Sprijină Altermedia

Sprijină Altermedia

Declaraţie

ÎN ATENŢIA HAREMULUI PERSONAL:

ASTĂZI 31 MAI 2010 DECLAR OFICIAL

GREVĂ GENERALĂ PE TERMEN NELIMITAT!

'ŢI-ALI NAIBII DE CURVILII DRACULUI,

DACĂ NU-MI MĂRIŢI

ALOCAŢIA DE ÎNTREŢINERE,

SĂ CRĂP DE NU MĂ ÎNSOR!

Replică la Talibană.

Axa Mark Rich – Yoav Shtern – Viorel Hrebenciuc.

Mark Rich
In 1983, financier Rich was indicted for evading more than $48 million in taxes, and charged with 51 counts of tax fraud, as well as running illegal oil deals with Iran during the 1979-1980 hostage crisis. During his last week in office, President Bill Clinton pardoned Rich, who had fled the U.S. during his prosecution and was residing in Switzerland. Clinton's eleventh-hour move, along with pardons of his half-brother, Roger, and former business partner Susan McDougal, outraged Republicans and Democrats alike. The Rich pardon sparked an investigation into whether it was bought by the hefty donations Rich's ex-wife, Denise, had given to the Clintons and the Democrats. In the end, investigators did not find enough evidence to indict Clinton.
Unul dintre nenumăratele scandaluri ale pseudo-capitalismului românesc s-a declanşat la începutul lunii octombrie 2002, şi, ridicând încă un pic cortina spolierilor comise asupra României, ne-a permis să aflăm faptele pe care vi le vom relata mai jos, chiar dacă se încearcă rapida lor muşamalizare. Scandalul “Cuzino-Shtern” are deosebitul merit, prin mediatizarea sa, că ne arată interesul manifestat în ultimii ani faţă de petrolul românesc, printr-unul dintre principalii “capitalişti” evrei americani, poate cel mai veros dintre aceştia. Acesta este Mark Rich! La 20 ianuarie 2001, în ultima zi a mandatului prezidenţial, fostul preşedinte al S.U.A., Bill Clinton, sfidând opinia publică americană, semnează decretul de graţiere al magnatului Mark Rich, Clinton negând totodată că evreul Rich şi-ar fi cumpărat graţierea prin contribuţii financiare directe sau indirecte către Partidul Democrat american. În fapt, prin soţia sa, Denise Rich, Mark Rich a oferit Partidului Democrat peste un milion de dolari în perioada 1993-2000, a mai atras fonduri de 250.000 de dolari (de la alţi evrei) şi a făcut grase cadouri soţilor Clinton în ultimul an de mandat al lui Bill. Chiar şi negraţiat, Mark Rich oricum nu mai putea fi însă ajuns de mâna justiţiei americane care îl urmărea pentru una dintre marile fraude fiscale aduse Statelor Unite ale Americii, 48 milioane de dolari, fugind şi stabilindu-se în Elveţia, din anul 1983. De aici, ca un păianjen, a început să-şi toarcă şi să-şi întindă pânza intereselor economice asupra întregii lumii, cu precădere asupra României. Privind totala obedienţă a tuturor preşedinţilor americani faţă de marii afacerişti evrei trebuie să mai arătăm că, tot în ianuarie 2001, noul preşedinte al S.U.A., George W. Bush (Jr.), a anunţat că renunţă la intenţia de a anula graţierea lui Mark Rich, acordată de predecesorul său Bill Clinton. “Un nabab iubit de Mossad!” Astfel titra cotidianul Jurnalul Naţional din 04.10.2002 următoarea fişă biografică a afaceristului Mark Rich; născut în Belgia, a sosit în Statele Unite ale Americii în 1941, preocupându-se de a-şi construi imaginea unui important om de afaceri:
“Cu abilitate, în mai puţin de 20 de ani, Rich a reuşit să facă opere de caritate în valoare de zeci de milioane de dolari, în S.U.A., Elveţia şi Israel. Statul evreu chiar i-a acordat o carte de identitate şi un paşaport, ca urmare a ajutorului acordat instalării în Israel a evreilor ruşi şi etiopieni. Potrivit Time Magazin, Rich şi-a stabilit în Israel o fundaţie pe numele său, condusă de un fost agent al Mossad-ului”. Mark Rich avea asupra sa, în S.U.A., 51 de capete de acuzare pentru evaziune fiscală, asociere cu răufăcători şi transferuri frauduloase de fonduri, moment în care a şters-o spre Elveţia. Sold infracţional: 26,9 milioane dolari faţă de fiscul american, 13,5 milioane dolari amenzi şi 97,4 milioane dolari dobânzi, în prezent Mark Rich duce “o viaţă de lux, în apropiere de Zurich, într-o vilă somptuoasă, înconjurat de gărzi de corp israeliene”.
Aşa cum am arătat (în capitolul anterior), legăturile dintre David Rothschild şi George Soros se ţin prin oameni cheie, îndeosebi prin evreul Richard Katz, care face parte din comitetul director al concernului lui Soros (Quantum Fund), fiind în acelaşi timp director al Rothschild Italia S.P.A. din Milano,. În Rusia, prin “terapia de şoc” promovată de Soros şi prin “consultanţa la privatizare” asigurată guvernului Rusiei de Goldman & Sacs, au reuşit să pună în braţele lui Mark Rich câteva ramuri ale economiei. Împutenicitul pentru România şi Israel al magnatului evreu Mark Rich este israelianul Yoav Shtern. La rândul său Shtern este ginerele celebrului avocat român Teodor Cuzino, împreună cu care, în anul 2000 a înfiinţat firma Internaft s.r.l., cu obiectul de activitate “comerţ cu ridicata al combustibililor solizi, lichizi şi gazoşi şi al produselor derivate”. Obiectul de activitate al sereleului Shtern-Cuzino corespunde intereselor lui Mark Rich (şi a ocultei din spatele lui) în România: preluarea celei mai puternice firme de stat româneşti din domeniul petrolier, compania PETROM, cu care Shtern deja derulează afaceri de anvergură în domeniu. Este de aşteptat, totuşi, ca echipa evreiască să apeleze, în cursul anului 2003, la o firmă cu nume curat pentru cea mai mare privatizare românească a anului. În fapt, Y. Shtern a fost şi mai este reprezentantul pentru România al firmei britanice (cu proprietari evrei) Interlink Overseas Ltd., controlată de Mark Rich şi implicată în afacerile petroliere din România cu chiar PETROM S.A. “Controvesatul om de afaceri Mark Rich este interesat de compania română de petrol, PETROM, ca de altfel atâţia alţi oameni de afaceri… PETROM este o firmă de interes naţional ce asigură jumătate din necesarul de petrol pe piaţa internă şi 35 la sută din consumul de gaze, are o reţea de telecomunicaţii comparabilă cu a unei firme de telefonie…”, arăta cotidianul Jurnalul Naţional din 5.10.2002. Ca o paranteză, trebuie arătat că, acum câţiva ani, maestrul Cuzino, socrul lui Shtern, s-a aflat în atenţia şi cercetarea procurorilor români pentru implicarea în scandalul de corupţie Shimon Nahor – Lidia Peter. În perioada când intra în afaceri cu israelianul Yoav Shtern, Teodor Cuzino (tatăl soţiei lui Shtern, Oana Cuzino) i-a reprezentat în România interesele traficantului internaţional de arme, israelianul Shimon Nahor. Procurorii români l-au acuzat pe Cuzino că prin intermediul său a ajuns la judecătoarea Zorilă suma de 3.000 de dolari, ca mită pentru eliberarea lui Nahor. Dacă la acea vreme nu a putut fi probată procedural acuza adusă avocatului Cuzino, procurorii au reuşit însă să probeze implicarea în mituire a avocatei Lidia Peter, care în prezent îşi aşteaptă sentinţa de condamnare. Scandalul Shtern a fost declanşat propriu-zis în ziua de marţi 2.10.2002, când acesta a petrecut mai multe ore la sediul Poliţiei Române fiind acuzat de înşelăciune chiar de către partenerii săi israelieni. Cotidianul Evenimentul Zilei relata în 4.10.2002 că “Yoav Shtern a fost reţinut de Poliţie, dar eliberat în urma unor intervenţii la vârf… Ieri, într-un drept la replică trimis redacţiei noastre, omul de afaceri Corneliu Iacobov a precizat că nu a făcut nici o intervenţie pentru punerea în libertate a lui Yoav Shtern. Potrivit lui Iacobov, RAFO Oneşti, rafinăria pe care o patronează, nu apare în nici o anchetă a poliţiei locale sau I.G.P.” Israelianul Levy Nisim, «patronul» firmei InterLink Ltd. a depus la Parchetul General plângere penală pentru înşelăciune împotriva lui Yoav Shtern, reprezentantul firmei lui Nisim pentru România, deoarece acesta ar fi deturnat sume mari de la firmă în propria favoare. Sarcina lui Shtern era aceea de a asigura livrările de bumbac către câteva firme româneşti (Romfibre S.A., Bumbăcăria Românească şi alte două-trei). Timp de patru ani însă (1998-2002), Shtern a derulat comerţul printr-o firmă parazit, de-a sa. În acest fel, numai din afacerile de bumbac, Shtern şi-a însuşit în conturi deschise la peste trei bănci din Elveţia (sub nasul lui Mark Rich) peste 400.000 de dolari. Marile tunuri, Shtern le-a dat însă cu petrol, deoarece InterLink Ltd. livra mari cantităţi de petrol către Societatea Naţională Petrom S.A. şi Rafo Oneşti. Din acest moment, culisele scot la iveală un înalt personaj, fost secretar general al Guvernului, în prezent vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor. Este vorba de Viorel Hrebenciuc, totodată vicepreşedinte al partidului de guvernământ, Partidul Social Democrat. Cunoscut ca mare învârtitor, eminenţă cenuşie şi “puşculiţă a partidului”, Viorel Hrebenciuc era deja cunoscut ca personaj favorabil “investitorilor” evrei, fie ei israelieni sau americani, la nivelul întregii economii româneşti.
Biografia romanţată a lui Viorel Hrebenciuc îl arată ca pe un fost contabil evreu din Bacău care, prin căsătoria cu fiica unui ministru din guvernul regimului Ceauşescu, a reuşit să pătrundă în cercul restrâns al puterii comuniste (“nomenclaturiste”). De aceea s-a acreditat ideea că, prin soţia, sa este şi acum un protejat al fostei nomenclaturi, îndeosebi al generalului Victor Atanasie Stănculescu, fost ministru al Industriei, cooptat de oculta internaţională în vederea trădării şi răsturnării lui Nicolae Ceauşescu. În sferele acestui “grup” restrâns s-ar cunoaşte localizarea exactă a conturilor din străinătate ale fostului dictator. Devenit proaspăt magnat, generalul Stănculescu (cavaler de Malta!?) reprezintă principalul braţ financiar al partidului de guvernământ, P.S.D. Nu putem să nu cităm, ca amuzament, imaginea românească creată recent generalului V.A. Stănculescu, omul din spatele lui Viorel Hrebenciuc, de un binecunoscut ex-ofiţer de informaţii:
“Devenise un specialist imbatabil în tot soiul de inginerii financiare. A ras orice concurenţă. Unde n-a putut rade a trimis Garda Financiară sau a creat diversiuni fiscale ori, pur şi simplu, pe idioţii ăia încăpăţânaţi care îl sfidau, care i se puneau de-a curmezişul, i-a vârât în puşcărie… în urmă cu doi ani, în 1992, primăvara, aşteptase îngropat într-un fotoliu, în anticamera Marelui Maestru al Ordinului Cavalerilor de Malta, din Roma, excelenţa sa domnul Fra Andrew Bertie. Şapte ceasuri a aşteptat înţepenit într-un fotoliu, să primească gradul de Prior al Ordinului în România.”
Fusese ideea preşedintelui Ion Iliescu, care i-ar fi zis “într-o zi, la ceas de taină, la Cotroceni:"Bagă-te, dragă, şi tu, în Ordinul ăla al Cavalerilor de Malta, c-am auzit că, după Masoni, ei ar fi cei mai daţi în mă-sa de pe piaţa finanţelor mondiale". Băiat cuminte şi receptiv, l-a ascultat. Şi bine a făcut. Pentru că aproape jumătate din imensa lui avere a fost făcută prin filiera Cavalerilor de Malta. A traficat vapoare, benzină, droguri, arme, maşini de lux. N-a făcut nazuri.” Toate afacerile cu petrol se desfăşurau între Yoav Stern şi Viorel Hrebenciuc, care, pentru facilitarea importurilor masive la preţurile cerute de israelian, a primit mai multe milioane de dolari comision, (în cea mai mare parte a lor, banii erau depuşi de Hrebenciuc în bănci din Londra.) În ultima perioadă, patronul din Marea Britanie, israelianul Levy Nisim (omul lui Mark Rich), văzând ca negoţul cu România stagnează, ba chiar înregistrează un recul, a întrerupt relaţiile cu conaţionalul său Shtern, care însă a continuat derularea afacerilor de la sediul firmei InterLink din strada Armenească nr.43. Afacerea a continuat să se deruleze exclusiv între Nisim şi Hrebenciuc. Deranjat, Levy Nisim l-a reclamat Poliţiei Române pe Yoav Shtern, pentru a nu rămâne scos din cărţi, contând pe faptul că lucrurile se vor rezolva fără scandal, că Hrebenciuc le va muşamaliza, iar banii vor reveni spre el. Scandalul a explodat totuşi datorită indiscreţiei şi “lipsei de tact” a anchetatorilor români, care l-au arestat pe Yoav Shtern fără prea multă discuţie. Imediat, Hrebenciuc a intrat în panică, ştiind că, fiind închis, Shtern ar putea vorbi despre comisioanele încasate de el:
“Într-un timp record, Hrebenciuc a alertat toate instituţiile statului, făcând presiuni infernale (unele telefonice, altele prin vizite personale) asupra unor oameni ca Tănase Joiţa, Ilie Picioruş, Ioan Rus şi Toma Zaharia. Cei doi şefi ai Ministerului de Interne s-au ţinut tare şi n-au marşat la şantajul lui Hrebenciuc, cu relaţiile româno-evreieşti, cu interesul naţional etc. În schimb au făcut pe ei de frică procurorul general Joiţa Tănase şi Ilie Picioruş, şeful Secţiei Urmărire Penală din Parchetul General (într-o singură zi, Hrebenciuc i-a dat lui Picioruş 4 telefoane!). Şi astfel se face că numitul Picioruş i-a impus unui subordonat, procurorul Vlad, să-l elibereze imediat pe escrocul internaţional Yoav Shtern şi să emită, de ochii lumii, o ordonanţă de a nu părăsi Bucureştiul timp de 30 de zile. În această dezertare a Parchetului General de la obligaţiile sale, un rol jenant l-a avut prim-adjuncta lui Joiţa Tănase, procuroarea Despina Mihai, care, în biroul ei, a ţipat la procurorul Vlad: «Ce dracu’ mă’, tu dai mandat de arestare pentru înşelăciune?"
Cum a fost eliberat din arest, Yoav Shtern a fost preluat, cu un Jeep, de traficantul de droguri Saşa Marinescu care de la poarta arestului l-a dus direct la întâlnirea cu Viorei Hrebenciuc. “Întâlnirea celor doi mafioţi, la care a participat şi Corneliu Iacobov (preşedinte - în fapt patron - al Societăţii de Investiţii Financiare MOLDOVA), a avut loc la sediul din Bucureşti al rafinăriei petroliere Rafo Oneşti.” Pentru a rezolva lucrurile între cei doi israelieni, Nisim şi Shtern, “Hrebenciuc l-a adus la această discuţie de taină şi pe Levy Nisim, luat aproape pe sus, de la Hotelul Mariott.” Se ştie că Nisim a plecat după aceea din România. Se pare că el vrea toţi banii înapoi (inclusiv comisioanele lui Hrebenciuc?). A doua zi, tot din ordinul lui Hrebenciuc, maşina lui Saşa Marinescu s-a deplasat la sediul InterLink din strada Armeneasca 43. Saşa Marinescu şi cu şoferul său au încărcat în spatele Jeepului doi saci mari cu hârtii tocate, documente şi ştampile, apoi au demarat în trombă, oprindu-se numai în garajul vilei din Bd. Aviatorilor nr.90A, în care traficantul de droguri Saşa Marinescu locuia împreună cu israelianul Yoav Shtern. “Imobilul este păzit 24 de ore din 24 de luptători din trupele antitero ale S.R.I., din ordinul unui alt gangster, generalul Ştefănuţ, prieten şi partener al lui Saşa Marinescu. Dar nici luptătorii Brigăzii Antitero n-au putut opri percheziţia efectuată la domiciliul lui Saşa Marinescu: au fost găsite printre altele mai multe ştampile (una de la InterLink), extrase de cont de la Ing Bank…” Pare real zvonul că Viorel Hrebenciuc a mituit imediat presa pentru a fi dat uitării scandalul, deoarece nimeni nu şi-a mai adus aminte de arestarea lui Yoav Shtern şi de dosarul său penal.

