasa pt ei. Iar pensiile domniilor lor ar trebui sa rivalizeze cu pensiile sociale la un nivel de cel mult 350 roni.

Răspunsuri indirecte.

Ce-i cu tine Dementule, te-ai speriat?
(ion adrian 29.09.2010 at 22:43)
Re: În niciun caz Adriane! Şi fizic şi psihic mi-s cam greu de speriat! În rest no comment!

Doru Ioan Taracila a facut armata la Cercetare-Diversiune, la Buzau.
(Nicoleta Savin 29.09.2010 at 22:48)
Re: Wrong!"Cercetare diversiune" este un termen propriu trupelor MApN! Deci mai încet cu lada pe scări că iesă cuiele de la grenade!

numai dreapta dreptei poate aduce linistea in tara. Nu dreapta lui Sima sau Codreanu, ci dreapta romaneasca curata de bolsevism.
(mircea s. bozan 29.09.2010 at 23:21)
Re: Atenţie foarte mare Bozane! Dreapta mea radicală, creştină şi naţionalistă nu are nimic comun cu Sima şi Codreanu şi legionarii lor! Nu mi-au plăcut niciodată imbecilii care purtând un pistol la şold şi o diagonală pe piept, au crezut că sunt dumnezei ce pot judeca ce etnie are voie a trăi şi ce etnie nu are voie a trăi! Dar fii sigur că nici această "dreaptă a salvării României" nu mi se pare ceva de soi!

UPDATE:
Mihaela, in democratie, toti avem drepturi, inclusiv acela de a ne supara.
Asadar, sa-i respectam si lui Eusebiu deciziile, oricare ar fi acelea.
(Nicoleta Savin 30.09.2010 at 1:50)
Păi atunci, în virtutea democraţiei să nu uitaţi că aveţi dreptul a mă pupa în cur (curul meu neumblător prin puzderie de luntrii), voi toţi cei ce nu vă convine mesajul meu nescris şi nedictat de nimeni!

Atenţiune! Dau armata jos din pod!

Prima la mână:
Fă proasto, iar ai plecat ca bezmetica şi ţi-ai uitat ochelarii! Precis mâine la prima oră sună dobitocul tău la uşa mea, ca să-i ceară!

A doua la mână:
Cadânele haremului meu, io am impresia că fiind democraţie v-aţi cam luat lumea-n cap şi vă credeţi mari mogulese care aveţi dreptul să faceţi orice vă taie capul, precum fac mogulii cu care tot îşi trage la gioale marinarul! 'Tu-vă muma-n cur de curvilii dracului, băgaţi-vă minţile în cap că dau jos armata din pod şi pun centura din cui pe cururile voastre! Am o întrebare:

Când 'mnezeirea şi amnarul vostru în zilele fără soţ,
m-aţi întreţinut voi pe mine?
AUD?

Să poftiţi futu-vă muma-n cur, să vă luaţi toate cele ce le-aţi uitat la domiciliul meu, că nu mai am loc de în casă de briz-briz-urile voastre! Executarea că jar mâncaţi! Toate şase plus rezerva!

UPDATE "LA PRIMA MÂNĂ":

ENUNŢ:
Ochelarii nu sunt propietatea Nicoletei Savin!
CONSECINŢE:
Aparenţele totdeauna sunt înşelătoare!
PPRECIZARE:
Nicoleta Savin este soţia mea! Trebuie să scriu cu MAJUSCULE, ca să înţelegeţi acest lucru voi cei vă credeţi că sunteţi ceea ce nu sunteţi?
SUGESTIE:
Pentru neclarităţi, celor interesaţi pot a le oferi împrumut ultima ediţie DEX, spre consultare şi răsfoire. Recomand studierea următoarelor substantive: CĂSNICIE, SOŢ, SOŢIE, DRAGOSTE!

PS Aloooooo, organiliiiii, COP-uuuuuul, şpionii, mai langsam cu rapoartele că râde lume de voi atunci când vă vede umblând precum măgarii în deasa ceaţă londoneză! Şi încă o recomandare: Dacă nu ştiţi a juca şah, nu mutaţi piesele! Riscaţi să luaţi mat cu nebunul!
Pam-pam

Mircea Bozan

Neamţul ăsta este unul care la scandalul cu Piaţa Universităţii şi-a furat-o rău de la Gelu Voican. Neamţul ăsta nu vorbeşte nici de la gazeta de perete şi nici cum vorbesc mulţi dintre jurnaliştii de astăzi, jurnalişti care au impresia că presa se face conform algoritmului : " click copy de pe Hot News, click paste la gazetă! Nu este jurnalist dar atunci când deschide gura sau pune degetul pe tastă, ciulesc urechile sau belesc ochii cât cepele. Citiţi şi voi. Citiţi şi judecaţi!

Dragilor,
Astazi, am mai primit cateva informatii deosebit de importante prin gravitatea acestora.S-a constituit un fond financiar pentru finantarea manifestatiilor si plata unor grupuri pregatite la actiuni de maxima violenta. Au fost “donate” sume importante din partea multor lideri PSD- “baronii” carora li s-a promis accessul la fondurile statului daca se reuseste lovitura de stat violent si uitarea trecutului lor… Politia, o alta stire, datorita situatiei care intern “este in fierbere” dupa actiunea de la Cotroceni, sunt cca 60% simpatizanti PSD dar si “voluntari” care vor folosi armamentul “din dotare” in sprijinul pucistilor PSD.
Se manifesta o organizare suspecta si in cateva orase din Moldova si centrul tarii despre care am primit de asemenea informatii ieri seara.
Nu va pot da nume de unde provin aceste informatii interne, dar am primit o confirmare de la un amic, jurnalist la DPA ca au sosit doua stiri la BND despre activitati suspecte care se pregatesc in Romania, iar politicienii germane sunt cu ochii in patru. Basescu are sprijinul european, politica legii pensiilor promovata de acesta fiind in studiu la Berlin, Paris, Londra si Roma. Este considerata una dintre cele mai curajoase actiuni din EU, in actuala conjunctura mondiala. Si mai stiu ca s-au deplasat la Bucuresti astazi zece jurnalisti care vor urmari cu mare atentie desfasurarea evenimentelor.
Am comunicat jurnalistului de la DPA continutul declaratiei data la Romania Libera de catre fostul militian-revolutionar, iar acestia au preluat-o cu seriozitate maxima si au deschis dosarul de stiri Romania, Octombrie 2010. Astfel, se stie precis ca cele doua partide care au instigat la violente, inclusiv la folosirea armei, sunt PSD, PC si PNL. Daca va fi necesar si lumea va iesi din nou pe strazi contra-manifestand atunci aceste trei partide vor trebui interzise. Precum cele de orientare nazista din Europa. Vantu a oferit 10 milioane de euro pentru plata demonstrantilor. Iar magistratii sunt pregatiti sa actioneze la comanda lui Ponta.
Aceste partide sunt sustinute de serviciile secrete sovietice. Afirmatie grava, dar sunt stiri in acest sens care vin de la Chisinau. Doamne Ajuta poporul sa nu se ajunga prea departe. Deschideti ochii populatiei despre cele ce urmaresc aceste partide, despre cine se afla in spatele acestor actiuni care promoveaza razboiul civil. Pericolul nu mai vine din partea maghiarilor, ci din randul nostru. Al romanilor de doi lei. Sau poate mai ieftini. Istoria ne va aseza acolo unde meritam daca lovitura de stat va avea “sprijin popular".

Pam-pam!

Din acest moment anunţ că:

SUNT SINGUR PE DRUM!

V

Înainte de a pleca de acolo de unde am fost, am sărbătorit demisia lui Vasile Blaga deschizând o şampanie, spun:

VICTORIEEEEEEEEEEEE!

MUUUUUUUUUUUUUUUIErea VASILE BLAGA a demisionat! Astăzi, ura mea pentru tine se termină atât timp cât nu ai să mai îmi ataci Febleţea! Dar cu o deosebită răutate te anunţ că de acum încolo ZILELE TALE ÎN PDL VOR FI NUMĂRATE ŞI URÂTE! Dar repet, atât timp cât tu, fătălăule de bărbat, nu mai îmi ataci Febleţea în goana ta dementă după putere şi avere eu uit de existenţa ta!

PS1 PLEC CA SĂ MĂ REÎNTORC!....astea au fost vorbele pe care o dată, demult le-am auzit din gura unui OM de o deosebită valoare, onoare şi pregătire profesională! Un OM ROMÂN! cu majuscule!
PS2 Repet pentru ultima oară ceea ce am spus totdeauna: PDL-işti VASILE BLAGA ESTE COADA DE TOPOR A PSD-ULUI ÎN PARTIDUL VOSTRU, VASILE BLAGA ESTE TRĂDĂTORUL MARINARULUI!

Pun punct aici subiectului VASILE BLAGA! Pun punct până în momentul care acest beţiv grobian, trădător, bolnav de avere şi putere va ridica din nou râtul ca să-mi muşte Febleţea!

Să nu uitaţi!

Văd că nu a trecut prea mult timp şi cei ce în acea noapte au pierdut ruşinos, au uitat cine i-a învins. Văd că nu a trecut prea mult timp şi neruşinarea liberală cu prostia pesedistă au uitat cine le-a învins! Vă aduc eu aminte cine v-a învins păpuşi ale păpuşarilor Vântu şi Patriciu:

Priviţi Iuda Prostănacă şi Cozile de Topor din jurul său! Cozile de Topor care spun ca sunt oameni de dreapta! Aplaudau victoria candidatului de stânga! Priviţi Iuda, fiu de general comunist cum vă spurcă icoana creştinilor! Mai este cineva acolo care se bucură de victoria Iudei comuniste! Cineva care dacă-l întrebi, spune că urăşte comuniştii! Cineva care a uitat că părinţii lui au fost deportaţi! Cineva care a păcălit o dată alegătorii ca să-l aleagă! Dar nici el nici mitomanul de Vadim să nu creadă că a doua oară vor mai păcăli electoratul! Exact aşa cum când au venit ruşii, cozile de topor îi aplaudau, priviţi cum tot aşa cozile de topor aplaudau victoria ce n-a fost să fie a Iudei comuniste!

Rugăminte.

Rog rostogoliţi în blogosfera de dreapta următorul anunţ:

Toţi liderii, activiştii, jurnaliştii şi intelectualii marcanţi ai dreptei cu orientare pro-Băsescu (cei care au intrat în conflict deschis cu zona PSD Geoană-Vântu-Patriciu, invitaţii cu vădita orientare pro-Băsescu în cadrul emisiunilor postului Realitatea SOV, cei ce înainte sau după emisiune au "vizitat bufetul-bar" servind băuturi, cafea sau diverse produse alimentare, liderii şi vectorii de opinie cu vădită orientare anti-Vântu sau anti-Patriciu care au intrat în contact, au servit masa sau au stat la o cafea cu apropiaţi ai tandemului Vântu - Patriciu), îi rog ca de urgenţă să-şi facă markerii tumorali! Orice mică abatere de la valorile normale a rezultatelor acestor analize necesită prezentarea la un control medical amănunţit şi verificarea habitatului unde locuiesc sau a locului de muncă!

Nu este nici un zvon, nici un fitil, nici un ordin, nici un sfat, nici paranoia, nici măcar o încercare de discretitare a postului respectiv de televiziune şi a celor doi patroni ai acestui post!

ESTE O RUGĂMINTE PERSONALĂ

PE CARE O ADRESEZ

CATEGORIILOR MENŢIONATE MAI SUS!
Sunt 60 de minute pe care le sacrificaţi

din viaţa voastră, pentru viaţa voastră!
Nu uitaţi că există o boală numită CANCER!

Avram Marian - Gabriel ( Graham )

Cu iertăciunile de rigoare pentru întârziere postez link-urile tale:

http://minunicrestine.blogspot.com/

un blog in care gasiti minuni si dovezi ale unor incredibile minuni ,multe dintre ele petrecute in Romani : aratari ale lui Dumnezeu si multe alte minuni

http://duhovnicii.blogspot.com/

un blog in care gasiti antologia marilor duhovnicilor din Romania : Arsenie Boca, Arsenie Papacioc, Iustin Parvu , Sofia Boghiu , Teofil Paraian si multi alti duhovnici,articole noi in fiecare zi.

http://martirii-inchisorilor.blogspot.com/

un blog despre ai neamului martiri.

Nu ştiu cum ai nimerit în această ogradă şi sincer nu mă interesează. Dar obligaţia mea de stăpân al acestei ogrăzi (de fapt unul dintre stăpânii acestei ogrăzi), mă obligă a te întâmpina fără păine şi sare pe motiv de criză, dar cu un românesc BINE AI VENIT! Şi pentru a nu pierde vremea, iată cam ce reguli are această ogradă:

1. Intră cine vrea, rămâne cine poate.
2. Comentariile nu sunt moderate, accesul este liber. Există însă excepţii:
a. moderez orice comentariu ce are vădită tentă antisemită, xenofobă, iredentistă, rasistă, fascistă şi legionară. Atenţie însă, legionarismul care nu-l accept şi refuz a-l găzdui aici este legionarismul dementului Horia Sima! Accept însă totdeauna marile minţi ale Legiunii Române, adevăraţii legionari martiri ai neamului şi pământului nostru cel românesc.
b. accept critici dar nu accept invective aduse instituţiei prezidenţiale, implicit Preşedintelui României sau Ministrului Elena Udrea febleţea mea politică.
3. poate ai observat că dialogurile noastre sunt extrem de colorate, iar păruielile virtuale la care uneori ajungem, sunt extrem de violente! De fapt suntem foarte buni prieteni care bântuim ca o haită gălăgioasă şi totdeauna pusă pe harţă, o seamă de alte ogrăzi mult dragi nouă. Deci ceea ce am vrut aţi spune, este că nu ne interesează forma, ci doar conţinutul.
4. cei ce bântuim pe aici suntem din tot spectrul politic, roşii, portocalii, galbeni verzi, români, unguri, evrei sau ţigani! Avem un singur numitor comun: SUNTEM ROMÂNI ŞI FOARTE BUNI PRIETENI VIRTUALI.
5. cine doreşte drept de editare în această ogradă, trebuie să-mi trimită pe adresa cuboltasipresiune@yahoo.com, nick-ul şi parola pe care o doreşte, pentru a-i deschide contul.