Benzi desenate

Sorin Robert Negoiţă

Urmare a controalelor derulate la persoanele fizice care au realizat tranzacţii imobiliare în perioada 2005-2009, a rezultat că persoana fizică Negoiţă Robert Sorin a derulat tranzacţii imobiliare impozabile cu locuinţe noi şi terenuri cum urmează:
- 2005: 16 tranzacţii 5.836.093 lei
- 2006: 233 tranzacţii 86.660.322 lei
- 2007: 324 tranzacţii 104.282.711 lei
- 2008: 581 tranzacţii 183.869.883 lei
- 2009: 582 tranzacţii 106.837.230 lei
Valoarea totală a tranzacţiilor este de 416.655.913 lei pentru care se datorează obligaţii fiscale de 128.942.507 lei din care TVA 79.138.823 lei cu majorări de întârziere 49.803.683 lei.
Ca să fenteze Fiscul, şi pentru a ocoli măsurile asiguratorii dispuse asupra bunurilor mobile şi imobile, nea Negoiţă bagă toate apartamentele ce le deţinea ca persoană fizică (66.572.720 lei) drept aport de capital în firma SC DOMUS CONSTRUCT SRL, firmă nou înfiinţată neplătitoare de TVA unde era acţionar unic! Tot acest aport a fost vândut în primele două luni astfel fiind păcălită plata TVA-ului cât şi proprirea şi executarea silită a bunurilor. Buuuuun, şi acum BOMBA:

NEGOIŢĂ FRAIERE,

APORTUL DE CAPITAL SOCIAL

ESTE SCUTIT DE IMPOZIT

DOAR DACĂ ESTE EFECTUAT

DE UN PLĂTITOR DE TVA!