Cam atât. Ba nu, poate ar trebui să-ţi spun că acum, aparent, această ogradă a fost lăsată în părăsire deoarece cam toţi suntem împrăştiaţi pe diverse coclauri ale lumii sau ale României, unde fiecare ne ducem cruciadele personale sau încercăm să ne câştigăm pâinea cea de toate zilele. Eu personal sunt un catâr bătrân, anticomunist radical şi violent, neangarat politic în vreun partid. Când pe eşchierul politic va apărea un partid de dreaptă curată radicală şi naţionalistă, atunci am să mă angarez politic! Încă ceva: respect absolut toate credinţele şi de aceea vreau să-mi fie respectată necredinţa mea! Încă o dată spun: "Bine ai venit!" şi nu uita regula de bază: "Intră cine vrea rămâne cine poate!"

Bach.

Buhuhu....

Când eram copil, îmi plăcea ca să-mi pierd vremea prin cimitirul aflat la graniţa dintre cele două cartiere. Cina şi Nord. Îmi plăcea soarele, îmi plăceau castanii, îmi plăceau babele ce moşmondeau mormăind printre morminte! Îmi plăcea liniştea! Când am ajuns la vremea discotecilor au început să-mi placă pariurile! Pariurile cu vitejii mei colegi de liceu! Câştigam grămezi de bani dormind noaptea în cripte sau cavouri! Nu că aş fi avut nevoie de bani! Portofelul tatei, pistolul de lipit şi Ţ-ul 4200 primite tot de la tata cadou, îmi asigurau un trai îndestulat din punct de vedere financiar! Colegii mei veneau în Bucureşti pentru a cumpăra ciocate (albe) pe care le revindeau şmecherilor din oraş. Eu veneam în Bucureşti pentru a cumpăra PL 500, PY 88, PCL 85, PFL 200 lămpi cu care reparam Miraj-uri, VS-uri, Temp-uri ruseşti sau noi apărutele la vremea aceea Hibridurile 1 şi 2. Pe un televizor reparat umflam 50-100 de lei! O pălărie de bani pentru 5-10 minute de muncă! Tata, inginer lopătar şantierist, bătea coclaurile patriei şi ale lumii construind termoncentrale şi hidrocentrale! Mama, mare şefă de complex comercial, pleca dimineaţa, venea seara! Ne întâlneam rar! Cu mama corespondam pe foi de caiet dictando, lăsate pe frigider! Cu scrisul ei ordonat şi perfect caligrafic îmi scria ce am de făcut! Pe aceeaşi foaie de caiet, cu scrisul meu, un scris ce încânta ochiul profesorilor, un scris ce aducea aminte de vechile biblii şi cărţi de învăţătură, răspundeam sec şi invariabil: "Imi bag pula, n-am chef!" Cu tata era şi mai simplu! Nu aveam de ce să corespondez! Nu aveam cum să corespondez! Nici măcar cum şi când să dialoghez! El dormea! Dormea precum stejarul când frânt de oboseală, la două trei săptămâni, se aduna acasă de pe coclaurile şantieriste! În fond ce aş fi avut de comunicat cu el? Era de-ajuns că ştiam buzunarul unde-şi ţinea portofelul! Plin cu hârtii de 25! Totdeauna noi! Avea un fix! Uneori, mama îl mai informa despre isprăvile mele de la şcoală! Scroafele de profesoare, pentru un fular, o rochie sau o bluză Made China, un Fa sau un Rexona Made Bulgaria vărsau tot! Cum îi strâmbam vreunuia "caroseria" veneau cu raportul! Nu puteam să dau un bobârnac vreunui bitong sau să bag mâna în chiloţii vreuneia din colege, că pac raportul. Tata, teribil de satisfăcut că n-o apucasem pe calea ce încă de la naştere a mea mamă mi-o hărăzise, aceea de a ajunge un mare violonist, teribil de mândru de spargerea viorii cu ciocanul şi brusca mea schimbare de macaz pe calea electronicii şi matematicii, sătul de problemele lui cu nebunii de pe şantier, asculta în silă informarea denigratoare a Tincuţei (aşa îi spunea mamei) despre isprăvile Prinţului (aşa îmi spunea doica). După vreo 10 minute de ascultat şi hăpăit ciorba din farfurie, vădit iritat se uita la ea şi crunt întreba:
- E corijent?
- Nu! răspundea mama.
- La mate cât are?
- 10! răspundea mama invariabil.
Invariabil venea şi răspunsul. Una din celebrele replici ale brutei şanteriste, lipsite de educaţie:
- Şi atunci de ce pula mea îmi fuţi capul cu prostiile tale? Dă dracu mai repede felul doi, că mi-e foame!
Bineînţeles că finuţă şi educată, doamna contabilă (mama a fost o bunăciune creaţă cu ochi verzi şi aluniţă în partea dreaptă deasupra buzelor), căreia hahalera şi bagabontul de inginer lopătar şantierist (cum îi spuneam eu), şi el un bărbat frumos după care toate cantinăresele, femeile de serviciu şi birocratele suspinau când îl vedeau şi care după ce îi sucise minţile pe şantierul tineretului de la Bumbeşti-Livezeni, a cărat-o pe şantierul termocentralei de la Paroşeni unde a luat-o de nevastă, roşea toată, ochii verzi sticlindu-i de furie, indignată de vocabularul brutei şanteriste care era mai bătrân ca ea cu vreo 18 ani. ( a doua mea nevastă a fost mai tânără cu 17 ani, actuala este de-o seamă cu mine şi dac-o fi şi-o fi să fie şi a patra, apoi asta musai să fie o băbăciune mai tânără cu 3-4 ani ca mine, că bitoangele tinere nu mă pasionează). Dacă întâmplarea făcea ca să fiu şi eu pe acasă în timpul raportului, nu scăpam ocazia ca ieşind în grabă pe uşa casei să-i arunc Tincuţei o privire batjocoritoare, nelipsită niciodată de arătarea degetului mijlociu! Nu făceam doi trei paşi şi de dincolo de uşa tocmai trântită în urma mea se auzea vocea de soprană a mamei care ajunsă la disperare, spunea:
- Coooooooosticăăăăăă, voi doi o să mă omorâţi cu zile pe mine! Asta-i casă de nebuni! O să mă duc să mă spânzur!
Răspunsul tatei de abia se auzea:

- Dă sarea şi taci!
De spânzurat nu s-a spânzurat, de murit nu a murit! Tata a murit! Tincuţa mi-a furat toată moştenirea! Oricum nu aveam nevoie de ea! Nu de Tincuţa! De moştenire!
Şi cum în orice familie totuşi trebuie să existe un echilibru, în familia noastră exista Ţiganca! Doica mea! De fapt, mama mea cea de toate zilele! Mama care-mi făcea toate mofturile, care-mi călca, care-mi spăla, care-mi gătea şi care strîngea tot dezastrul uraganic care rămânea în urma mea când plecam de acasă! Era vrăjitoare! Şi aici revin la pariurile mele şi banii câştigaţi de pe urma dormitului prin cripte şi cavouri! Când mama a fost informată de o tută de vecină cam ce fac eu prin cimitir, sensibilă cum era, a leşinat de-a trebuit Ţiganca să verse pe ea toată sticla de oţet, başca să-i ardă vreo două trei palme hotărâte şi aprige! Când şi-a revenit şi mi-a văzut mutra rânjitoare şi satisfăcută de palmele pe care i le tuflise Ţiganca, a îngăimat:
-Piei Satană, piei diavol spurcat!
Hohotind de râs m-am dus la mine în cameră unde m-am apucat să fac ceea ce îmi plăcea cel mai mult: să stau cu cracii pe birou şi să citesc! La un moment dat uşa camerei mele s-a deschis şi Ţiganca cu carafa de cafea (nu am fumat până în armată, dar cafea beam cu carafa de prin clasa a 7-a; tot în a 7-a am fost prima oară la curve; m-au dus golanii din cartier) a intrat şi uitându-se la mine a spus:
- Prinţule, mami nu a glumit! Eşti omul diavolului! Eşti om însemnat! Eşti un om rău!
Am lăsat cartea jos şi am întrebat:
- Contează?
Mi-a răspuns scurt:
- Pentru tine nu! Cei din jurul tău însă vor suferi!
- Nu-mi pasă! Dispari!
Rămas singur mi-am continuat lectura şi viaţa a curs, cu bune şi cu rele. Am făcut şi bine şi rău! Am vrăjit, dar niciodată nu am putut fi vrăjit! Oamenii diavolului nu pot fi vrăjiţi! Şi nici cei ce sunt sub protecţia lor! Chiar dacă vrăjile sunt de moarte, făcute cu cap de mort, ostie şi plumb la cruce de mormânt! Noi, oamenii diavolului ştim să echilibrăm energia, ştim să deblocăm canalele energetice, ştim a reface frântele aure energetice. Şi mai ştim ceva! Ştim să întoarcem vraja de moarte cu moarte asupra celui drag comanditarului!

Bună dimineaţa Bucureşti diling-balang este ora 7.00!

Maimuţeii

Poza este şparlită de la hultanul via ograda Cronicilor Geruliene! Sunt un mare măgar că de abia acum menţionez acest aspect! Să-mi fie ruşine!

http://hultanul.blogspot.com/2010/09/maimutoi-politici.html

Traian Băsescu.

Cele mai importante declaratii ale lui Traian Basescu:

* Romania nu se mai poate imprumuta doar pentru a consuma.

* In aceste momente e nevoie mai mult decat oricand de solidaritate sociala. Austeritatea nu poate exista fara solidaritate.

* In 2004, Romania avea in asistenta sociala peste 6 milioane de cetateni. In 2009, aveam 13,9 milioane, o dublare a numarului de asistati social.

* Lupta noastra cu criza a fost ingreunata de o criza de incredere, incurajata si intretinuta. Discursul public negativ de azi ma obliga sa reamintesc unora ca Romania este o tara europeana, democratica, cu un urias potential de dezvoltare. Mai avem insa un drum dificil de parcurs pentru a ne recapata increderea, si pentru asta e nevoie de sacrificiu politic imediat.

* In momente de criza nu poti guverna cu gandul la alegerile urmatoare.

* Increderea va veni in momentul in care Guvernul va avea mai multa coerenta in explicarea politicii sale si cand cetateanul nu va mai plati ineficienta aparatului administrativ.

* Romania va avea in 2010 un deficit de 6,8% din PIB.

* Din pacate, la inceputul anului s-au facut excese – al 13-lea salariu, prime si stimulente in unele ministere.

* In primavara aceasta, prin memorandumul cu FMI, CE si BM, s-a stabilit un plan de reducere a cheltuielilor, inclusiv reducerea salariilor cu 25%.

* Obiectivul nostru nu este sa avem multi functionari cu salarii mici, ci un corp de elita de functionari bine platiti. Acest lucru inseamna selectia personalului pe criterii de performanta, nu politice.

* Sistemul de educatie si sistemul sanitar nu sunt finantate corespunzator, insa inainte de a spune asta, ar trebui sa ne asiguram ca resursele actuale sunt corect utilizate si onest alocate. In ultimii 10 ani, fondurile pentru sanatate au crescut de 4 ori, insa calitatea serviciilor nu a crescut, este o dovada a folosirii necorespunzatoare a resurselor.

* Avem nevoie de o lege care sa stabileasca raporturile corecte de salarizare intre diferitele categorii de bugetari. Cheltuielile sociale trebuie si ele reduse.

* O analiza atenta arata ca nu avem atata saracie in Romania cat avem nemunca si abuzuri in sistem. O arata constatarile Ministerului Muncii cu mii de pensii si ajutoare acordate cui nu trebuie.

* Trebuie eliminata orice forma de ajutor social care ii incurajeaza pe cei apti de munca sa nu isi mai caute slujbe.

* Deficitul bugetului de pensii creste de la an la an, am avertizat ca majorarea pensiilor in 2007-2008 nu este sanatoasa.

* Masura cresterii si egalizarii varstei de pensionare la 65 de ani pentru femei si barbati se justifica, in aceste conditii. Trebuie sa le explicam oamenilor situatia dramatica in care se afla bugetul de pensii.

* Solutia este combaterea evaziunii fiscale si o regandire a sistemului de taxe si impozite. Sunt inca prea multe categorii de venituri exceptate de la impozitare, dar si multi agenti economici care eludeaza obligatiile fiscale.

* Romania are nevoie in continuare sa imprumute resurse financiare, pentru ca trebuie sa ne continuam dezvoltarea. Acesta este motivul pentru care in 2011 vom semna un nou acord cu FMI.

* Am auzit un profesor universitar spunand ca Romania are nevoie de imprumuturi pe termen lung. Problema Romaniei este ca din cauza deficitelor si lipsei de reforme structurale, nimeni nu imprumuta Romania pe termen lung. Romania are in acest moment probleme uriase sa contacteze imprumuturi cu scadenta la 3 ani.

* Imprumuturile reprezinta o solutie numai daca sunt directionate spre investitii, si nu pentru consum.

* Avem un grad de absorbtie redus al fondurilor europene nerambursabile. Ar fi poate mai util sa avem o singura institutie a statului pentru gestionarea fondurilor europene.