SC DOMUS CONSTRUCT SRL

ESTE NEPLĂTITOARE DE TVA!
DECI:

DECI IACA UNDE ERA

ĂLA CORECT ŞI ĂLA CINSTIT

CARE ERA FOARTE VOCALIST

ÎN COMISIA UDREA!

Super pescar!

Acesta e pescuitul adevarat!

Constatare seacă.

În ultima perioadă, PDL, liderii săi şi miniştrii săi sunt ţinta unui susţinut tir de acuzaţii mai mult sau mai puţin grave, mai mult sau mai puţin adevărate! Un ochi "format", poate să observe o "neregularitate" în această sarabandă a acuzaţiilor:

VASILE BLAGA!

NUMELE LUI VASILE BLAGA

ESTE ÎN MOD CONSTANT OCOLIT

DE CĂTRE "ACUZATORI"!

OARE DE CE?

Mesaj pentru "ochioşii timpanişti": Astă noapte, aflat la o chermeză, am aflat cu stupoare, că zice-se, o amică de a mea are niscaiva probleme conjugale! Bibicilor......FIŢI LINIŞTIŢI! NU FIŢI AGITAŢI ŞI NICI NU VĂ BUCURAŢI, DEOARECE ÎN MOD SIGUR ŢEAPĂ LUAŢI!

PS ....ştiţi că io când am spus ceva TOTDEAUNA AŞA A FOST! VĂ PUP DULCE!

Ion Adrian

Un exemplu de mentalitate de staga chiar de natura comunistoida la un deputat PDL de buna credinta. Subiectul este supraimpozitarea celei de a doua, a treia etc proprietati Acest deputat spune ca ar trebui sa se stabileasca impozitul dupa suprafata caci este evident ca daca cineva are o casa de 400 mp a castigat sau castiga mai mult decat unul cu o casa cu 80mp(un apartament simplu de 4 camere) si deci isi poate permite Nu seamana cu principiul comunist :de la fiecare dupa posibilitati ? Asadar se uita ca impozitul nu este o actiune filantropica ci este o taxa functie de valoarea taxata cu evaluari social sustenabile si nu functie de posibilitatile de moment mai mari sau mai mici ale cuiva. Am exemplificat, ca sa vedeti cum intra mentalitatea de stanga evident vicioasa, chiar si sub pielea unora care se cred in mod ferm si cu buna credinta, a fi de dreapta.

Jean Constantin

21 august 1928 - 26 mai 2010

A FOST PROFESOR

DOAR CU CEI ŞAPTE ANI DE ACASĂ!

A FOST JEAN CONSTANTIN!

Zapa dixit a spus...

Nu întimplator,voi afisa acest text, la articolul in care personajul principal, CRIN ANTONESCU - MIRELE CRIN ANTONESCU, nu se mai poate desprinde de personajul MIRE.
Ei si acum sa descriu o scena care mi s-a infipt in cap si care ma bine dispune:
PTR CA NU POT EDITA,VOI RUGA PE ORICINE ARE ACEST DREPT, SA FACA UN PUSTIU DE BINE SI SA EDITEZE ACEST TEXT.Dar sa revin la scena care ma urmareste:
DEDICATIE DE LA ZAPA PTR VIITORUL MIRE EUSEBIU DIACONU, PROASPAT INTORS IN BUCURESTI. CITEVA DETALII DESPRE SCENA-EUSEBIU, CU PATUL IN SPATE DANSIND PE RITMURILE MELODIEI DANSUL PINGUINULUI. Intr-un costum de BUFON cu o urzica mare la butoniera in loc de floarea ce se pune mirelui in piept.Cu ochii rosii precum visinele cind dau in pirg,iar urechile lungi, spinzurindu-i blegi saltind in sus si in jos pe ritmurile DRACESTI ALE PIESEI - DANSUL PINGUINULUI
HAAAAAAAAAAAAA,HIIIIIIIIIIIIIIIII

P.S. Multumesc anticipat celei, celui, care va face acest gest,gestul fiind un dar, DE FAPT O SCENA SUGESTIVA A UNEI VIETI INTRESANTE si care e pe punctul de a deveni-NORMALAAAAAAAAAAAA.

Nota editorului: Huooooooooo, mincinosule, dezinformatorule şi fitilistule, AI DREPT DE EDITARE DAR EXISTĂ DOUĂ POSIBILITĂŢI: ORI SĂ FII NEAM DE PREŞEDINTE ŞI SĂ AI NEVOIE DE SECRETARI! CUM PEŞEDINŢII TREBUIE SĂ ADUCĂ PATALAMA DE LA "DOCTORII CU CAPUL, CĂ NU SUNT DUŞI CU CAPUL", ORI EŞTI UN MONUMENT DE LENE. RĂMÂNE VALABILĂ A DOUA VARIANTĂ: EŞTI UN MONUMENT DE LENE!

Mesajul tov.Crin Antonescu:

Bai Traiane,dati-va la o parte sa venim noi la putere! Cine mai crede in acest demagog? Ce elemente economice ai tovarase "demagog fiscal"? Ai refuzat guvernarea doar dintr-un orgoliu prostesc si datorita finantarii lui patriciu.Ai transformat un partid istoric, reformator,intr-un partid rosu! Vorbesti de clientelismul politic? Te-ai uitat in "pravalia" ta?Eu cred ca nu! Tu esti urmasul Bratienilor?Continuatorul lor? Hmm! Efeminata continuare!Ai lasat tara fara guvern,atunci cand era propus un tehnocrat, dl.Lucian Croitoru, doar din motive electorale fara sa te gandesti la cei pe care-i chemi astazi in strada: PENSIONARII! Lasa-ne "tovarase"esti mai rosu decat rosii!

Demisie

RĂZVAN DUMITRESCU

ZICE-SE

A DEMISIONAT

DE LA

REALITATEA

ŞI SE DUCE LA INTACT!

Freddye

Copy-paste la un comentariu din altă ogradă:

"Pe bune ,am vrut sa scriu sado-maso dar m-a bufnit rasul ..In fine ,daca v-am suparat cu ceva , imi cer scuze si inchid mustaria ca vreau nani langa nevestica..Nu inainte de a va larga niste bancuri intelectuale cu elevul THOMAS ..

– ce vrei sa-mi zici Thomas?
- Cred ca sunt prea inteligent ca sa raman in clasa asta, ma plictisesc! As vrea sa trec direct la Liceu.
Directorul scolii este informat si il intreaba pe Thomas daca vrea sa treaca niste teste.
Thomas accepta fara sa ezite si testarea incepe.
- Sa vedem Thomas: 3×4?
- 12
- si 6×6?
- 36, domnule director.
- Capitala Japoniei?
- Tokio!
Testul continua inca o jumatate de ora, Thomas nu face nici o greseala!
La sfarsitul testului, directorul este multumit, dar profesoara intreaba daca poate sa-i puna si ea cateva intrebari. Amandoi accepta.
Profa incepe:
- Thomas, vaca are 4 si eu am 2, ce este?
- Picioarele, doamna.
- Corect, ce gasim in pantaloni tai si nu gasim in ai mei?
Directorul se mira de intrebare…
- Buzunare, doamna
- Bine Thomas, unde au femeile parul cel mai cret?
Directorul se pregateste sa intervina chiar cand Thomas raspunde:
- In Africa , doamna! raspunde copilul fara sa ezite.
- Ce este moale dar cu mainile unei femei devine tare?
Directorul deschide ochii mari dar inainte sa vorbeasca, Thomas raspunde:
- Oja pt unghii, doamna.
- Ce au femeile si barbatii in mijlocul picioarelor?
- Genunchi, doamna!
- Bine, si ce are o femeie maritata mai larg decat una nemaritata?
Directorului nu-i vine sa creada ce aude.
- Patul, doamna!
- Care parte a corpului meu este des cea mai umeda?
- Limba dumneavoastra, doamna!
- Ce cuvant care incepe cu litera C… inseamna ceva care poate sa fie umed sau sec si pe care barbatii le place sa-l priveasca?
- Cerul!spune Thomas
Directorul rasufla usurat, transpirat si decide sa opreasca testul si spune:
- Nu o sa te trimit la liceu, o sa te trimit direct la Universitate! Chiar si eu as fi picat acest test…
Morala: Cu inaintarea in varsta devenim perversi ! "

Ritualul cafelei(dupa o idee preluata de la Nicoleta Savin)

Ma trezeam dimineata, primul, intotdeauna primul! Umpleam ibricul cu apa si-l asezam pe aragaz la fiert, intre timp pana clocote apa fac un dus rece si rapid,intotdeauna rece ("idiot irecuperabil"- zice sotia mea) fix 4 minute! Torn apa clocotita in doua cani ce contin fiecare 2 lingurite de cafea si ei o lingurita de zahar, mie doua; ca-i acra soacra si viata! Ea, sotia inca nu-i trezita, ce Dumnezeu e doar 6 fara un sfert! Imi aprind tigara, Rothmans, doar Rothmans! Trag cu sete din tigara si sorb caimacul! Wow! Bine-i sa traiesti, chiar si numai pentru atata lucru!

Si tot asa in 23 de ani, in fiecare dimineata, pana alaltaieri! De alaltaieri ma trezesc singur, fara Mioara mea! Imi beau cafeaua singur si ma gandesc la nemurirea ce se apropie. Asta e!

Oare-i ritual sau obisnuinta cotidiana?

Ma trezeam...

Hihihi...precum un diavol incit!

De când cu parada poponiştilor, bietul Ghiţă1964 este înjurat şi spurcat nedemocratic ca la uşa cortului! Părerea mea despre homosexuali şi murdărirea pulii de rahat, am exprimat-o şi este cunoscută tuturor celor ce mă cunosc! Atenţie! Nu celor ce mă cunosc din "virtual"! Ci celor ce mă cunosc "real"! Sunt inflexibil în această problemă şi dacă pe doamnele ce-şi mai pipăie păsăricile. le mai înţeleg (cu toate că nu fac parte din categoria acelor bărbaţi cărora li se erectează mătărânga atunci când privesc la un astfel de show) pe homălăii ce-şi penetreză reciproc găoazele nu-i înţeleg şi nici nu vreau să-i înţeleg! Mă scârbesc teribil până şi acele pupături pe obraz pe care uneori, masculii, pe la diferite evenimente şi le trag! Nu pot accepta decât că între doi masculi oricât de mare ar fi afinitatea stabilită între ei, aceasta nu poate fi exprimată decât printr-o strângere bărbătească de mână! Bun, deci până acum comentariile au fost venite mai mult din zona anti-homosexualităţii. Aş vrea să aud din gura unui pidosnic, argumentat şi răspicat, de ce crede că homosexualitatea trebuie privită de către un popor predominant ortodox ca normalitate! Am să ascult cu foarte mare interes pe cel ce fondat şi documentat îmi va argumenta această problemă, dar în acelaşi timp, pervers, postez:

Scopul lui Dumnezeu este o relație heterosexuală.

Homosexualitatea, travestismul, bestialitatea este o distorsiune a ordinii sexualității stabilite în Eden. Homosexualitatea este o dezordine sexuală. Se poate renunța la un astfel „stil de viață alternativ”, așa cum fumătorii renunță la tabac și niciodată nu se mai reântorc la el. Unii se mai întorc la vechiul obicei dar o iau de la capăt, luptă, și biruiesc, de ce nu ar putea proceda și homosexualii la fel? Culpabilitatea nu stă în tendință ci în practica care izvorește de la un gând.
Urukagina, Ur-Namu, Eshnuna și Codul lui Hamurabi sunt coduri de legi antice care se pronunță împotriva homosexualității, aplicând și o pedeapsă: în cazul unui bărbat sodomit care sodomiza violent un alt bărbat pedeapsa consta în 50 de lovituri cu bâtă care nu era deloc subțire, apoi devenea sclavul împăratului timp de 1 lună, apoi i se rădea părul din cap, și mai plătea și 3,600 de șekeli (Mesopotamia). În codurile de legi Asiriene o persoană care sodomiza era în mod automat castrată. Alte coduri de legi antice specifică faptul că persoana care sodomiza trebuia si ea să fie sodomizată apoi transformată în Eunuch. Întrebarea este de ce era și el sodomizat ? Pentru că se aplica Lex Taliones (Legea Talionului), ochi pentru ochi, viol pentru viol.

Asirienii:
Percepeau actul sodomit ca fiind unul de natură ilicită. Pesoana care viola era și ea violată pentru a fi umilită, apoi castrată pentru a nu mai perpetua crima. Menționez că penetrarea ca răsplată era anală căci lex taliones era foarte strictă. Uneori, în unele cazuri legile Mesopotamiei cereau maoartea imediată a sodomitului. Într-o asemenea societate pentru a avea o relație sexuală cu un bărbat din înalta clasă era o onoare însă nu așa stăteau treburile și în cazul unei relații sexuale cu un sclav care era considerată ca fiind deplorabilă. În unele țări OAA dacă sodomia devenea un cult regional, atunci era tolerată de societate și acceptată. Cei de la Templu pagan nu erau toti homosexuali ci unii erau dansatori, muzicieni, actori care funcționau la festivalele sodomite din cadrul cultului. Unii se travesteau, alții se machiau imitând femeile, iar alți se auto-torturau sau auto-mutilau. Unii bărbați practicau „sex for hire”. La întâlnirile sexuale se credea ca ei au acces direct cu zeița Iștar care le dădea pureri divine. Potrivit mitologiei mesopotamiene bărbații erau transformați din bărbați în femeii, de către zeița Iștar, apoi primeau diferite nume precum „omul-femeie” sau „câinele-femeie”. de ce erau numiți câini? datorită transformării dezgustătoare a masculinității și a faptului că relația sexuală se făcea în poziție câinească sau doggy-style.

Almanahul de Incantație Mesopotamian:
Descopere trei tipuri de de cântece:
1. cântec al unui bărbat pentru o femeie.
2. cântec al unie femei pantru un bărbat.
3. cântec al unui bărbat pentru bărbat.
Deci și acest Almanah dovedește practica sodomită care era suficient de răspândită. Partizanii cultului lui Iștar credeau că zeita are capacitatea de a schimba rolurile sexuale, iar membri cultului o copiau, astfel în cadrul cultului zeitei Istar existau travestiți și transsexuali.

Epopeea lui Ghilgamesh:
Menționează de fapt și ea o relație homosexuală între Ghilgamesh regele Urukului și Enkidu sălbaticul, necivilizatul, omul creat de zei ca partener pentru regele Urukului.

Zimri-lin:
Regele de la Mari, spune evidențele că a avut relații sexuale chiar cu regele Babilonului- Hamurabi- această informație o avem de la soția lui Zimri-lin dintr-o scrisoare. Scenele homosexuale prezintă dominația și umilința. În Mesopotamia homosexualitatea a fost adusă la nivelul de cult. În Mesopotamia nivelul homosexualității era mai redus decât în restul OAA, dar sunt evidențe că se găsea atât literatură cât și în artă.

Imperiul Hitit-Anatolia:
Aici codurile de legi interziceau relațiile tată-fiu (incest), incestul era strict interzis și mai denigrat decât homosexualitatea. Din Anatolia nu avem evidențe depre homosexualitate.

Egipt:
Aici nu avem coduri de legi care să rezolve această problemă. Gradul de homosexualitate era scăzut printre pământeni dar era atribuit zeilor egipteni. Mitologia de aici se referă la relațiile homosexuale dintre Seth și Horus (vulturul) fratele mai mic. În Egipt nu exista cultul homosexualității, dar pe un cosciug totuși s-a găsit scris: „Veți înghiți pentru mine însumi falusul lui Re”.

Regele Neferkare:
Se spune că acest rege îl vizita noaptea, în mod regulat, pe generalul său numit Sisene, care fie nu era căsătorit fie nu trăia cu nevasta. Neferkare este cunoscut în istorie pentru domnia lui coruptă. În Egipt s-au mai găsit și două basoreliefuri pe două morminte a două persoane, un manichiurist și un frizer ai Faraonului, care se îmbrățișau nas în nas, într-o poziție intimă. Totuși s-a mai descoperit ceva neobișnuit, și anume un Faraon pe nume Smenkhare, pictat în nud. Sau Ikhmaton este pictat ca fiind fără organe genitale masculine însă ca posedând caracteristici feminine. Un text de pe coșciug din dinastia a 19-a era recitat după moarte pentru a câștiga nemurirea: „Atum (o zeitate masculină) nu are nici o putere peste mine căci l-am copulat între fese.” Concluzionez că la început în Egipt homosexualitatea s-a tolerat apoi a devenit o practică detestabilă pentru egipteni, iar în perioada ptolemaică (sec 3-2 î.Chr.) atât practica homosexuală activă cât și cea pasivă au fost interzise.

Ugarit:
De aici din fericire nu avem evidențe despre homosexualitate, fapt care ne face să concluzionăm că nu a existat această practică sevuală aberantă/deviantă.