* Mentinerea unui acord cu FMI este legata de increderea Romaniei pe pietele internationale si a investitorilor si este un sprijin ca la orizontul anului 2012 sa avem un rating de tara de categoria A.

* Avem nevoie de o continuitate a reformelor, indiferent ce Guvern va conduce tara. Aveti varianta populismului si varianta reformelor sustinute. Orice guvernare responsabila va promova o politica de austeritate. Reformele structurale nu sunt de stanga sau de dreapta. In aceste conditii, apelul meu la responsabilitate este adresat tuturor.

* Stim pe ce drum vom merge in urmatorii ani – drumul Europei unite. In urmatorii 10 ani avem sansa sa reducem decalajele fata de celelalte state membre, prin Strategia Europa 2020.

* Pana in 2020, numarul persoanelor care traiesc sub pragul saraciei trebuie redus cu 25%. Pana in 2020, banii alocati cercetarii vor fi 2% din PIB. Aceste lucruri inseamna reducerea decalajelor istorice care ne separa de celelalte tari europene. Succesul inseamna in primul rand alocarea de resurse, nationale si europene.

* Trebuie sa stabilim o data realista pentru adoptarea monedei euro.

* Avem 7 programe operationale finantate de UE.

* Sa vorbim despre guvernanta economica europeana: Toate cele 27 de state membre vor trebui sa isi supuna bugetul aprobarii CE. Nu este vorba de aviz, ci de respectarea acelor cifre. In cazul in care cifrele nu vor fi respectate, statele din zona euro vor fi penalizate cu procente din PIB, iar cele din afara zonei euro, cu bani europeni in minus. Nu se mai joaca nimeni cu nerespectarea criteriilor de la Maastricht. Pana in 2012 trebuie sa trecem la un deficit maxim de 3%. Este bine ca Parlamentul sa stie aceste detalii. Acestea sunt medicamentele cu cea mai buna eficienta impotriva populismului, dar si cel mai bun stimulent pentru dezvoltare.

* O Romanie competitiva din punct de vedere economic trebuie sa aiba un sistem judiciar reformat, in care atat romanii, cat si europenii, sa aiba incredere. Mentinerea Mecanismului de verificare si cooperare arata ca Romania nu si-a indeplinit toate angajamentele. Adoptarea celor 4 Coduri, in mai putin de un an, a fost un efort al Guvernului si al Parlamentului.

* Si Legea micii reforme in justitie este determinanta.

* Permiteti-mi sa va adresez rugamintea sa dati atentie si noii Legii a educatiei si Legii parteneriatului public-privat (aceasta este deja adoptata de Parlament, n.red.). Daca s-a votat, inseamna ca presedintele nu e intotdeauna la curent cu ceea ce face Parlamentul (a spus, zambind, seful statului – n.red).

* Incet-incet, Romania iese din recesiune. Pentru 2011, prognozele arata ca putem intra in zona de crestere cu 2%, cu conditia realizarii reformelor structurale. In 2012-2013, cresterea poate fi de 3-4%. Aceasta nu e insa suficienta pentru a asigura dezvoltarea economica, e nevoie de minimum 5%.

* In 2011, trebuie sa imprumutam aproximativ 5,7 miliarde de euro doar pentru a acoperi deficitul bugetar.

* Avem nevoie de un sistem informatic care sa reduca la nivel maxim nevoia de a lua legatura cu functionarii. Aici trebuie sa va spun ca exista o hotarare in CSAT de o luna. Sper ca domnul ministru a preluat aceasta hotarare si ea va deveni o realitate pana la 31 decembrie.

* Va trebui, Guvern si Parlament, sa stabileasca, din cele 46 de mii de investitii deschise, care se finanteaza in 2011.

* Ar trebui sa avem in vedere un program de lucru pe care Guvernul sa il prezinte in fata Parlamentului la fiecare inceput de an si pentru care sa isi asume raspunderea.

* Convingerea mea e ca trebuie modificat si sistemul politic.

* Pornind de la vointa romanilor, exprimata prin referendum, cred ca este momentul ca si Parlamentul sa isi revizuiasca propria structura. Va reamintesc de referendumul pentru Parlamentul unicameral.

* O Constitutie moderna trebuie sa puna institutiile cu adevarat in slujba cetateanului si a binelui public.

Stelian Tănase.

Motto:
"El este de vina! Iata vinovatul. Monstrul asta a inventat totul!"

"Noi nu suntem decat prieteni"
Belu Zilber, pe numele Herbert Zilber (n. 1901, Targu Frumos), devenise bolsevic inca din adolescenta. In 1918 este exmatriculat din toate scolile din tara pentru participarea la demonstratia muncitorilor tipografi din 13 decembrie. Isi continua studiile liceale la Paris si cele politehnice la Grenoble, de unde se intoarce in 1922, fara a reusi sa isi ia diploma de inginer. La Bucuresti va pretinde ca si-a terminat studiile, fara sa probeze vreodata cu documente. Este o impostura grava, dar fara consecinte practice, pentru ca nu il impiedica sa faca o buna cariera la Ministerul de Razboi, ca expert. Din 1932, lucreaza la Institutul de Conjunctura Mondiala, condus de Virgil Madgearu, pe care ajunge sa il conduca de facto. Emil Cioran a spus odata ca in Bucurestii tineretii lui, anii '30, cel mai inteligent om era Belu Zilber. Putea fi zarit in redactii, in cafenele, peste tot unde se intalneau jurnalisti, intelectuali, "lumea buna", conferinte, vernisaje, premiere.

Este semnalat la conferintele Criterion de la Ateneu. Frecventa fara complexe intelectuali de dreapta sau estetizanti, ne sau antimarxisti, ceea ce era rarisim printre comunisti. Se vedea, de exemplu, frecvent, cu Mihai Polihroniade cu care lua masa si polemiza, amandoi constienti ca venirea la putere a unuia din partidele lor echivala cu exterminarea interlocutorului. Scena este relatata de Mihail Sebastian in 1935. Un scriitor francez aflat la Bucuresti, Pierre Quint, ii intalneste pe cei doi la Capsa si nu intelege cum doi oameni cu optiuni opuse pot sa fie prieteni. "Pierre Quint nu intelegea cum e posibila o asemenea fratie intre doi oameni pe care teoretic ar fi trebuit sa-i desparta zece lumi. Tin minte foarte bine candidul raspuns al celor doi extremisti amici: «Vedeti, noi nu suntem decat prieteni. Asta nu angajeaza la nimic». Acest «decat» este un breviar psihologic bucurestean. El explica foarte multe lucruri, el scuza totul. Comment ça, ne vous engage à rien? Mais un seul geste engage, Monsieur." Sebastian observa: "Pe oamenii acestia nu-i angajeaza cu adevarat nimic: nici ura, nici iubirea, nici viata, nici moartea. Rigoarea, sub orice forma, nu este de resortul lor. Sunt niste oameni liberi. Poate singurii oameni liberi din Europa, caci faptele nu-i leaga, iar ideile nu-i obliga".

Strategia Moscovei: lideri PCR din zone periferice
Pe Belu Zilber il gaseai pretutindeni unde se petrecea ceva interesant. Era perfect informat, disponibil, omul tuturor contactelor si combinatiilor. Ducea vorbele de colo-colo, era, pe acest plan, indiscretia personificata. Ii placea sa intre in tot felul de aventuri, sa participe la comploturi. Era un amestec de tacla fara sens si lovituri pregatite in secret. "Belu Zilber a devenit o populara figura bucuresteana, este un tanar volubil, care da suete la Corso despre politica mondiala, aranjand situatia Europei, apostrofand violent guvernele, zguduind din temelii statele si invrajbind continentele." Personajul duce o viata dubla, probabil vocatia lui cea mai temeinica. Este un complotist care lucreaza pentru demolarea democratiei burgheze, dar are si o existenta "normala", la suprafata vietii sociale. Parea un causeur bun de gura, om care isi afisa radicalismul ca pe o moda. Nu era singurul. Unii ii intelegeau ca pe niste "baieti buni" care vor sa-i impresioneze pe cei mai slabi de inger.

Putini ii luau in serios. Traiau intr-o societate bine educata care ii tolera bine pe excentrici. In zona comunismului se gaseau si alte personaje bine situate social: fratii Anca si Mihai Magheru, descendenti ai generalului Magheru de la 1848, Scarlat Callimachi, printul rosu, stranepot al mai multor domnitori, avocatul Mihai Macavei, mare mosier, Victor Aradi, din procesul spionajului sovietic, era baronet, N.D Cocea, Lucretiu Patrascanu, boiernasi moldoveni, I.Gh. Maurer, Athanase Joja, burghezi, Constanta Craciun, fiica de bancher etc. Lista e mult mai lunga. Romani, evrei, maghiari, educati, cu averi, plasati confortabil in ierarhia sociala. Ideea ca acesti comunisti proveneau exclusiv din minoritatile etnice sau erau doar niste declasati e in buna parte falsa. Ce este adevarat este faptul ca Moscova a promovat cu precadere in ierarhia PCR lideri care proveneau din zone periferice.

A fost o tactica cu scopul de a avea PCR sub control, cu lideri nereprezentativi, izolati, marginali din punct de vedere etnic si social, inferiori ca nivel de educatie. Efectul acestei politici a fost in timp atrofierea stangii radicale, comuniste sau necomuniste. Totusi, la nivelurile medii mai ales, dar si la baza, situatia era diferita. In ciuda faptului ca a ramas o minoritate infima in societatea romaneasca, puteai intalni aici progenituri ale burgheziei mari si mici, aristocrati, intelectuali, cadre, profesionisti bine situati etc. se intalneau in aceasta zona politica utopica. Unii membri ai PCR, altii - cei mai multi - nu. Aventurieri, idealisti, pierde-vara, escroci, revolutionari profesionisti, spioni...

Ce i-a scos pe oameni ca Belu Zilber in afara cadrului obisnuit, "burghez", a fost caderea tarismului in Rusia, in 1917. A fost o generatie "revolutionara" cu un accentuat spirit antiburghez si antidemocratic. A visat la revolutie pana la disparitia ei ca generatie, final consumat adesea in conditii dramatice. Cand acest entuziasm s-a mai tocit, la sfarsitul anilor '20, a aparut criza din 1929-'33 si pericolul nazist, care au mobilizat din nou pe cei nascuti odata cu secolul. O generatie europeana turbulenta care a cunoscut transeele primului razboi modial sau s-a ridicat imediat de pe ruinele Europei. Unii s-au lasat ispititi de extrema-dreapta, altii de cea stanga. Toti detestau democratia burgheza, spiritul liberal, pe care le considerau depasite. Erau fanatici, dogmatici, predispusi la violenta, ahtiati de putere, dispretuind procedurile democratice, programatic intoleranti. Se insala cine vede in Zilber doar un "comunist de salon". Eticheta i-a fost lipita si lui Patrascanu. Un regim comunist sub controlul Kremlinului in anii '40-'50 si dirijat de tandemul Patrascanu-Zilber nu ar fi fost cu nimic mai bun decat a fost cel dirijat de Gheorghiu-Dej-Ana Pauker.

"Om de salon" si "soldat al revolutiei"
Jumatate din fiinta lui Zilber se gasea in lumea buna bucuresteana, cum am aratat. Cealalta jumatate a existentei sale se consuma in subterane. Zilber era de fapt un dedicat "revolutionar profesionist", un bolsevic, asa cum il teoretizase Lenin in Kto kogo, disciplinat, lipsit de scrupule, obsedat de distrugerea burgheziei si a regimului politic patronat de ea. Era un soldat al revolutiei proletare. Sa nu ne lasam inselati de butadele si umorul lui raspandit prin cafenele si redactii. Zilber este un om secret, cu gustul conspiratiei. Omul de spirit, neintrecut causeur, ca si Petre Tutea, cu care isi disputa intaietatea prin saloane, ducea o viata dubla, asa cum prevedea canonul Kominternului, "munca legala se imbina cu cea ilegala". La vedere se gasea activitatea antifascista, mobilizarea opiniei publice, folosirea
"tovarasilor de drum", profesori, jurnalisti, avocati naivi, in diferite campanii. Dar implicarea lui nu era doar una generala, de simpatizant al unei cauze.

Dimpotriva. Zilber si unii dintre cei care il anturau desfasurau activitati ilegale, participand activ la retele comuniste subterane. Opera lor era una de subminare a regimului democratic, mergand de la diversiuni la spionaj si la propaganda ostila. Si Zilber avea o misiune precisa in aceste retele disciplinate si ierarhizate controlate de Komintern si infiltrate de Siguranta. In principal, Zilber a fost un agent de influenta, unul redutabil. A lucrat eficient in mediile gazetaresti si intelectuale. Dar si in cercurile de afaceri, prin pozitia pe care o avea la Institutul de Conjunctura finantat de Nicolae Malaxa, condus de Virgil Madgearu. Zilber era perfect informat asupra situatiei economiei romanesti si in contact cu industriasi, bancheri, oameni de afaceri importanti. De altfel, isi folosea pozitia strategica si pentru a-si ajusta propriile venituri. Mentalitatea proletara, "sarac si cinstit", nu il stapanea. Ramanea ca mod de viata un bughez care aprecia valorile burgheze. Ii placeau lucrurile bine facute, limuzinele, mobilele pretentioase, apartamentele confortabile, hainele sic. Frecventa restaurantele cele mai scumpe in cautare de parteneri de discutii la fel de inteligenti si informati. Intelegea oare ca victoria comunistilor pentru care complota ar fi dus la disparitia acelei lumi pe care ii placea sa o frecventeze?