PĂCATUL LUI HAM – UN ACT HOMOSEXUAL ? :
Unii comentatori susțin că Ham suferea de o boala cunoscută astazi sub denumirea de voyeuresm (o tulburare psihosexuală prin care o persoană obține plăcere sexuală prin privirea nudurilor, a organelor sexuale și a actelor deasemenea). În BHS a vedea goliciunea cuiva, precum este cazul lui Ham, este egal cu „a dezgoli, a dezveli pe cineva”, iar acest lucru este interzis de Levitic 20:17 care spune că dacă cineva ia pe sora lui fizică și îi vede goliciunea și apoi ea procedeaza la fel amandoi trebuie să fie nimiciți- deci putem oare pe baza acestui text concluziona că a dezgoli/dezveli înseamnă a avea o relație sexuală? NU..! Expresia „a vedea goliciunea cuiva” nicăieri în BH nu se referă la o relație sexuală.Păcatul lui HAM a fost că A VĂZUT nu că A AVUT O RELAŢIE SEXUALĂ. Verbul „asa” nu se referă la un act sexual abuzib ci la actiunea plină de ireverenta a lui HAM. Aici aș vrea să mai menționez că în contextul studiat păcatul lui Noe este foarte asemănător cu acel a lui Adam în grădină: Amândoi și Adam și Noe mănâncă, repectiv beau și amândoi se văda apoi dezgoliti, goi, rușinați, iar Noe este acoperit cu haie de copii lui precum Iahve acopere goliciunea lui Adam și a Evei. În contextul acesta este interesant că Dumnezeu nu bleastămă pe Ham, făptașul, ci pe Canaan fiul lui- apoi să ne aducem aminte că mai târziu în istorie Canaaniții chiar au fost blestemți, din punct de vedere sexual fiind una dintre cele ma depravate societăți din OAA. Chiar dacă Ham a păcătuit totuși întreaga rasă hamitică nu a fost blestemată. Adam = primul om; Noe = singurul om în viață de după „recreațiune”(potopul este reversul creațiunii), însă amândoi au căzut în nelegiuire nu din cauza unei relații sexuale așa cum se mai afirmă neântemeiat. În Genesa 9 nu este vorba în nici un caz de o relație incestuoasă sau homosexuală. Comentatorul Leupold spune că Ham nu s-a uitat, nu a privit întâmplător, doar așa simplu sau accidental la Noe ci a privit…s-a uitat cu satisfacție/plăcere (eng. delight). Cu alte cuvinte păcatul lui Ham a fost acela că a privit cu poftă, ireverență filială, gânduri homosexuale, gânduri impure și imaginație păcătoasă. deci iată că și după potop omul avea înclinații păcătoase. Concluzionez că în acest context că acest tip de gândire și imaginație este unul păcătos.

SODOMA – DORINŢE HOMOSEXUALE SAU INOSPITALITATE ? :
Diferiți comentatori susțin că Lot ca și rezident străin al Sodomei nu avea dreptul să primească în cetate sau în casa lui străini care puteau fi ostili. Alții văd ca ar fi doar o problemă de inospitabilitate, însă „strigătul cetății se înălța pâna la cer.” Alte păreri spun că locuitorii Sodomei doar au vrut să pună doar la un test pe Lot prin dezonorarea prietenilor(evident îngerii) lui Lot -, dar atunci de ce a fost Lot dispus să-și sacrifice ficele? Amintesc că pentru acest oraș antic homosexual patriarhul Avraam a mijlocit în rugăciune, apoi chiar a fost vizitat de îngeri, un oraș care îl avea pe „curatul Lot”, evreu neântinat. Bineânțles că mai târziu chiar și el se întinează prin incestul din peșteră. Iahve se pronunță vehement împotriva distorsionării sexualității iar ca exemple:
1. Iahve vrea să-l omoare pe Abimelec din cauza Sarei, plus oferă sterilitatea femeilor din casa lui,
2. Sodoma și Gomora sunt pedepsite,
3. Canaan este pedepsit datorită păcatului lui Ham.
Sakae Kubo – spune că Lot îi cunoștea pe cei din Sodoma, cunoștea stilul lor de viață, activitățile lor și deaceea el le-a dat pe fetele lui știind că această ofertă nu va fi primită sau acceptată pentru că oamenii aceștia din Sodoma chiar nu aveau dorințe pentru femei. El știa că fetele lui sunt în perfectă siguranță pentru că bărbații aceștia au venit să aibă raporturi sexuale cu bărbații nu cu femeile. Kubo afirmă că problema Sodomei este mai multiplă decât se crede în general: aici există homosexualitate, viol, abuz, violență, bestialitate cât și inospitabilitate, iar foarte interesant este faptul că în toată BH doar aici în Genesa 19 se găsesc toți acești termeni împreună. Practic Lot le-a spus sodomiților: „Nu violați vizitatorii, iată vă dau fetele mele virgine, violațile pe ele.” Da, întradevăr ei erau neospitalieri căci tot ceea ce intra nou pe porțile acestei cetăți era violat. Viol homosexual. Dezumanizare! Xenofobie!

Levitic 18:22 - aici termenul lo tiskab se referă la interzicerea tuturor relațiilor homosexuale dar și a pedofiliei, iar atunci când se spune: „să nu urmați obiceiurile celorlalte popoare” se referă și la lesbianism. Interesant este că legislația din Levitic 18 este la genul masculin scrisă, da altfel la fel ca și Decalogul (genul masculin singular), dar asta nu înseamnă că se aplică doar genului masculin. Barbatul este văzut ca reprezentantul familiei patriarhale şi legile i se adresează lui îns aplicabilitatea legi este atat masculină cat şi feminină. penaitatea pentru homosexualitate este pedeapsa capitală. Levitic 18:22 şi Levitic 20:13 ne aduc aminte că pentru iahve homosexualitatea este o abomiaţie, ceva detestabil, un lucru sau o practică ofensivă (to eba). Termenul to eba se referă şi la impuritatea rituală a naţiunilor păgane, la impuritatea rituală şi la prostituţia cultică care din punct de vedere ritual spurcă sau manjeşte caracterul omului. Homosexualitatea este asociată şi cu cultul fertilităţii. Canaaniţii de exemplu aveau cultul fertilităţii homosexuale. To eba – din punct de vedere estetic și moral termenul sugerează repulsivitate. Termenul se referă la ceva care este total necompatibil cu voia lui Iahve. Lucrurile sau actele care sunt descrise prin adjectivul to eba trebuie privite cu repugnanță, ca pe ceva foarte rău. Termenul to eba apare mereu și în legătură cu arderea copiilor în cadrul cultului lui Moloh. Închinarea la zeul Moloh nu era interzisă doar datorită faptului că era idolatră ci și datorită faptului că avea un aspect sexual aberant. Oricum în familia păgână primul copil născut era dedicat lui Moloh, așa cu și Ana l-a dedicat pe Samuel (întâiul născut) lui Iahve. Biblia ne învață că prin homosexualitate se violează Decalogul.În Genesa idolatria și sexualitatea deviantă sunt numite „păcate mari”. Lichidul seminal (sperma), și sângele sunt cele mai importante substanțe din organism pentru supraviețuire și proceere, aceste substanțe aparțin lui Iahve. Canaaniții au spurcat țara prin homosexualitate așa că pământul îi va vomita afară, iar Iahve le atrage atenția israeliților ca nu cumva să-i vamite țara afară și pe ei din aceleași cauze (Levitic 18:27-28)

Homosexualitatea:
Este clar ca este o dezordine sexuală deoarece la început s-a împreunat cu femeia, apoi porunca era ca ei să se înmulțească și să umple pământul, pe când săracii homosexuali nu pot realiza acest lucru, adică nu pot procreea. Principiile din Genesa sunt valabile pentru toate generațiile, pentru toate relațiile umane. Homosexualitatea violează ordinea creației, ordinea genurilor masculin și feminin. Din punctul de vedere biblic al ordinii creației sexuale heterosexualitatea respectă ordinea, pe când adulterul, pedofilia, incestul, homosexualitatea , bestialitatea, transsexualismul, bisexualitatea, și lezbianismul creiază dezordine sexuală. Căsătoria adevărată trebuie să le excludă pe toate. Homosexualitatea încalcă granițele genului masculin însuși, ca creat și onorat de Iahve. Homosexualitatea este o distorsionare, o contorsiune, o dezarmonizare a lelațiilor umane, deci o relație 100% nebiblică. Se pervertesc rolurile genului masculin. Legea din Levitic cu privire la homosexualitate este transculturală, transtemporală cu o aplicabilitate universală categorică. Aceste legi referitoare la precticile sexuale deviante transcend orice cultură. Homosexualitatea merită penalizată cu pedeapsa capitală. Legea cu moartea pentru homosexuali este unică printre legile biblice, deci este o problemă extrem de serioasă. Satutul unui homosexual este irațional, aberant, deviant; din punct de vedere ritual este impur, iar din punct de vedere moral este neetic. În Biblie homosexualitatea este o „crimă publică”. În Biblie apar mai multe denumiri pentru prostituate, precum: qedeș= prostituată cultică și zona= prostituată pe bani, iar homosexualii erau denumiți keleb= câine, deaceea BH interzice aducerea zecimii la Casa Domnului din câștigul unui câine (homosexual), iar Apocalipsa spune că locul câinilor (homosexualilor) este afară, deci în lacul cu foc, Hades, Abadon, deci concluzionez că nici un câine nu va intra pe porți în Cetate. Homosexualitate nu trebuie în nici un caz tolerată.