Reteaua spionajului sovietic in 1930
Zilber era un personaj foarte cunoscut, de neconfundat. Ca aparitie, era un om mic de inaltime, aproape un pitic (1,56 m) si complexat. Erotoman, vorbaret, fricos, cu miscari iuti, mereu grabit. Personaj contradictoriu, omul tuturor contrastelor. O reputatie proasta il insotea, ca un miros urat: ca era agent al Sigurantei. Isi facuse un nume de cand aparuse in boxa acuzatilor la Tribunalul Militar, in ceea ce presa a numit "procesul spionajului sovietic". Procesul a tinut pagina intai a ziarelor trei luni, din aprilie pana in iunie 1931, si a adus 36 de persoane in boxa acuzatilor, cu varste intre 25 si 35 de ani. Alte 20 au reusit sa dispara inainte de a fi arestate. Ingineri, oameni de afaceri, functionari, ofiteri, publicisti, romani si straini. Vor primi pedepse grele de la 5 la 20 de ani de inchisoare, unii cu munca silnica, pentru tradare de tara si spionaj, conform noii Legi nr. 8/1930. Conform propriei marturii, a devenit spion sovietic in 1928, pe cand se afla la Viena, unde functiona conducerea PCR, la cererea lui David Fabian, membru al Biroului Politic. "Nu puteam refuza sa particip la apararea primului stat socialist. Ca totdeauna, ca atatia altii, imi spuneam ca, de vreme ce mi se cerea, era desigur necesar. De altfel, noua sarcina de partid, cum se numea si se numeste un ordin, nici nu-mi displacea. Promitea sa faca mai mult loc imaginatiei decat sedintele rituale de celula. Deveneam un om oarecum liber, fara a inceta sa fiu comunist. Pe vremea aceea, a nu fi comunist sau a nu iubi Uniunea Sovietica mi se parea neuman, nedemn, josnic, absurd."

Siguranta trece la arestari in 15 octombrie 1930, dupa luni de supraveghere. Anume, cand de la Viena soseste cu fonduri si noi instructiuni Cilly Auslander, nascuta la Radauti, doctor in chimie. Dupa numai doua ore este arestata. In decurs de o zi ii urmeaza si ceilalti, toti sunt depusi la inchisoarea Vacaresti. Ramificatiile retelei sunt mai largi decat se credea. Inginerul Paul Solomon controla zeci de agenti, organizati in patru celule autonome, una condusa de el, celelalte de Victor Aradi, Frederich Klauda (zis si Gustav Metta), Manhofer Hugo. "Spionii din Romania lucrau sub conducerea centralei de spionaj sovietic din Viena si operatiunile lor erau indreptate in special asupra armatei." Iata cateva din figurile centrale. Inginerul francez André Prot dadea informatii referitoare la uzina de avioane IAR Brasov, unde lucra si spiona din 1928. Comunist din studentie, fusese recrutat cand era angajat in Le Havre, Franta, ca inginer la o companie navala sovietica, Transatlantica. Moare la cutremurul din 10 noiembrie 1940 la inchisoarea Doftana, sub daramaturi. Maiorul Grigore Varzaru, ex-ofiter in armata austro-ungara, cade prizonier la rusi in timpul primului razboi mondial, in batalia de la Lemberg. Evadeaza, rataceste prin Rusia, China, Japonia, Mexic, se intoarce in Europa.

In noiembrie 1918¸ cand Imperiul Austro-Ungar se dezagrega, constituie un regiment romanesc. Incadrat dupa razboi in armata romana, este recrutat in vara lui 1929 la Viena de un agent sovietic, Sikora Hugo, implicat si el in proces, disparut. Varzaru pretinde in instanta ca a dorit sa patrunda in retea pentru a o denunta autoritatilor. Tribunalul nu a crezut povestea si i-a dat cea mai grea pedeapsa din tot lotul, 20 de ani munca silnica si degradare. A incasat mari sume de bani. Pentru cifrul regimentului unde era incadrat, la Alba Iulia, a cerut 100.000, lunar primea alti 20.000 lei. Grigore Varzaru in anii '40 se afla la inchisoarea Caransebes, ne spune un martor izolat si privit cu dispret de detinuti. Seful retelei a fost Paul Solomon, inginer din Oradea. Nu vorbeste bine romaneste, dialogul cu tribunalul are loc prin interpret, ca de altfel si cu alti inculpati. Studii politehnice la Berlin si Gdansk, Polonia. Recrutat in 1928. Primeste lunar 12.000 lei salariu. Toti agentii, de alfel, sunt platiti cu sume mari. Solomon organizeaza reteaua sub deghizamentul unor mici companii care fac comert, deschid birouri tehnice, reprezentante comerciale, ateliere de reparatii etc.

Sub fatada acestora se desfasura intreaga activitate de spionaj, o colectare masiva de informatii. Dar aici aveau loc intalniri conspirative, erau cutii postale, se facea curierat, plati. Inginerul Paul Solomon se prezinta in fata tribunalului nu ca un comunist, ci ca un om lipsit de convingeri politice. Totul n-ar fi fost decat o afacere. Colecta si vindea informatii. Documente aflate la dosar, insa, il prezinta ca un agent comunist periculos. Un amanunt amuzant este acela ca a doua zi de interogatoriu apare cu mustatile rase. Recunoaste ca a facut spionaj si, in ultimul sau cuvant in fata tribunalului, ia toata vina asupra sa. Pozitie aparte, de vreme ce toti ceilalti inculpati se declara nevinovati. O alta figura marcanta este Szanto Dezideriu, avocat si ziarist comunist din Oradea. La cererea lui Paul Solomon organizeaza cu doi complici un pasaj pentru trecerea clandestina a granitei comune (pe atunci) cu Cehoslovacia, prin satul Craciunesti, Maramures, pe unde trec frecvent agenti si curieri in ambele sensuri. Szanto Dezideriu era un cunoscut comunist. Fusese judecat in toamna 1928 la Cluj intr-un mare proces cu peste 100 persoane. Dintre ele amintesc pe Victor Aradi, apoi Imre Aladar, Eugen Rozvan, Alexandru Sencovici, Stefan Foris, Haia Livsitz, Schein Solomon. Alt implicat este Vasile Saio, inginer, director la Atelierele Grivita Bucuresti. Fusese in timpul republicii bolsevice din Ungaria directorul transporturilor din Budapesta. Dupa caderea guvernului Béla Kuhn, condamnat, se refugiaza in Romania. Comunist, spion sovietic, da informatii despre situatia transporturilor, caile ferate, parcul de vagoane etc. Este achitat din lipsa de probe. Dupa proces, vara 1932, se refugiaza in URSS. Ajunge director al cailor ferate din Ucraina. In 1938 este judecat pentru spionaj, condamnat la moarte si executat, in cadrul decimarii liderilor revolutiei bolsevice maghiare ordonata de Stalin.

Un caz aparte este Petre Zissu, avocat comunist. Afla ca va fi arestat si prefera sa se refugieze in URSS. De aici versiunile difera. Unele spun ca Zissu a fost impuscat de graniceri (rusi, romani?) pe cand incerca sa treaca clandestin in URSS. Altele spun ca a ajuns in URSS, dar serviciile speciale sovietice nu au crezut versiunea lui, sau poate ca stia prea multe a fost trimis in Gulag unde a si disparut. Inginerul Moise Kripper din Soroca face studii politehnice in Germania, apoi lucreaza in Franta, la caile ferate si la Le Havre, la aceeasi companie sovietica de transporturi, Transatlantica, unde e director adjunct. Aici il cunoaste pe André Prot. Dupa patru ani de sedere in Franta, este dovedit agent URSS si expulzat. Via Berlin, se intoarce in Romania, unde isi continua activitatile de spionaj, intai la Cernauti, apoi la Bucuresti.

Boris Vilcev, inginer chimist din Silista, conduce un atelier foto, pe care il transfera unui complice in 1930, Gaudich. Atelierul din Calea Grivitei este si o placa turnanta pentru curieri si scrisori. Friederich Klauda circula sub alt nume, Gustav Matta. Este seful uneia din cele patru celule ale retelei. Originar din Viena, vine la Bucuresti in aprilie 1930, sub pretextul deschiderii unor afaceri. De fapt, era trimis pentru consolidarea retelei. Are contacte directe cu Aradi si Solomon. Gaudich Theodor se prezenta drept comerciant german. Nu vorbeste romaneste, vine in tara in 1930 pentru a deschide un atelier foto, unde de altfel se fotografiaza documentele sustrase. Primeste pentru asta de la Klauda lunar 16.000 lei. Ultimii doi, Klauda si Gaudig, primesc ca pedeapsa cate 15 ani munca silnica. Ii regasim in anii '40, la inchisoarea Caransebes. "Theo Gaudig avea sa revina dupa 1947 ca ambasador al RDG la Bucuresti, demnitate la care va renunta dupa o vreme, ca de altfel si la cetatenia RDG, pentru a se intoarce in orasul sau de bastina - Hamburg. Celalalt, Fritz Klauda, nu a parcurs un itinerar mai putin accidentat: sub impresia infrangerilor initiale ale Armatei Rosii, spionul prosovietic s-a transformat subit in sprijinitor entuziast al agresiunii naziste antisovietice. El a disparut de la Caransebes inainte de 1944..."

Andreas Koscher, austriac, curier al retelei pe ruta Bucuresti-Viena, aparent comerciant de covoare. Leopold Katz, scriitor, jurnalist cunoscut, dat disparut. Stefan Teodorescu, ziarist, printre alte jurnale a lucrat si la Facla lui N.D. Cocea, culege informatii in mediile gazetaresti. Ing. Hrusca, din Cernauti, slovac, singurul batran dintre acuzati. Fost membru al Parlamentului austro-ungar de la Viena in timpul razboiului. Preda rapoarte asupra minoritatilor din Romania si asupra situatiei economice. Recrutat de Manhofer Hugo, care i s-a prezentat ca om de afaceri, imputernicit al Ministerului de Externe german. Calatoreste frecvent prin mai multe orase pentru culegerea de informatii, sub pretextul deschiderii unor reprezentante comerciale. Il atrage in retea si pe fiul sau, Eduard Hrusca, sublocotenent in armata. Manhofer Hugo, seful uneia dintre celulele retelei, are timp sa dispara si e judecat in lipsa.

Iosef Kalis, spion, are contacte cu ofiteri si politisti a caror societate o frecventeaza. Apropiat de Israel Averbuch, alt personaj important al retelei, si el disparut. Averbuch era singurul care avea contact direct cu Viena, si nu prin intermediul inginerului Paul Solomon. Pedeapsa, 20 de ani munca silnica, in contumacie. Iosif Kalis declara la proces ca a fost batut si silit sa faca anumite declaratii. Kalis a incercat sa convinga un agent de Siguranta, bun prieten, sa il ajute la eliberarea lui Moise Kripper, unul din spionii arestati. Iosif Kalis facuse deja inchisoare in Cehoslovacia, in anii '20, dupa ce fusese gasit vinovat intr-un dosar de escrocherie. Cu aceleasi lucruri se ocupa si in reteaua Solomon-Aradi, trafic de influenta, escrocherii.

Belu Zilber in cartea lui de memorii ii face un portret. "In cursul procesului meu din 1930-'32 am cunoscut un om care poseda la modul absolut calitatea care l-a impins pe Gheorghiu-Dej (la putere, n.a.). Il chema Iosif Kalis. Evreu, originar din Soroca. O infatisare undeva intre «Pithecanthropus erectus» si lemurienii superiori, cu un vocabular de cateva sute de cuvinte ale unei limbi care nu semana nici cu romana, nici cu rusa, nici cu vreo limba europeana, neserios ca o maimuta, amoral si ilogic."(9) Are o "cariera halucinanta". Luat prizonier de austrieci, 1915, director de sanatoriu in Tirol in 1916, in loc sa fie internat intr-un lagar, in 1917 este consul al Italiei la Odessa, in 1919 vine in Romania. In 1921 este in centrul unui scandal de spionaj, falsuri, escrocherii, izbucnit in elita pragheza. Dupa 1924, la Bucuresti, lucreaza pentru mai multi generali, fara sa renunte la a face spionaj pentru sovietici. Unul dintre ei este generalul Ludovic Mircescu, ministru de Razboi, care in 1928 se sinucide in urma descoperirii faptului ca planul de mobilizare a armatei romane fusese sustras.

Un roman negru, plin de conspiratii secrete
Procesul nu a elucidat toate aspectele afacerii. Sunt multe personaje cheie care au reusit sa dispara. Uneori acuzatii refuza sa raspunda intrebarilor. Alteori ei mint vadit. Exista si complezente din partea tribunalului. Unele adevaruri nu trebuie rostite public. Niciodata, de exemplu, nu se pomeneste numele tarii pentru care lucra reteaua, desi raportul comisarului regal o identifica. Au loc mai multe sedinte secrete. Ce rol joaca Belu Zilber in toata aceasta complicata si grava afacere? Este arestat in 1930, decembrie, la Bucuresti, imediat ce se intoarce de la Paris. Face si un popas la Viena, unde se intalneste cu sefii din strainatate ai retelei.

Zilber, expert la Ministerul de Razboi, procurase vreme de peste doi ani informatii din domeniul militar si economic. Celula de care apartine Zilber este dirijata de Victor Aradi, publicist, de origine maghiara, nascut la Turda, autor al unei carti despre Ecaterina Varga, aparatoare a motilor in secolul al XlX-lea. Aradi trecea drept un intelectual rafinat si erudit. Ca jurnalist publica frecvent in Germania, Ungaria. Mai fusese judecat pentru "agitatii comuniste si port ilegal de arma". Procesul a avut loc in 1928 la Cluj, in urma descoperirii unei organizatii subterane prosovietice. Atunci a fost achitat datorita reputatiei sale de jurnalist, a pozitiei sale sociale - era baronet -, a interventiilor la Ministerul Justitiei, dar si aparitiei in proces, ca martori ai apararii, a unor personalitati publice cunoscute, ca Alexandru Vaida Voevod, unul dintre liderii PNT. Pentru nevoile retelei de spionaj, el se muta, in 1929, la Bucuresti. Sub pretextul scrierii de reportaje si articole pentru o agentie de presa din Viena, Aradi calatoreste mult prin tara unde stabileste contacte, culege informatii pe care le transmite apoi in scrisori scrise cu cerneala simpatica.

Conduce la Bucuresti o asociatie care nu e decat fatada retelei de spionaj, Ajutorul Muncitoresc Roman, care gestioneaza de fapt fondurile. AMR este stipendiata de Komintern, ca in fiecare tara unde exista Ajutorul Muncitoresc International. Pentru a nu da de banuit Sigurantei, prin prezenta lor, militantii comunisti cunoscuti nu trebuie sa faca parte din asociatie. Exceptie fac avocatii Petre Zissu, si el implicat in ancheta, si Dumitru Grozdea. Activitatile lui Aradi nu trec neobservate. In anturajul sau se afla unul dintre informatorii Sigurantei, Sam Margulies, militant comunist de prima ora, aflat in solda Politiei.

Aradi este omul de legatura al lui Belu Zilber. Lui ii transmite informatii cu caracter militar si economic, care iau drumul Vienei, unde se gasea sediul organizatiei. Aici era si sediul Biroului politic PCR, aflat in stransa legatura cu agentura sovietica, condusa de "colonelul Martin", ramas neidentificat. Victor Aradi si Belu Zilber sunt vechi comunisti, membri ai unor celule clandestine. In plus, cei doi sunt spioni. Ei "s-au dedicat" revolutiei bolsevice din octombrie 1917. Imaginea pe care o au despre ei este nu ca tradeaza tara, ci ca lupta eroic pentru victoria proletariatului mondial, condus de la Moscova de Stalin, incarnarea revolutiei. Spionarea secretelor unei terte tari, ca si procesul care a urmat sunt pentru ei episoade ale luptei finale impotriva burgheziei. E totusi un amestec de roman negru plin de conspiratii si secrete. De scenarii neverosimile si de abjectie. De vodevil, de neserios, de opera buffa, de Offenbach si Sade. De comedie burlesca si subterana lui Dostoievksi. De idealism ieftin, de mizerie umana. Din amestecul asta se naste tradarea, crima, violenta. Belu Zilber avea sa o afle pe pielea lui 15 ani mai tarziu, cand va fi arestat, pentru a iesi in 1964, dupa 17 ani.

Ca unul din sefii retelei, Aradi este condamnat la 15 ani de munca silnica. Reuseste sa scape din inchisoare. Refugiat in URSS, are o soarta trista. Judecat, e condamnat la moarte si executat, dupa toate datele in 1940. Clementa justitiei burgheze pe care o criticase atat nu exista la Moscova. Si David Fabian, recrutorul lui Belu Zilber, a avut acelasi sfarsit. Executat in 1937 ca si alti lideri ai PCR aflati in URSS, Marcel Pauker, Alexandru Dobrogeanu Gherea, Ecaterina Arbore, Timotei Marin, Eugen Rozvan, Elek Koblos, Elena Filipescu, Ion Dic-Dissescu, Alexandr Stepanski Gorn s.a. Zilber despre Aradi in proces: "Aradi este un soi de artist expresionist. Pune alaturi o scripca, un bulevard, un curcubeu. Asa cum a prezintat d-sa lucrurile aici in proces eu m-am convins ca nu-si aminteste decat lucruri fragmentare si uneori deformate". Zilber pare a se amuza, natura lui jucausa, de bufon, nu ii da astampar.

E prea inteligent sa suporte calm ceremonialul unui proces de mare montare. In plus, ca de obicei, exista o fata ascunsa a lucrurilor. Coruptia si secretul. Aradi declara la audieri ca Zilber era un "om de culise, de culoar". Presedintele tribunalului replica promt: "De culoar si de budoar!". Aradi: (razand): "Da".Tribunalul ii da lui Zilber numai 5 ani recluziune. Faptul ca Aradi si Zilber erau oameni cunoscuti are influenta asupra comportamentului autoritatilor. Poate erau la mijloc anumite calcule politice. Cei doi sunt desprinsi de restul lotului si sunt plasati in arest la Jilava. Un an mai tarziu procesul lor se rejudeca la Iasi. Belu Zilber este achitat in 1933, Aradi este iar judecat la Iasi si achitat. Amandoi sunt achitati. Ceilalti din lotul spionilor vor ramane sa isi execute termenele in inchisorile romanesti. Eliberat, Victor Aradi, si el banuit ca ar fi colaborat cu Siguranta, prefera sa se refugieze in URSS.

Ofesiva de infiltrare a spionilor sovietici in anii '20-'30
Acest proces trebuie vazut intr-o perspectiva mai larga. In anii '20-'30, URSS a dus prin OGPU o ofensiva de infiltrare a institutiilor tarilor capitaliste, de penetrare cu spioni a acestor societati, vazute ca viitoare tinte ale revolutiei mondiale. Presa, atenta cu procesele care au loc in Germania, Franta, Anglia etc., nu reda decat o parte din masiva actiune sovietica de subminare a democratiilor occidentale. Daca spionajul si subversiunea privesc activitatile ilegale, subterane, tipic bolsevice, exista si o masiva actiune la suprafata, prin controlul, infiltrarea sau coruperea miscarilor indreptate impotriva extremei drepte, pentru apararea drepturilor omului, prin manipularea sindicatelor si a diferitelor grupuri contestatare. Sa nu uitam ca in unele tari partidele comuniste erau legale, ceea ce largea marja de manevra a actiunii politice bolsevice, dar si a spionajului aferent. Toate aceste partide, legale sau nu, sunt de fapt baze operationale pentru numeroase retele de spionaj si diversiune. Cateva exemple sumare. Franta, 1924, Afacerea Tommasi, membru in comitetul central al PCF, cunoscut lider sindical, depistat ca facea spionaj pentru URSS, actiona in industria aeronautica. Reteaua Cremet - Jean Cremet este membru al Biroului Politic al PCF, lider sindical in industria navala si metalurgica. Cade in 1927 impreuna cu o suta de persoane implicate. Prin reteau Cremet, URSS a colectat mai ales informatii din industria de armament, noile tipuri de arme, tancuri, tunuri, avioane, nave de razboi etc. In 1931, anul procesului Solomon-Aradi de la Bucuresti, cade reteaua condusa de Jean Muraille, vechi bolsevic, seful spionajului sovietic in Franta. In 1932 cade o alta retea, condusa de Jacques Duclos, unul din liderii marcanti ai PCF care in anii '40 va conduce rezistenta de sorginte comunista impotriva ocupatiei germane. La inceputul anilor '30, proaspat membru al Biroului Politic, conducea structurile clandestine ale partidului. Printr-o intreaga retea cu mii de "corespondenti" ai ziarului L'Humanité, al PCF, strangea informatii cerute de URSS. Ca sa scape de arestare, paraseste Franta. Exemple asemanatoare sunt numeroase in toate tarile Europei. Romania se afla pe aceasta harta ca una din tintele principale. Procesul din 1931 nu este o raritate. Jurnalele timpului publica frecvent stiri despre capturarea unor spioni si retele, cu procese intentate pentru subversiuni si provocari

Agent al Sigurantei
Aparitia lui Zilber in redactiile si cafenele Bucurestilor, liber, dupa un proces atat de rasunator, ridica mari semne de intrebare. Cum a reusit sa scape? Devenise intre timp omul Sigurantei? Sunt multe marturii care spun ca da. Sami Margulies, confidentul lui Aradi, inchis dupa razboi ca agent notoriu al Sigurantei, este plasat in decembrie 1948 pentru trei luni si jumatate in celula cu Belu Zilber. Este adus special de la inchisoarea Aiud, pentru a-l spiona. Cei doi se cunosteau bine inca din anii '20, fapt pe care mizau si anchetatorii. Ce declara Margulies in raportul lui? "SILBER era un informator benevol, adica nu primea nici o plata pentru serviciile ce facea Sigurantei. SILBER facea parte din categoria informatorilor ocazionali. La rastimpuri cand se ivea o imprejurare deosebita, era solicitat sa faca rapoarte. Nici V.I. nici M. (Vintila Ionescu, Moruzov, n.a.) nu cereau si nu asteptau dela SILBER denuntarea caselor conspirative, predarea unui gestether sau darea de seama a unei sedinte de celula din suburbanele Capitalei. Pentru acest fel de informatii Siguranta avea destui informatori platiti. SILBER nu era intrebuintat in chestiuni marunte." "Iar daca SILBER nu cerea si nu primea vreun salariu... este ca stia ca orice cheltuiala, salariu etc. facuta de vreo autoritate este necesarmente pe un stat de plata si inregistrat cu forme, ca astfel va ramane o dovada materiala a activitatii de informator."

Noi toti fugeam de Belu Silber ca de un ciumat. Era cunoscut ca agent de Siguranta
... In lumea muncitoreasca termenul de «agent» era stampila summa cum infamia. Agentul era... o lepadatura morala, un estropiat cu care nu mai aveai contact in nici un fel, nici macar legaturi de «buna ziua». Belu Silber se gasea in aceasta situatie morala din 1932 pana in 1944 din cauza unui proces de spionaj. Nu l-am cunoscut pe Aradi. L-am cunoscut in doua-trei randuri pe Petre Zissu, avocat cu vaga clientela si cu o locuinta de o murdarie inspaimantatoare. El iesea, cu guler tare, alb, cu haine calcate, cu camasa murdara, ras, pudrat si parfumat, dintr-o cocina. A murit pe Nistru, pe cand incerca sa treaca frontiera, impuscat... Este Belu Silber un Asew al Romaniei? Am vorbit o singura data, pe indelete, amical cu Belu Silber la sosirea mea din Germania (1932, n.a.). Pe urma Sahia mi-a spus ca este agent. Nu i-am mai raspuns la salut." Si mai departe: "Ce-a fost Belu Silber? Sa fie un caz de patologie, de mitomanie tipica, de om incurcat in propriile minciuni?"

Cum se ataca o reputatie
Autorul acestor randuri, Petre Pandrea, a fost cumnatul lui Lucretiu Patrascanu. A pledat in perioada interbelica multe procese in care comunistii se aflau in boxa acuzarii. Belu Zilber a fost cel mai apropiat colaborator al lui Lucretiu Patrascanu. Pandrea da si alte versiuni ale situatiei lui Belu Zilber dupa proces. Iata una dintre ele: era vorba de coruperea judecatorilor cu doua milioane de lei oferite de un unchi bogat, pretindea Belu Zilber. Pandrea nu crede in aceasta versiune. Da si alta. Spionul ar fi fost salvat la interventia lui Mihail Sebastian, var cu Zilber, la Nae Ionescu, in acel moment principal sfatuitor al lui Carol al II-lea. Achitat, iesit din inchisoare, Zilber il ataca in presa virulent pe Nae Ionescu. Intamplator se intalnesc la Capsa. Nae Ionescu il admonesteaza astfel: "Ma Belule, eu te-am iertat. Dar n-au sa te ierte comunistii. Tu ai sa fii spanzurat de ei". Mihail Sebastian, apropiat de Nae Ionescu, scrie in prefata la Cum am devenit golan, 1935, despre Belu Zilber: "Putin agent de Siguranta si putin martir, are supletea primei meserii si vehementa celei de a doua, ceea ce da de altfel un aliaj de real umor". Scriind "putin agent de siguranta", el preia formula folosita de Zilber intr-un articol in care il acuza pe Eliade ca ar fi omul Sigurantei. Eliade era destul de apropiat de Zilber incat, de exemplu, sa petreaca impreuna revelionul 1933/'34. La acest revelion mai participa Camil Petrescu, Mircea Vulcanescu, Dan Botta, Ionel Jianu. Ce lume in care se invartea Belu Zilber! Cand Eliade ii reprosaza acuzatia atat de grava, Zilber raspunde senin: "Astea au fost vorbe in vant. Asta face parte din frazeologia marxista. Sunt desigur dator sa combat pozitiile tale ideologice si nu pot s-o fac decat pornind de la cliseele traditionale".

Ce fel de clisee? Comuniste, staliniste, as adauga. Acuzatia ca cineva este agent al Sigurantei tine de recuzita obisnuita a luptei de clasa. Asta vrea sa spuna ca Eliade se situa pe alte pozitii ideologice pentru ca era agent de Siguranta. Cine gandeste diferit de noi este agent, e vandut dusmanului. Or, a fi agent de siguranta era cel mai difamant lucru. Acest tip de rationament il va costa mult pe Belu Zilber in perioada 1948-1954, cand va fi supus unor anchete dure. Una din principalele acuzatii a fost aceea ca a fost agent al Sigurantei si spion in solda americanilor si englezilor. De fapt, sub aceasta acuzatie se urmarea lichidarea sa politica si fizica, precum si a prietenului sau Patrascanu. Nu altceva dorise Zilber cand il ataca pe Eliade, sa ii distruga reputatia. Cercul infernal se inchidea. Zilber va cadea victima acestui tip de mecanism pe care doar il schitase pe cand Romania era inca democratica. Aparat de Nae Ionescu si Mircea Eliade, ii ataca pentru a se justifica fata de sefii PCR. Ar fi devenit suspect daca avea simpatii la extrema-dreapta. Pentru a se debarasa de o asemenea acuzatie a preferat sa ii atace public pe cei doi. Personajul lui Zilber e intreg aici. Omul contradictiilor, prins in hatisul propriilor sale minciuni, fictiuni si duplicitati. Ce isi aminteste Mircea Eliade despre Belu Zilber, decenii mai tarziu. E vorba despre inceputurile grupului Criterion, unde Zilber si Patrascanu au fost invitati sa vorbeasca despre Lenin si bolsevism. "Voiam sa avem doi marxisti alaturi de Mircea Vulcanescu si Mihai Polihroniade. Pe Zilber il intalnisem mai de mult in redactia Cuvantului. Se imprietenise cu Gh. Racoveanu de cand acesta scrisese un articol luandu-i apararea intr-un proces de spionaj. Belu Zilber fusese extrem de miscat si, indata dupa achitare, venise sa-i multumeasca. Venea de atunci mereu pe la redactie. Era prieten mai ales cu Mircea Vulcanescu, Ion Calugaru, Paul Sterian. Era marunt, sclipitor, destul de cultivat si, desi repeta necontenit ca e marxist, nu parea nici dogmatic, nici intolerant." Eliade nu pare sa isi mai aminteasca de schimbul lor de replici si pare sa ignore suspiciunea care plana asupra lui Zilber ca era agentul Sigurantei.