Cultul prostituției masculine:
Practica homosexualității în Profeți și Scrieri: BH ne spune că în timpul lui Ieroboam fiul lui Solonon existau qedesim= temple de prostituție masculină, și Iuda a comis toate păcatele abominaționale națiunilor înconjurătoare. Asa, nepotul lui Ieroboam a îndepărtat templele de prostituție masculină și deasemenea și idolii. La fel a procedat și Iosia. Homosexualitatea a fost o problemă a monarhiei israelite divizate.

Rut și Naomi:
Erau cele două lezbiene așa cum afirmă unii comentatori?, căci cei care afirmă astfel se bazează pe textul din Rut 1:9 „…și le-a sărutat”, Naomi pe Rut și Orpa. Nu erau lezbiene deoarece raportul biblic ne spune că ele fuseseră căsătorite, dar le-au mirit soții. Rut, l-a găsit la urmă pe Boaz. Naomi chiar a încercat să o ajute pe Rut să-și găsească perechea potrivită. Naomi a fost pentru Rut ca o mamă. A afirma că cele două erau lezbiene este o speculație. Naomi întruchipează moralitatea ebraică.

David și Ionatan:
David nu putea fi homosexual chiar dacă îl iubea pe Ionatan mai mult decât pe o femeie, căci David a iubit-o pe Batșeba. Deci David a fost heterosexual. Despre Ionatan ni se spune că era căsătorit și avea copii (1 Samuel 20:42). Să fi fost atunci cei doi bisexuali? Biblia ne spune că Iacov iubea pe Beniamin afectiv, ca tată, la fel putem concluziona și în dreptul lui dreptul lui David. Când vorbim despre relația lui David și Ionatan nu ne gândim la atașament sexual unul față de celălalt ci la o relație apropiată de prietenie, căci asta sugerează și cuvântul„ nepeș” din original. Expresia „îl iubea ca pe sufletul lui” sugerează o prietenie foarte apropiată și serioasă, ei erau cei mai buni prieteni de pe lume. Cuvântul din BH (original) care se folosește pentru a exprima iubirea dintre cei doi este „ahab”- a iubi, iar acest cuvânt este exact același cuvânt care descrie și atașamentul lui Israel și Iuda față de David Împăratul. Termenul ahab nu are conotații sexuale. Deasemenea termenul „hapes”- a se desfăta în, a plăcea de, din acest context nu transportă conotații sexuale. Termenul hapes mai semnifică și „a găsi favoare în”, iar în acest context se referă la favoarea politică a lui David față de Ionatan. Sărutul aici nu are conotații sexuale: Samuel sărută pe David (!Samuel 10:1); David sărută pe Absalom (2Samuel 14:33); Absalom sărută pe oamenii care-l vizitează (2Samuel 15:5); David sărută pe Barzilai care era în vârstă de 80 de ani, deci un moșneag (2Samuel 19:40), Ioab sărută pe Amasa etc. Sărutul din acest context se referă la legământul dintre David și Ionatan, nu se referă la un legământ sexual ci la un legământ de loialitate, credincioșie, recunoaștere regală, căci David ocupă tronul și drepturile regale, iar Ionatan îi oferă acestuia mantaua și armura. Nasaq= a săruta. Termenul acesta se găsește de 27 de ori în BH, dar doar de trei ori se referă la sărutul erotic, pasional: atunci când Solomon o sărută heterosexual pe Șulamit (Cânt.Cânt. 1:2 & 8:1) și sărutul desfrânatei din Proverbe 7:13.

TRANSVESTISMUL:
Deuteronom 22:5 – ne învață că o femeie să nu poarte hainele unui bărbat și nici un bărbat pe ale unei femei căci dacă se va întâmpla așa aceasta este o râciune (to eba). Ce înseamnă „îmbrăcăminte bărbătească” adică „keli geber”? Geber = putere, vitejie, bravură; Keli= ustensilă, vas, recipient, sculă, unealtă, dar în BH se referă și la un echipament, ornament, haine, armură, armă. În OAA funcționarii cultului Iștarei (assinnu, kurgarru, kulu) se îmbrăcau întocmai precum femeile, se machiau precum desfrânatele, purtau în mână un fus femeiesc pe care tot timpul îl învârteau (fusul era un simbol femeiesc). Transvestismul era și el o abominațiune, iar Leviticul și Deuteronomul afirmă că acest tip de îmbrăcăminte pune în pericol religia lui Iahve. Transvestismul este o violare a ordinii creației. Interzicerea schimbului de haine păstrează diferențierea dintre sexe, în contrast cu tendința de a oblitera distincțiile sexuale. Transvestismul conduce la licențiozitate și promovează nenaturalețea, opusă ordinii creației. Deviațiile de la la modelul creațiunii sunt periculoase și se șterge linia de demarcație dintre bărbat și femeie. În marele sistem biblic nu poate fi tolerată o asemenea deviație sau dezordine.
„Să te îmbraci conform sexului opus înseamnă să violezi ordinea naturală a creației care împarte umanitatea în bărbați și femei. Distincția dintre bărbat și femeie este fundamentală pentru existența umană și nu poate fi înlăturată în nici un caz conform textului din Deuteronom 22:5”. Așa că transvestismul este repugnant atât din punctde vedere moral cât și cultic, nu neapărat că se asociază cu homosexualitatea și cultul fertilității ci din cauză că mixează distincțiile dualității genului (masculin/feminin) stabilit la creațiune. Aplicația practică a Deuteronomului 22:5 este transculturală și transtemporală, deci universală.

BESTIALITATEA- ÎN MESOPOTAMIA ȘI UGARIT:
În Imnul Ninegala, Inanna copulează cu caii. În Epopeea lui Ghilgamesh se spune că acesta iubește o pasăre, apoi un leu și în final o iapă. Baal-ul cananit iubea o vacă. Bestialitatea sexuală era prezentă și în Egipt în orașul Mendes- Ramses al –III-lea întreține relații sexuale cu un uliu, apoi cu un porc, așa este de fapt descris într-o carte de visuri egipteane. Arheologia a descoperit figurine sub forma unui măgar călare pe o femeie. Sistemele legale Hitite au interzis raporturile sexuale dintre oameni și femei, iar în caz că o persoană era surprinsă în fragrant sexual cu un animal ambi (atât persoana cât și aimalul) erau executați fără drept de apel, în alte cazuri erau aruncați tot amândoi undeva în pustie. Davidson a descoperit că raporturile sexuale cu un cal sau o mulă nu erau pedepsite capital. Dacă animalul inția actul sexual atunci nu era prevăzută nici o pedeapsă. Însă Biblia nu face nici un compromis la acest capitol, pedeapsa fiind capitală. Un Israelit devenea blestemat dacă se culca cu un animal. Bestialitatea precum și adulterul mânjește caracterul practicantului, însă mânjirea nu este cultică ci morală. Bestialitatea este o distorsiune a ordinii creației. Ea este deasemenea și perversiune (tebel)- de la babal = a face confuzie, a încurca, a confunda. Interdicția bestialității este universală, iar pedeapsa este capitală.

Harul lui Iahve:
Canaaniților Iahve le-a dat 400 de ani pentru a îndepărta homosexualitatea și bestialitatea, însă ei au respins acest dar. Sodomei și Gomorei i s-a oferit deasemenea har, Avraam a mijlocit pentru acest oraș antic depravat. Poate că dacă în Sodoma se găseau cel puțin 10 bărbați normali (adică ne-sodomiți) Iahve salva orașul, însă tragedia a fost că nu au fost.

Buuuun, şi ca să vă îmbârlig şi mai mult, iaca postez gândurile unui "poponeţ", comentând doar atât: Sunt de acord că Vadim şi Bacali sunt zurlii, dar a afirma că ei sunt zurlii şi a spune despre ei că sunt nişte "jeguri" deoarece au ce au cu homălăii, asta mie, unuia căruia nu-i place a-şi murdări pula de rahat (repet obsesiv acest "mesaj", poate cine ştie, măcar unuia dintre mulţii pidosnici, inconştient în resorturile minţii lui deviate i se aprinde PANOUL DE AFIŞAJ pe care cu litere mari şi roşii scrie: RAHAT, VIRUŞI SIDA!) mi se pare o extrem de mare cretinitate! A fi acuzat că nu accept ca bărbaţii să se penetreze între ei este o josnicie inimaginabilă!