Femei si bani
Revolutia bolsevica nu era singura pasiune a lui Zilber. Ii placeau femeile si avea nenumarate complexe din cauza staturii sale. Zig-zag-urile povestii sale de iubire cu scriitoarea Henriette Yvonne Stahl au facut ocolul Bucurestilor la inceputul anilor '30. Dar preocuparea sa, care echivala cu pasiunea pentru revolutie, era sa faca avere. In acest plan semana cu Parvus. Parvus, pe numele lui, Helphant, a fost un bolsevic apropiat de Lenin. El a lansat conceptul de "revolutie permanenta" preluat de Trotki. Parvus visa sa rastoarne tarismul si sa faca o mare avere. El a propus guvernului de la Berlin sa permita trecerea bolsevicilor grupati in Elvetia, prin teritoriul german, spre Rusia. Tot el a negociat intre Lenin, aflat la Zürich, si guvernul Kaiserului, in 1917, pentru perfectarea aranjamentului. In perioada care a urmat, Parvus a organizat finantarea bolsevicilor din fonduri germane, Berlinul fiind maxim interesat de prabusirea Rusiei. Parvus, minte plina de imaginatie, a reusit sa atinga ambele tinte.

Zilber isi dorea aceleasi lucruri, sa faca avere si sa darame regimul burghezo-mosieresc. "Contradictia este evidenta, dar Zilber era omul tuturor contradictiilor. Se simtea bine in cadrul lor. Le vedea ca pe un lucru normal, manifestarea dialecticii marxiste pe care o propovaduia cui voia sa il asculte. Ca averea lui ar fi fost confiscata de comunistii odata ajunsi la putere i se parea un aspect secundar. I s-a parut mai sigur sa se imbogateasca decat sa astepte instalarea unui regim comunist, extrem de iluzoriu in anii '30. Perspectiva unei ocupatii sovietice era de ordinul miracolului pana prin 1938. El se simtea sigur in lumea burgheza bucuresteana, jucand rolul unui stangist radical. Zilber a fost un comunist de mana a doua, era prea inteligent ca sa nu se indoiasca de adevarurile Cursului scurt de marxism-leninism al lui Stalin. Nu avea cum sa devina un fanatic, un dogmatic. A fost si un om de afaceri de mana a doua. Maniera sa de a procura bani era la fel de dubioasa ca maniera sa de a face politica. Acelasi amoralism. In 1967, Zilber a recunoscut ca, in perioada 1932-1940, cand a fost functionar si apoi secretar al Institutului de Conjunctura, a folosit santajul pentru a obtine beneficii banesti. Avand posibilitatea sa afle ca unii functionari de la societatile comerciale si industriale sustrageau prin mijloace frauduloase sume mari de bani in dauna societatilor respective ori in dauna statului, el ii determina pe acestia sa-i dea si lui anumite sume de bani - care uneori se ridicau la sute de mii de lei - pentru a nu-i divulga. El reusea sa afle si despre afacerile necinstite in care erau angajati unii oameni de la Siguranta statului si atunci cand avea nevoie ii ameninta si pe acestia."

Om de casa, colaborator si prieten
Reputatia de informator al Sigurantei si de spion l-a urmarit toata viata. Ce spune Lucretiu Patrascanu? Au discutat vreodata despre acest subiect? Se cunosteau inca din adolescenta, cand pentru un an au fost colegi de clasa la acelasi liceu si aveau aceleasi simpatii politice. Amandoi erau fascinati de ce se intampla in Rusia si aderasera la bolsevism din 1917. I-a povestit Zilber lui Patrascanu cum a decurs ancheta de la Siguranta si imprejurarile achitarii de acuzatia de spionaj? Ar fi interesant de stiut cum s-a explicat Zilber. Patrascanu sigur era la curent cu suspiciunile ce planau asupra celui mai apropiat prieten. Era un om prudent, initiat in toate masinariile clandestinitatii. Daca Zilber avea reputatia printre comunisti ca este agent al Sigurantei, Patrascanu se punea cu buna stiinta intr-o postura extrem de periculoasa pentru el, intretinand relatii cu Zilber. Totusi, sfideaza aceasta situatie. Colaboreaza cu el in diferite situatii publice. Scot impreuna publicatii comuniste legale si ilegale, scriu la aceste publicatii cu numele lor sau sub pseudonim (Ion D. Ion, Andrei Serbulescu etc.). Zilber devine chiar mai mult, omul lui de casa. Legaturile lor devin stranse mai ales din 1936-'37, cand si unul, si altul sunt socati de procesele de la Moscova. Patrascanu fusese de mai multe ori in URSS. In 1933-'34, fusese chiar reprezentantul PCR pe langa Comintern. Printre cei judecati pentru spionaj si tradare se aflau si oameni pe care ii cunostea bine. Patrascanu nu credea ca acuzatiile care li se aduceau erau reale. A inteles ca erau inscenari, vendete politice. Printre cei ucisi in URSS sub acuzatia de spionaj si tradare se aflau si Alexandru Dobrogeanu Gherea, Cristian Rakovski (m. 1940), pe care l-a si vizitat la Moscova, desi era in dizgratie. Cu amandoi se cunostea foarte bine; mai erau Marcel Pauker, David Fabian etc., zeci de militanti cunoscuti ai PCR. Patrascanu, ca si Zilber, incep sa isi puna serioase probleme cu privire la natura regimului bolsevic. Si daca se inselasera si "revolutia" era altceva? Cert este ca, din 1938 pana in 1943, Patrascanu nu va mai activa in PCR. Ramane simplu membru si atat. Zilber impartaseste cu Patrascanu aceste temeri, dar ramane activ, mereu dornic de conspiratii si clandestinitate. El ramane devotat revolutiei pe care vrea sa o serveasca cu orice pret. Era "cazut la partid", cum va scrie in anii '60. "Procesele de la Moscova (1936-1937) au impartit viata mea in doua. Am citit si recitit stenogramele. Era evident ca nu contineau un cuvant adevarat. Nu intelegeam insa cum s-a putut ca bolsevicii trecuti prin Siberia, eroii razboiului civil, oamenii cu nervi de otel sa declare numai absurditati. Dupa primele telegrame n-am crezut ca procesele avusesera loc. Apoi nu am crezut ca oameni ca Buharin si Zinoviev puteau fi executati. Apoi am crezut si asta, dar mi-am inchipuit ca au existat intr-adevar comploturi a caror reusita ar fi dus la un Termidor Sovietic, iar Stalin mi-a aparut ca un Robespierre care decapitase pe termidorieni. Inainte de razboi mi-am dat brusc seama ca au disparut (la 23 august 1940 este asasinat in Mexic la ordinul lui Stalin si Trotki, n.a.) toate numele cu care intrasem in viata. Toti s-au inselat? Toti au tradat? Macar unul singur nu s-a inselat si n-a tradat? Era imposibil de crezut si n-am mai crezut nimic, nici adevarul. De atunci am oroare fizica, politica, morala de Stalin."

Complicitati si mistere
Cand Patrascanu se va reactiva, in iarna 1943-'44, legatura de partid este tocmai Belu Zilber. Fiecare membru al PCR avea o singura persoana de contact cu partidul, pentru pastrarea conspirativitatii. Acest rol l-a jucat Zilber pentru Patrascanu. In acel moment, Zilber, desi nu facea parte din ierahia PCR, juca totusi un rol important. E delegat al Ajutorului Rosu. Aduna fonduri de la donatori bogati ca Alexandru Stefanescu, Max Auschnit (necomunisti), Emil Calmanovici, Jac Berman (comunisti) s.a. Banii mergeau spre detinutii din inchisori si spre putinii militanti aflati in libertate. Patrascanu este unul dintre ei. Zilber nu era singurul care facea asta. Seful acestor operatiuni era Remus Koffler. Zilber era totusi printre cei mai influenti. Accesul lui la cercurile de afaceri, la burghezie si intelectuali il face eficient. Ma intreb cat secret exista aici. Siguranta era la curent cu operatia. Prefera sa inchida ochii, e de presupus ca pactul de la inceputul anilor '30 inca functiona. Zilber s-a aparat in ancheta de la Securitate spunand ca nici un comunist nu a fost arestat in urma vreunui denunt facut de el. E adevarat si ca Vintila Ionescu, comisarul care conducea brigada anticomunista si cu care cazuse de acord sa dea informatii, a murit in 1940. Cu siguranta ca a fost preluat de altcineva. Un fapt este ca in anii '40 nu a fost judecat sau condamnat, sau trimis in lagar. Nici in 1940-'41, cand Antonescu a dat ordin sa fie stransi toti comunstii si inchisi, nici mai tarziu. Totusi, era o vreme cand internarile comunistilor in lagare erau frecvente, ca si arestarile. Vezi cazurile Teohari Georgescu si Iosif Chisinevski, membri ai secretariatului CC al PCR, arestati in aprilie 1941, caderea grupului Paneth, arestarea lui Petre Gheorghe, seful PCR pe Bucuresti, arestarea conducerii Uniunii Patriotice, 1943, descoperirea arhivei PCR, urmata de alte arestari, confiscarea tipografiei CC al PCR urmata de alte arestari. Sami Margulies, informatorul Sigurantei, arestat in 1948 si plasat in celula lui Zilber pentru a-l spiona, scrie in raportul catre anchetator: "Cotizand principal la Partid si Mopr (Ajutorul Rosu, n.a.), cunoscut in cercurile ziaristice si politice ca comunist, avand adeseori misiuni de incredere printre intelectualii si oamenii politici din partea partidului ca Patrascanu, Foris, Ilie Pintilie, este posibil oare de a primi argumentul lui Silber, ca din simpla intamplare a fost omis?"(11). Siguranta urmarea cu atentie activitatile comunistilor ramasi in libertate. Nu era dificil, pentru ca erau putini. Oricum, Zilber nu s-a confruntat cu nici un fel de dificultati. E posibil sa fi oferit suficiente informatii. Cum e posibil ca Siguranta sa-l fi tinut sub filaj continuu pentru a observa ce contacte are?

Toleranta serviciilor speciale s-a marit apoi, dupa ce sortii razboiului au inclinat, dupa Stalingrad mai ales, spre Aliati. Prin Zilber obtinea informatii dintr-o zona unde nu avea prea mult acces. Bodnaras, si el implicat in complotul din august 1944, fost ofiter controlat o vreme de SS al Armatei, nu stim daca mai colabora in anii '40. Nicu Tudor, membru al Secretariatului CC al PCR, principalul informator al Sigurantei la varful PCR, murise de septicemie dupa o operatie de hemoroizi, in 1940. Sami Margulies, Ion Pargaru si Petre Melinte, informatori vechi ai Sigurantei, nu erau in legatura cu varful PCR. Stefan Foris nu a fost gasit vreme de patru ani. Siguranta nu stia cine este conducatorul PCR. Iar despre Foris credea fie ca e mort, fie ca s-a refugiat in URSS. Sigur, putem sa banuim ca stia unde se gasea Foris, dar din diferite ratiuni politice l-a lasat in libertate. Exista si acuzatia lansata de "grupul Dej" ca Foris era agent al Sigurantei, deci nu ar fi avut motiv sa il aresteze. Documentele de arhiva infirma aceasta ipoteza. Belu Zilber stia cine este seful PCR. Si stia ca Foris se ascunde in Bucuresti. Ar fi putut lua legatura cu el. Cea mai directa cale era Remus Koffler, cu care colabora. Se cunosteau bine inca din anii '20. Koffler era omul numarul 2 in ierarhia PCR, omul de incredere al lui Foris. Zilber era la curent cu complotul pentru eliminarea lui, pus in tema de Patrascanu. Totusi despre demiterea lui Foris, din aprilie 1944, Siguranta a aflat abia in august. Asta ne spune ca Zilber dadea informatii selectiv la Siguranta. Facea asadar propriul lui joc. Era la mijloc si o negociere. Siguranta intr-o vreme facuse servicii lui Zilber, il scosese din inchisoare in 1932. Mai ales dupa iarna 1942-'43, Zilber era un om de contact util, pe masura apropierii Armatei Rosii si a evidentei ca PCR va juca un rol important in perioada care urma. Multi dintre sefii Sigurantei vedeau in el o moneda de schimb. Zilber se afla intr-o pozitie de unde putea facilita negocierea ce ar fi urmat odata cu caderea regimului Antonescu. Aceasta toleranta explica de ce, in aprilie 1944, cand Zilber strange semnaturi pe memoriul intelectualilor adresat lui Antonescu, in care se cerea scoaterea tarii din razboi, Siguranta nu actioneaza. Belu Zilber este organizatorul actiunii, aproape toata consumata in apartamentul sau din str. Dionisie nr. 2 (detalii, lista de nume, cine nu a semnat, efecte). Gheorghe Cristescu, directorul SSI (1940-1944), aflat in ancheta, raspunde la intrebarea: "Pe langa Silber, pe cine aveati?" (ca informator, n.a.). "Pe Silber il cunosc de la Siguranta Generala. E excesiv de destept si de cult. As fi vrut eu sa pun mana pe Silber. Trebuie sa fie ceva despre el la sectie, la Valer Ionescu la contrainformatii. La noi problema comunista a fost o problema sociala si nu una in atributiile noastre (a SSI, n.a.), ci ale Sigurantei Generale si Politiei Capitalei. Daca organizatia comunista ar fi trecut la o lovitura de stat, trecea in cadrul nostru". Aflam, asadar, parerea lui Cristescu despre Zilber, dar si ca Zilber era mai curand agentul Sigurantei Generale, si nu al SSI. Cum organizatia comunista, in 1944, a trecut la o "lovitura de stat", chiar daca sub directia regelui si a capilor armatei, e de stiut daca Zilber a intrat, odata cu participarea lui la acest complot, in colimatorul SSI.

In preajma loviturii de stat de la 23 august
Memoriul intelectualilor adresat lui Antonescu nu e singura actiune de amploare la care participa in 1944. In iulie, inceput de august, organizeaza evadarea detinutilor din inchisoarea Caransebes. Actiunea s-a facut la ordinul triumviratului Bodnaras, Parvulescu, Ranghet. Fara ordin, "un soldat disciplinat al revolutiei" ca Zilber nu ar fi actionat. Ideea a aparut dupa masacrul de la Ribnita, in Transnistria, din 17 martie 1944, cand o trupa SS in retragere a asasinat zeci de evrei, o parte dintre ei comunisti. La Caransebes, se aflau circa 100 de comunisti si spioni sovietici. Odata cu apropierea frontului, situatia se putea repeta. Celula de partid era condusa de Teohari Georgescu, secondat de Pantiusa Bondarenko. Planul prevedea ca toti detinutii sa evadeze. Situatia era critica, lovitura care se pregatea la Bucuresti impotriva maresalului Antonescu putea inspira autoritatilor sau germanilor represalii. Sunt trimisi doi oameni apropiati de el, de la Institutul de Statistica, Nicolae Betea si Anton Ratiu (unde era un focar comunist, aici lucrau Mihai Levente, Corneliu Manescu, Stefan Popescu etc.), cu aprobarea lui Anton Golopentia si Sabin Manuila, conducatorii institutului. Ajunsi la Caransebes, cei doi reusesc sa intre fara dificultati in contact cu detinutii. Conditiile de detentie nu erau aspre. Un exemplu: Teohari Georgescu este descoperit de cei doi emisari pe un trotuar in centrul orasului, imbracat in costum, nu in zeghe, fara sa fie pazit, vanzand obiecte fabricate in atelierul inchisorii. Betea si Ratiu transmit celor din inchisoare un milion de lei, suma foarte mare la acea vreme. Paradoxala a fost reactia detinutilor: au refuzat sa paraseasca inchisoarea. Au preferat sa ramana paziti de autoritati decat sa infrunte riscurile unei evadari. Au asteptat sa se deruleze evenimentele care se pregateau si despre care erau instiintati. "Vorbind cu Belu la telefon, acesta ne-a transmis ca, intrucat la Bucuresti lucrurile sunt pe drumul cel bun, putem sa parasim imediat Caransebesul", isi aminteste unul din cei doi participanti(14). Exista si o alta explicatie. La Tg. Jiu se pregatea evadarea lui Gheorghiu-Dej din lagar, prevazuta pentru mijlocul lui august. In caz ca autoritatile aflau, lucru foarte probabil la o evadare de asemenea proportii, masurile de paza vizand detinutii politici s-ar fi asprit. Ceea ce ar fi facut imposibila evadarea lui Dej. Dupa consultari intre cele doua celule comuniste, cei din Caransebes au respins planul. Totusi, trebuie sa avem in vedere ca Siguranta urmarea indeaproape contactele dintre Palatul Regal, sefii partidelor istorice, armata si comunisti. Exista o complicitate, ca intotdeauna cand e vorba de o lovitura de stat. Serviciile speciale au jucat propria lor partida, mizand pe cartea Aliatilor. In ancheta care a urmat arestarii sale din 1948, Zilber va fi acuzat ca a organizat evadarea - bineinteles la ordinele Sigurantei - nu pentru a-i elibera si feri astfel de a fi asasinati, cum se intamplase la Ribnita. Zilber este acuzat in ancheta la Securitate ca ar fi organizat evadarea pentru a provoca masacrarea comunistilor. Deci nu detinutii fusesera lipsiti de curaj, ci Zilber era un provocator care primejduise cu buna stiinta vietile unor detinuti comunisti. Tot anul 1944 trece intr-o stare de febrilitate si supraactivitate. De data asta nu mai e vorba de o mica intriga la periferia societatii romanesti sau de o obscura culegere de informatii. Acum e implicat intr-un mare complot, cu fire foarte intinse, care tinteste chiar rasturnarea dictaturii. Participa capii armatei, regele si anturajul sau, liderii politici de cea mai mare autoritate. Amestecat asadar chiar intr-o lovitura de stat veritabila, visul oricarui bolsevic. E de inteles frenezia cu care participa la toate pregatirile din primavara-vara anului 1944. Temperamentul sau histrionic si-a gasit scena. Aflat in mijlocul urzelii acestui complot, Zilber se simte perfect. Experienta sa de vechi conspirator si spion il fac util. E priceput, ii place ce face. E perioada cea mai fericita a vietii lui. Si sentimental e bine. Traieste o idila cu Nutu Fuxman, cu care colaboreaza la Ajutorul Rosu. Zilber avusese un esec grav in povestea de dragoste de cinci ani pe care a trait-o cu Henriette Yvonne Stahl. S-a refacut greu. Sunt marturii care spun ca ar fi incercat chiar sa o omoare pe scriitoare, aruncand-o intr-o prapastie, in Bucegi, in toiul unui scandal intre amanti (Pandrea). Nutu Fuxman, pseudonim Ana Naum, ii ofera confortul afectiv de care are nevoie.

Nasterea Romaniei libere
Zilber, mereu flancandu-l pe Patrascanu, pregateste aparitia Romaniei libere, impreuna cu Stefan Popescu si Stefan Foris, detasat de Bodnaras in acest grup etc. Este implicat direct in lovitura de la 23 august. El controleaza imprimarea discursului regal, pe rulou, pentru radio si asigura tiparirea primei editii Romania libera din 24 august. Chiar textul declaratiei regale citite la radio in seara de 23 august a fost scris de Zilber si vizat de Lucretiu Patrascanu. Ziarul cuprindea discursul regelui, lista noului guvern, decretul de amnistie pentru detinutii politici, Declaratia de razboi impotriva Germaniei si alaturarea Romaniei Aliatilor. Iata ce povesteste A. Ratiu: "In dupa-amiaza zilei de 23 august 1944 pe inserate, imi faceam rondul obisnuit prin curtea tipografiei. Toti oamenii erau la posturi. Nu stiam ce se intampla la Palat sau in alta parte. La un moment dat, pe str. Latina... a aparut o masina mica... A oprit brusc in fata cladirii cu nr. 8. Din ea a coborat Belu Zilber, legatura dintre noi si Lucretiu Patrascanu. Vazandu-ma in curte s-a repezit la mine si plin de veselie mi-a sarit in brate sarutandu-ma: Gata! Am reusit! Guvernul Antonescu a fost arestat. Acum, la treaba!"(15). Antonescu fusese in mare secret arestat. Belu este cel care aduce stirea, fiind unul dintre foarte putinii initiati. Vegheaza la tiparirea Romaniei libere in noaptea care a urmat. Pentru cineva judecat pentru spionaj, pentru un informator al Sigurantei, era chiar o rasturnare de destin.

Un om de succes reactivat ca spion sovietic
Pozitia lui dupa 23 august este paradoxala si aduna la un loc contradictiile personajului. Intai de toate, succesul lui. Devine director al Institutului de Conjunctura si profesor universitar, titular al catedrei de economie politica a Universitatii Bucuresti, dupa ce da un doctorat in filosofie, Imperialismul statelor inapoiate. Se casatoreste cu Nutu Fuxman (Ana Naum). Castiga multi bani, e amestecat in tot felul de combinatii, trecerea sa politica ii deschide toate usile. S-ar spune ca e un om de succes. Visul lui de a participa la revolutia proletara si de a se imbogati se realizeaza. Burghezia si dusmanul ei in aceeasi persoana. Devine director la CEC. Ocupatia sovietica, pozitia tot mai proeminenta a PCR ii aduc avantaje sociale multiple.

E frecventat, cautat, laudat in presa. Ca bolsevic de prima ora, apropiat de Patrascanu, cel mai popular lider comunist, el devine tot mai influent in spatiul public bucurestean. Dar situatia lui antebelica ambigua, duplicitara isi arata taisul. Este preluat de Petea Goncearuc, rezident GPU in Romania, care il determina sa dea informatii. Altfel spus, este reactivat ca spion sovietic. Goncearuc era el insusi unul, arestat in anii '30, judecat si trimis in inchisoare. Trece prin Doftana, Caransebes, Tg. Jiu, unde se apropie de grupul comunist dirijat de Dej. Goncearuc este adjunctul lui Bodnaras in Serviciul special al Guvernului. El este in acelasi timp legatura de partid a lui Zilber. Ca vechi bolsevic, Zilber nu poate refuza ordinul venit din partea sefului sau in partid, de a servi patria comunismului. Devotamentul pentru URSS era decisiv pentru definirea unui bolsevic, si el stia asta de mult. Asa facuse si in 1928, la cererea lui David Fabian. Aceasta dubla conditie era normala pentru Zilber, sa fie comunist si spion sovietic. Acum serviciile speciale lucreaza pentru sovietici, asa ca lucrurile sunt simplificate. Pana in 1944, Zilber trebuia sa fie, ca informator al Sigurantei, anticomunist si comunist in acelasi timp. Subordonate sovieticilor, aceste servicii nu mai contribuie la sfasierea interioara a eroului nostru. Nu mai e sluga la doi stapani care isi doresc reciproc pieirea, lucreaza pentru acelasi stapan. Misiunea lui este sa spioneze diplomatii, militarii, jurnalistii englezi si americani aflati la Bucuresti. E sarcina de partid, transmisa de Petea Goncearuc. Zilber se achita de sarcina. Cultiva relatiile cu colonia de straini. Culege informatii, raporteaza conversatiile avute cu trimisii occidentali.

Joc dublu, agent dublu
Dar raporta el tot? In ancheta din 1967, Petea Goncearuc a declarat ca “Zilber a fost un agent care a lucrat corect”. In toamna 1945, octombrie, la Bucuresti vine intr-o misiune de informare Mark Ethridge, jurnalist american. Are convorbiri cu toti liderii politici. Dintre toti, unul singur prefera sa isi pastreze anonimatul, e Belu Zilber. Motivul invocat este ca nu reda linia partidului, ci punctul lui de vedere. O adevarata erezie. Analiza pe care o face nu e deloc una venita de la un comunist aflat la putere. Sufera de scepticism, pacat capital pentru un bolsevic. Din perspectiva unui militant, este de fapt o tradare a cauzei. In “raportul Ethridge” avem spusele lui Zilber, ascunse sub anonimatul unui “comunist roman”. La 24 noiembrie 1945, Zilber ii spune lui Ethridge ca guvernul roman e controlat de Moscova, propune un guvern prezidat de Patrascanu, mai acceptabil decat Petru Groza ca prim-ministru, forta PCR la urne este de 8-10%, a PSD de 20-25%, ca PCR este mai bine organizat decat PNL si PNT. Ni-l putem imagina ducandu-se apoi la Petea Goncearuc, ca sa ii raporteze intrevederea. Ne intrebam in ce termeni. Cu siguranta, da impresiile sale despre jurnalist si intrebarile la care a trebuit sa raspunda. Trece insa sub tacere alte lucruri; minte cu privire la propriile sale afirmatii. Cum ar fi putut face altfel, de vreme ce a adoptat o atitudine dubla? Avem date certecare ne spun ca relatiile cu occidentalii erau mult mai apropiate. Luis Madison, ofiter de informatii american, nume amintit des in ancheta si in proces, scrie: “Ne-am intalnit cu el, oficial, probabil mai mult de o suta de ori. Nu-mi pot aminti ca vreodata el sa ne fi dat deliberat o informatie gresita”.

Autorul articolului, Mark, comenteaza paradoxala situatie: “Zilber a devenit avocatul unei ferme politici americane de rezistenta fata de sovietici in Romania. Rapoartele Secret Intelligence prezinta spectacolul straniu al unui comunist proeminent cerand staruitor Statelor Unite sa sprijine comertul liber, alegeri libere si presa libera in Europa de Est”. Interesant este aci, dincolo de schimbarea de atitudine a lui Zilber, capacitatea lui de a-i convinge atat pe sefii lui, cat si pe americani - nici unii niste naivi in asemenea chestiuni - ca este corect. Plasticitatea personajului este iesita din comun. Inca o data el intra in acest joc periculos si devine agent dublu. Nu era la prima experienta. Incepand din octombrie 1944, se vede cu reprezentantii serviciilor speciale occidentale, oficial, trimis de Goncearuc. In loc sa ii traga de limba pe ceilalti, sa-i mistifice, transmite semnale de alarma despre situatia Romaniei. Despre amenintarile si pericolele unei dominatii exclusive in Romania a sovieticilor. Da informatii confidentiale, si Zilber e perfect informat. Explica, analizeaza, solicita sprijin occidental. Este o sursa foarte buna pentru anglo-americani, care aflau astfel ce se intampla la varful puterii, devenita procomunista dupa 6 martie 1945. Nu o face pentru bani. Dar de ce? Odata cu ocupatia sovietica, iluziile despre eliberarea omului printr-o revolutie proletara par sa se destrame. Patria egalitatii se arata a fi doar o mare putere, un imperiu care isi realizeaza interesele. Nici vorba de eliberarea omului, dimpotriva. Reflexele lui intelectuale indreptate spre toleranta si dialog se resimt puternic. Brutalitatile sovieticilor, jaful, dictatul cenzurii, conditiile impuse la armistitiu, amintirea proceselor din anii '36-'38 ii alimenteaza presentimente incercate inca inainte de 1944. El pare sa ramana un bolsevic, dar politica pe care o duce Stalin in Romania il face sa aiba indoieli. Optiunile lui ideologice, fidelitatile lui nu mai sunt limpezi. In 1946 citeste, adusa de la Paris de Patrascanu, cartea lui Arthur Koesler, Zero si infinitul. Are asupra lui un soc de care isi va aminti pana la batranete. Experienta batranului, lider bolsevic din vechea garda arestat, anchetat de KGB, judecat si condamnat, care sfarseste prin a marturisi fals din devotament fata de partid ca a tradat, il va urmari insistent in timpul propriei sale anchetari.

In 1946 Zilber merge pentru prima data la Moscova, facand parte din delegatia economica, pentru negocieri. Impresiile cu care se intoarce ii intaresc parerea ca modelul sovietic este inaplicabil Romaniei. “In US (Uniunea Sovietica, n.a.) clasa muncitoare este mai exploatata decat in tarile capitaliste... Muncitorii nu sunt liberi sa se organizeze si sa se lupte ca sa-si imbunatateasca viata... Muncitorii refractari ordinelor partidului sunt exclusi din campul muncii, ceea ce echivaleaza cu pierirea lui si a familiei prin foame, sau este deportat in Siberia. Muncitorii si functionarii isi intregesc salariul neindestulator prin furt. Toti fura, de la muncitor la director. In US randamentul lucratorului este cu mult inferior celui din apusul Europei, cu toata groaznica epuizare fizica la care este expus. Pentru o munca egala, lucratorul sovietic primeste o plata mai mica decat colegul lui din tarile capitaliste. Taranimea este si mai sangeros exploatata. Ea plateste gloaba!... Statisticile sovietice care anunta progrese in diferite domenii sunt mincinoase... Productia sovietica este cu mult intrecuta de cea americana in petrol, otel, carbune etc... S-au realizat unele progrese... Dar cat costa toate acestea? Modestul progres al Sovietelor a fost platit de clasa muncitoare cu valuri de sange... Colectivizarea agrara a fost si ea platita cu moartea sau deportarea in Siberia a 12 milioane de tarani”.

Caderea
Din august pana in noiembrie Zilber este la Paris, cu sotia sa, Nutu Fuxman, facand parte din delegatia Romaniei la Conferinta de Pace de la Paris. Duce o viata confortabila, frecventand teatrele, cinematografele, evenimentele mondene. Nu mai fusese aici din 1939, cand il insotise pe Virgil Madgearu, atunci directorul Institutului de Conjunctura, la un congres. Parisul isi revenea dupa razboi si era in plina efervescenta politica si culturala. Zilber se vede cu vechi prieteni. Printre ei, intelectuali din grupul Criterion, refugiati la Paris. Nu ezita sa il revada nici pe Emil Cioran. Refuza in schimb sa il intalneasca pe Mircea Eliade. “Ambii legionari, dar cel dintai este cinstit, pe cand despre al doilea are probe (el, Belu Zilber, n.a.) ca a denuntat oameni de stanga.” Vechiul conflict dintre cei doi nu se stinsese, Zilber, asa cum apare in acest pasaj, ii purta inca ranchiuna. Apropiat de Patrascanu, se vede izolat, intr-o vreme in care Patrascanu el insusi era izolat, privit cu neincredere, mai mult decat atat, supravegheat din ordinul lui Gheorghiu-Dej, aflat si el la Paris.

Zilber, controlat de Petea Goncearuc, apropiat al lui Dej, prezent la Paris, are si aici o misiune. Culege informatii de la delegatia americana mai ales. Are multiple intrevederi ca sa isi faca o impresie despre punctele de vedere occidentale. Si aici insa face un joc dublu. El isi previne interlocutorii ca Romania e in pericol de a fi inghitita de URSS. Cere ajutor pentru a tempera pozitiile sovieticilor. Apelurile sale sunt zadarnice, Occidentul abandoneaza pentru decenii Estul si Centrul Europei. Un incident grav se petrece insa, care il va costa mult pe Zilber. Un articol din New York Times, aparut in timpul conferintei, da date ample despre situatia economiei romanesti, multe cu caracter confidential. Zilber este banuit. El ar fi trecut unui jurnalist un raport secret al comisiei economice a delegatiei romane. Suspiciunea se datora relatiilor sale stranse cu americanii. Ceea ce era si adevarat. Situatia produce un adevarat scandal in sanul delegatiei. Tentativele lui Zilber de a se disculpa esueaza. In apararea lui, spune ca are contacte cu americanii din ordinul PCR, in plus lucreaza pentru sovietici. Inutil, este izolat. La intoarcerea de la Paris Zilber ii cere lui Goncearuc sa ii prezinte un document oficial, care sa arate ca intretine relatiile cu occidentalii ca misiune ordonata de conducerea PCR. Unei asemenea cereri insolite ii corespunde un raspuns pe masura. Goncearuc interupe legaturile informative cu Zilber.

Dubla marginalizare
Nu mai dureaza mult si Zilber este exclus din PCR. Nu era de mult membru, abia din 1945, desi activa inca de la infiintare, din 1921, si participase la actiuni ale aripii radicale a partidului socialist inca din 1918, ca elev de liceu. Face apel. Fara succes. La 20 mai, Scanteia anunta ca Zilber Herbert (Andrei Serbulescu) “a fost exclus din partid pentru vina de a fi intretinut legaturi cu elemente dusmanoase
clasei muncitoare”, cum isi aminteste 20 de ani mai tarziu. “Prieteni si canalii, fiecare a facut ceva pentru a nu fi banuit de solidaritate cu un exclus pentru fapte misterioase. Unii din convingere ca unul ca mine trebuie sa fi facut ceva grav, altii pentru ca, fiind exclus, nu se putea sa nu fi facut ceva...”. In jurul lui Zilber se face gol. Mediile ne si anticomuniste nu se lasa frecventate de unul dintre cei cunoscuti “rosii”. Ocupantul sovietic este detestat de populatia traumatizata, impreuna cu instrumentele locale, comunistii. Zilber este respins, privit cu resentiment, izolat. Comunistii, la randul lor, stiind ca e exclus, il trateaza ca pe un ciumat. Era mai bine sa te afli in afara partidului, ca un burghez, ca un adversar chiar, decat sa fi fost membru al PCR si sa fii exclus. Erai tratat de doua ori mai rau. Zilber nu se indoieste de judecata partidului, se indoieste de el. Iata o pagina care vine din Kafka, Procesul. “Poate facusem ceva fara sa-mi dau seama, de pilda o indiscretie fata de cineva strain sau un agent, raportata cine stie cum de acesta si ajunsa intr-un dosar. Era pacatul originar sub povara caruia traim. Ne simtim intotdeauna vinovati fata de cineva, fata de un Dumnezeu nevazut, care nu spune niciodata ce crima ai comis, fata de mortii care pleaca fara explicatii, fata de un dosar necunoscut. Nici familia, nici prietenii, chiar daca imi spuneau altceva, nu-si inchipuiau sa fi fost aruncat printre leprosi fara sa fi facut altceva...” si in continuare: “Misterul tiparit da tuturora fiorul groazei. Zadarnic am incercat sa ii explic lui Patrascanu ca totul parea sa fi fost acoperit pentru a pregati un proces Patrascanu. Raspunsul lui n-a variat: Cine stie cu cine ai stat tu de vorba si ce-ai spus! Trebuie sa fie ceva! “Credeam ca, dupa excluderea mea, ma vor lasa in pace. Dimpotriva, abia atunci se dadu semnalul adevaratei vanatori. Presiuni asupra sotiei mele, cuvant de ordine sa nu fiu vizitat, presiune asupra lui Stefan Voitec (ministrul Invatamantului, n.a.) sa ma dea afara din invatamantul universitar, ordin sa nu se mai finanteze Institutul de cercetari pe care-l recreasem dupa 1944, ordin functionarilor acestui institut sa demisioneze. Doream un singur lucru, sa fiu lasat in pace. Cu cat voiam sa stau departe de dansii, cu atat haituiala devenea mai apasatoare...

De aici incepe moartea mea civila.” “In afara de familie, ultimul om care incepu sa ma paraseasca a fost sotia mea. Pentru salvarea sufletului ei au fost mobilizati toti prietenii si sefii ei ierarhici. Fiecare in felul lui i-a spus ca trebuie sa se desparta de mine, fiindca desparti de cine se desparte partidul..” “Ultima incercare de inainte de a incepe sa se desparta de mine a fost o audienta la Ranghet, seful cadrelor, pentru a-l intreba ce se ascundea indaratul textului misterios al comunicatului de excludere, hotarata fiind sa divorteze imediat daca i s-ar fi aratat o singura dovada ca as fi tradat. Rezultatul acestei audiente fu uluitor chiar si pentru mine, care ma asteptam la orice. Cum a aflat ce dorea sa stie, Ranghet a exclus-o pe loc, pentru neincredere in partid!.”

“Cazusem la partid”
In vara 1947 e nevoit sa inchida Institutul de Conjunctura, din lipsa de fonduri. Comunistii, aflati la controlul tuturor parghiilor guvernului, refuza sa il mai finanteze. In toamna i se interzice sa mai predea la Universitate, prin ordinul ministrului Educatiei, Stefan Voitec, un cunoscut social-democrat, fost trotkist. Incercarile lui de a se impaca cu PCR esueaza. Patrascanu era inca ministru de Justitie, dar nu il poate ajuta. Mai mult, il sfatuieste sa fuga din tara. Zilber refuza cu argumentul ca la Viena, odata ajuns, ar fi fost luat in primire de serviciile speciale si ar fi trebuit sa spuna tot ce stie, sa devina omul lor, la schimb pentru permisul de trecere in Occident. El stia bine cum functioneaza aceste servicii si pretul colaborarii cu ele, tradarea. Acest argument, nu prea puternic in cazul lui, un obisnuit al agenturilor de tot felul, era pus in umbra de altul, imposibil de contracarat pentru un bolsevic. “Nu ma puteam desparti de partid, cum nu se pot unii desparti de femeia vietii lor, curva, hoata si sperjura. A cazut la femeie, spune poporul. Marxismul practicat din tinerete devine vitiu. Cazusem la partid. Presimteam ce ma asteapta, dar nu ma puteam rupe de aceasta abstractie denumita partid”.

La dispozitia partidului pentru a fi anchetat
Il sfatuieste el in schimb pe Patrascanu sa se salveze si sa fuga din tara. Acesta refuza. Haituit, fara iesire, face tot felul de scenarii, pentru el, pentru Patrascanu, in acest scop, fara sa se decida vreodata. Fuga in Occident ajunsese o obsesie in multe medii. Episodul de la Tamadau, august 1947, cand mai multi lideri PNT sunt surprinsi pe cand se pregateau sa se imbarce intr-un avion, pentru a ajunge in Turcia clandestin, il descurajeaza. Nu ii scapa aspectul ca era o provocare a SSI, dirijat de Petea Goncearuc. Atmosfera in tara era tot mai apasatoare. Lucrurile mergeau intr-o directie de care se temuse si care insemna sigur condamnarea lui Zilber, acuzat de tradare de tovarasii lui. In noiembrie are loc procesul cu Iuliu Maniu si Ion Mihalache in boxa acuzatilor. La sfarsitul anului, regele Mihai este obligat sa abdice. Cu cateva zile inainte, Zilber trimite o scrisoare Anei Pauker. Voia sa afle ce i se imputa si mai ales dorea sa iasa din incertitudinea greu de suportat. Era un acuzat fara vina, om liber, dar prizonier. Voia mai ales sa se intoarca la partid. Existenta in afara lui i se parea fara sens. Ii scrie Anei Pauker, se pune la dispozitia partidului pentru a fi anchetat. Dorinta i se indeplineste, cum comenteaza el ironic. La 7 februarie 1947, dupa o supraveghere stricta de cateva luni, este arestat de SSI. Pana atunci Serviciile speciale, in mana PCR, s-au ocupat de “dusmanii de clasa”, de “reactionari”, burghezi, politicieni de alte orientari, capitalisti, “fosti”. Arestarea lui Zilber era un semn ca se pregatea o rafuiala in propriile randuri.

Zilber, ajuns in arestul SSI, e ferm convins ca razboiul intre URSS si SUA e pe cale sa izbucneasca. SUA poseda o arma formidabila: armele atomice, in fata carora nu exista aparare. La obiectia ca e posibil ca si Rusia sa aiba bomba atomica intrucat poseda materia prima, Zilber raspunde ca Sovietele nu au capacitatea tehnica si industriala ceruta de fabricarea lor... “Vreau ca razboiul sa ma gaseasca afara. O bomba atomica ne arde pe toti ca pe niste soareci. Sau daca nu suntem deportati in Siberia, sa ne impuste ca pe caini...” declara el in celula unui informator.