Confesiunile unui homosexual
Ai dreptul să iubeşti!
Ai dreptul să fii diferit!
Am realizat că sînt diferit pe la 8-9 ani. Îmi erau mai dragi băieţeii decît fetiţele, care chiar îmi erau nesuferite. Bleah! Bineînţeles că ai mei îmi explicau cum trebuie să fie un băieţel, cum trebuie să fie o fetiţă, ce îndeletniciri are fiecare. Şi na... mie-mi spuneau că sînt ca o fată, dar nu mă deranja. Aceleaşi stereotipuri. Chiar îmi plăcea să mă fardez, să mă rujez, să port pantofii cu toc sau rochiile mamei cînd era plecată de acasă. Şi mi-am mai luat-o pe coajă pentru asta. Pe la 10 ani m-am îndrăgostit prima oară. Îl chema Laviniu şi era blond cu ochii albaştri. El nu avea ochi pentru mine. Cred că îi plăcea o colegă. Am făcut tot posibilul să ajung în bancă cu el. Le ciupeam pe colege şi ele în loc să fie onorate... Na, pînă la urmă m-a mutat învăţătoarea în aceeaşi bancă dar nu pentru mult timp. Mi se părea atît de drăguţ. I-am spus mamai'mii (rip ) că sînt îndrăgostit, dar am fost nevoit să spun că este o ea... Lavinia. În 5-8 mi-a mai plăcut de doi colegi. Şi chiar de unul eram destul de apropiat. Evident că el nu ştia cum îl văd... Obişnuiam să îl privesc lung în timpul orelor de curs... dar eram atent să nu fiu observat. Îl visam. Niciun heterosexual nu poate şti ce simte un homosexual. Chiar şi cei care susţin că ne înţeleg... Majoritatea homosexualilor se nasc astfel, nu cred ca poate fi vorba de convertire. Dacă eşti hetero şi îţi plac fetele, îţi poţi impune să-ţi placă băieţii? Cum? Asta e ceva independent de noi. Este absurd şi penibil să fim judecaţi pentru cum ne-am născut. Dacă eşti blond, chel, negru sau homosexual nu depinde de tine. Blame Mother Nature! Mă deranjează "glumele" care se fac pe seama noastră. Homosexualule, poponarule sunt atribute peiorative. Mai încercam să schiţez un zîmbet la bancurile cu homosexuali pe care le auzeam, iar cînd ajungeam acasă, plîngeam. Mi-era greu să spun staţi bă că eu's homălău. Cred că îi înţeleg pe rromi, evrei sau celelalte minorităţi. Trebuie să fie toate oiţele la fel. Care-i diferit, jos cu cu el! Maimuţe proaste! Şi mai sunt jegurile astea de Vadim Tudor, Gigi Becali sau Paraziţii care tot au ce au cu noi. Nu mai dorm noaptea de grija noastră. Fostul ambasador al SUA în România, Michael Guest, şi-a luat zeci de "bobîrnace" de la nebunu' de Vadim pentru orientările lui sexuale. Ce îl f... grija pe Vadim ce face Michael Guest în pat? Ca să nu mai zic de Becali (ciobanu' minune ) care spunea că dacă iese preşedinte, face cartiere separate pentru homosexuali, ca să nu îi mai iasă-n cale. Ce mizerabil. Şi exemplele pot continua la infinit. Mereu se caută lucrurile care ne separă, nu acelea care ne unesc. Tipic oamenilor limitaţi. Argumente contra homosexualităţii nu prea există. Sau eu cel puţin, n-am auzit nici măcar unul de luat în seamă. Poate cel mai uzitat este acela că persoanele de acelaşi sex nu se pot reproduce, şi vezi Doamne, specia noastră minunată riscă să dispară. O tîmpenie. În primul rînd, există fertilizarea in vitro, pentru ignoranţii care nu ştiau. Nu dispare omu' cu una cu două căci iarba rea, nu piere. Îl al doilea rînd, nu cred că e nimeni obligat să se înmulţească. Sunt oameni care nu pot dar şi oameni care nu vor. Păi ce ne facem cu frigidele ori cu asexuali? (asexual este cel care nu simte atracţie faţă de niciunul dintre sexe) Îi violăm sau ce facem? Astea sunt lucruri absurde. Alt argument la modă, este cel religios. Zic EI că e păcat, dom'le. Dumnezeu i-a lăsat pe Adam şi Eva nu pe Adam şi Gheorghe. Altă oligofrenie. Păi pe homosexuali cine i-a lăsat, eu? Dacă e să o luăm aşa, probabil majoritatea îşi închipuie aceste personaje mitologice ca fiind de culoare albă, deci hai să-i omorîm pe negri. Rîdem noi, rîdem, dar au fost şi vremuri în care se gîndea astfel. Cum au trecut acelea, vor trece şi astea. Se poate observa cu mare uşurinţă diferenţa de mentalitate dintre tinerii epocii internetului şi bătrînii stricaţi de comunism. Mereu au fost cîţiva şmecheri care cu Biblia-n mînă, i-au manipulat pe cei mai slabi de înger cu fraze interpretate după bunul plac. Şi ca o dovadă, sunt şi culte creştine unde homosexualitatea nu e păcat şi chiar există preoţi homosexuali. E aceeaşi carte, dar fiecare interpretează după cum îi convine. Şi nu cred că dacă eu am chef să dansez gol în lanul de porumb pentru a invoca ploaia, am dreptul să dau cu pietre în cei care nu fac ca mine. Fiecare are propriile concepţii şi ar trebui să-şi vadă de propria existenţă. (asta pt. dezaxaţii de la "Noua Dreaptă") Mi-a fost frică să le spun alor mei că sunt homosexual. Le-am zis eu ceva pe la 13 ani, dar nu mi-a plăcut reacţia şi n-am mai zis decît în glumă, pentru a testa terenul. Este greu... Cînd nici părinţii nu te înţeleg, ce să mai ceri altora?
Normal că aş vrea şi eu să-mi întemeiez o familie, să am copii. Dar e greu în România. Dacă nu mă pot căsători cu o fată fiindcă sînt homosexual, de ce să nu mă pot căsători nici cu un băiat? Pe cine ar deranja asta? Iar legat de adopţii, cred că un homosexual poate fi cel puţin la fel de bun părinte ca un heterosexual. Şi e o prostie ce se spune că automat copilul va fi homosexual. Păi atunci eu de ce sunt homo dacă ai mei sunt hetero? E clar că regula asta nu există. Ba dimpotrivă, ştiind prin ce a trecut el, poate că un homosexual îşi va înţelege mai bine urmaşul. Marea problemă o reprezintă violenţa (fizică şi verbală) din faniliile româneşti, nicidecum orientarea sexuală a părinţilor.

Zapa

Tocmai ce vă explicam ieri că ginericul lui Blaga, Ionuţ Rudeanu, dinţar de profesie, a descoperit că mult mai profitabil este să faci extracţii dentare cu tomfa, decât să faci extracţii dentare cu metode strict stomatologice! Dar vorba aia, avem noi stomatologi care s-au făcut manelişti şi parlamentari.....de ce în România, ţara tuturor posibilităţilor să nu avem şi stomatologi "bodigarzi". Orice este posibil când tata socru este dom' menestru la enterne! Mda, deci iaca ce zice Zapa, cum care Zapa?....SONATUL LUMII ZAPA, pe blogul Febleţii:

"Firmele de paza si protectie-au fost si sunt o buna gaselnita prin care se pot drena bani din buzunarul statului,prin contractele derulate intre acestea si diversele companii cu capital de stat care nu-i asa au nevoie de o paza stricta si eficienta.
Statul retringindu-si formatiunile de tip ,Jandarmi’invocind un argument destul de credibil,jandarmeria nu are capacitatea de a oferii garantii asiguratorii in caz de pagubire a clientului.
Pina aici nimic iesit din comun,pina la urma o afacere ca oricare alta derulata dupa tipicul romanesc-Eu companie de stat ,fac o licitatie,am grija sa cistige cine trebuie ,si uite asa toata lumea e multumita,banul din taxe si impozite [pt ca nu-i asa,companiile de stat sunt subventionate,nu-si platesc darile la stat,salariile in consilile de administratie sunt grase,etc] ajunge pe masa cui trebuie si criza ,NE MANINCA PE TOTI DE VII.
Dar ce te faci cind,apar si conflictele de interese,cind Firma lui ginerica,este, culmea infiintata in 2009 si imediat incepe a cistiga tot felul de contracte banoase,din momentul cind TATA SOCRU se instaleaza ferm in fotoliul de ministru,si nu oricare ci cel mai cel?
Dar si mai interesanta devine treaba cind,asocierea se face intre firme conduse de PESEDEI,cu ginerica a carui socru este un FRUNTAS PD-L?
Ei aici deja avem anumite probleme de ETICA MORALA SI DE PARTID,cel putin daca nu cumva si de alta natura.
Suntem in plina criza economica si financiara,unor segmente din populatia romaniei,in acest an li se propun masuri drastice de austeritate,li se cere solidaritate cu guvernul.
Asa ca zic eu ar putea fi pusa urmatoarea intrebare;
,dar cu ginerica ,al ministrului cu pricina,oare n-am putea fi solidari la impartirea contractelor si beneficiilor?
Cit de destept,inteligent trebuie sa fii ,pt a cistiga contracte cu statul atunci cind ESTI GINERE DE MINISTRU?
Si cum ministrii sunt putin,noi astilalti care nu suntem gineri,fini,iubiti,cumnati,frati,chiar prieteni,noi cind vom cistiga contracte grase cu COMPANIILE DE STAT.
Pina cind fenomenul de capusare a companiilor statului va fi acceptat?
Si ar mai fi o intrebare care nu imi da pace,de ce ceilalti ministrii din guvern P.M.inchid ochii si accepta asemenea stari de lucruri,stiut fiind faptul ca PD-La venit la putere pe un discurs ANTICORUPTIE,ANTI,ANTI?
Oare merita sacrificat un partid,increderea alegatorilor ,si pina la urma atmosfera din romania,pt ca dorinta de inavutire a unora este atit de evidenta incit numai daca nu vrei nu vezi.
Cind asemenea informatii ajung publice,si sunt atit de usor de verificat,repet intrebarea de ce PARTIDUL TACE?
Noua celor care intimplator v-am votat,v-am oferit o feliuta din puterea noastra ,intr-un stat democratic,altceva ne-ati promis.
Ati uitat dragi politicieni,ca noi alegatorii vostrii,ai PD-L,nu semanam cu electoratul PSD?
Ati uitat ca noi am dorit plecarea pesedeilor tocmai pt ca ne-am saturat de manipuarile de licitatii,de verificarea firmelor dupa criterii politice,de capusarea banului public,pina la urma de sufocarea mediului de afaceri?
S-ar parea ca da,ati uitat,s-ar parea ca pe promisiunile facute s-a asternut praful de cind stau bine mersi in ceva sertare ori debaralele,si pe care probabil va ginditi ca le veti scoase la lumina prin 2012.
Oare,nu credeti ca va di un pic prea tirziu?
Nu stiu cit de impresionati vor fi cei in cauza,care se vor simti vizati,nu stiu daca strigatul meu,va avea ecou,dar stiu sigur ca daca in acest mod veti continua ,atunci imi permit sa spun ca aveti vocatia unui partid sinucigas.
Si nu pt ca ati luat masuri dure,pt iesirea romaniei din criza economica,ci pt ca ati dat apa la moara detractorilor partidului,pt ca ati alimentat media cu asemenea subiecte care arata fara echivoc ca nu sunteti cu nimic mai buni decit PSD SI PNL.
Pina la urma,eu sunt unuil din cei care doresc ca aceasta guvernare sa reuseasca,dar asa………este imposibil."

Am o întrebare parşivă de pus:

OARE GINERELE SOCRULUI A FĂCUT ARMATA?

Elena Muşat

Nu mă interesează cine este, ce face şi cu cine şi-o trage, dar replica ei este grozavă:

"Lipsa activităţii sexuale

cuplată cu lipsa activitaţii neuronale

dăuneaza grav presei!

Limitaţi consumul de căcat, ca să trăiţi bine!"

http://www.reportervirtual.ro/2010/05/interviu-exclusiv-cu-femeia-banuita-ca-este-amanta-lui-michael-ringier.html

Formă fixă

E vremea rozelor ce mor,
Mor în grădini şi mor şi-n mine -
Ş-au fost atât de viaţă pline,
Şi azi se sting aşa uşor.

În tot, se simte un fior.
O jale e în orişicine.
E vremea rozelor ce mor -
Mor în grădini , şi mor şi-n mine.

Pe sub amurgu-ntristător,
Curg vălmăşaguri de suspine,
Şi-n marea noapte care vine
Duioase-şi pleacă fruntea lor...-
E vremea rozelor ce mor.

PS Intelectualule de la "LOGOS", tu cel ce nu te speli la cur după ce te caci, tu cel ce nu te speli la pulă după ce te fuţi, nu mai căuta! Este Macedonski! Este "Rondelul rozelor ce mor"! Este o pozie cu formă fixă! Am auzit, că aseară ai afirmat că nu vei mai sta niciodată cu mine la masă! "Dibitocule" ce eşti: NU TU AI STAT VREODATĂ CU MINE LA MASĂ!....TU AI STAT TOTDEAUNA LA MASA MEA! ....la masa unde se bea Bordeaux pe motiv de "gusturi", nu pe motiv de "fiţe-gaze-băşini"! MĂ PIŞ PE TINE CU BOLTĂ ŞI PRESIUNE! MARŞ LA RAHAT SLUGĂ!

Răscolind arhiva blogului!

Cu ''Trădarea intelectualilor'' (N. Savin) în minte, am răscolit arhiva blogului şi am făcut o selecţie de postări!
Cu siguranţă, intelectualii şi inteligenţii vor intelege sensul acestei selecţii!

http://cuboltasipresiune.blogspot.com/2010/04/iustinstiu-eu-si-inca-cativa-de-ce.html
http://cuboltasipresiune.blogspot.com/2010/02/djwhal-khul.html
http://cuboltasipresiune.blogspot.com/2010/03/alegerea-muri-sau-fi-fericit-depinde-de.html
http://cuboltasipresiune.blogspot.com/2010/04/depinde-doar-de-noi.html
http://cuboltasipresiune.blogspot.com/2010/05/contrazicerea-este-mama-lui-progresu.html
http://cuboltasipresiune.blogspot.com/2010/04/frederic-barbarossa.html
http://cuboltasipresiune.blogspot.com/2010/05/inteligent-intelectual-conflict.html
http://cuboltasipresiune.blogspot.com/2010/03/intelectualul.html
http://cuboltasipresiune.blogspot.com/2010/03/solutia-lui-olmedo.html

'Mnezeiri!

Bleahhh, vreme întunecată, mohorâtă, frig, un birou plin de scrumiere pline, plin de hârtii, plin de pixuri, plin de......bleahhhh, parcă o hoardă de draci a jucat ţurca pe birou! Am dormit naşpa, rahaţii ăştia de ochi iar îmi sunt precum cireşele, trebuie să mă hodinesc, dar nu am timp să mă hodinesc!
- Hmmmm, Realitatea SOV anunţă că vestitul Bodo, mareeele Bodo a avut un accident! Anunţă în "gura mare"accidentul, dar de abia şopteşte că miliţianul implicat în acest accident era beat precum Blaga! Anunţă în gura mare acccidentul şi tot în gura mare anunţă că vestitul Bodo, marele Bodo este fostul ginere al Preşedintelui! Hmmmm, adicălea mai pe româneşte, dacă o babă alunecă pe o coajă de banană şi-şi rupe curul, PREŞEDINTELE ESTE DE VINĂ! Oare câtă nemernicie trebuie să încapă în spiritul unui individ precum este Dumitrescu de la Realitate SOV (omul lui Patriciu! ...dada Vântule!....ANGAJATUL TĂU RĂZVAN DUMITRESCU ESTE COADA DE TOPOR A LUI PATRICIU ÎN POSTUL TĂU DE TELEVIZIUNE! ESTE SLUGA LUI PATRICIU )?
'MNEZEIREA MAMII VOASTRE DE BANDIŢI!

- Hmmmm, LUSTRAŢIE! în sfârşit LUSTRAŢIE! În sfârşit acestă cloacă de nemernici PSD-işti reuniţi sub idelogia stângii o să dispară! O să dispară deoarece 70% din activul de partid va fi lustrat! Oare ce va face Curtea Constituţională? Asta înseamnă că şi niscaiva lepre PDL-iste şi-o vor fura!
'MNEZEIREA MAMII VOSTRE DE BANDIŢI!

- Hmmmm, medicul stomatolog Ionut Rudeanu, ginerele lui Vasile Blaga, a ajuns mare body-guard. Brusc, dinţarul, a făcut o pasiune devastatoare pentru uniformă şi tomfă! Bineînţeles că brusc a făcut o pasiune devastatoare şi pentru BANI! Deh, ce poate fi mai profitabil la ora actuală decât să fii dinţar, să fii ginerele lui Blaga şi să ţi se ofere un contract gras cu statul! Statul....da, bietul stat care acum se zbate în criză!
'MNEZEIREA MAMII VOASTRE DE BANDIŢI!

- Hmmmm, Mioriţa Videanu soţia filo-rusului Videanu are afacere, asta aşa ca să nu mai fie nevoită să-i ceară bani lu' bărba'su pentru chiloţi cu aţă-n cur! Cică oiţa domnului mai sus menţionat vrea să instaleze centrala termica de pornire pentru grupul nr. IV de 150 MW din CET Paroșeni. Mda, am văzut-o la Paris! Şi când am văzut-o la Paris, brusc m-am întrebat de ce oare ţoampele nu înţeleg că oricât de scumpe le-ar fi genţile şi hainele, CLASA NU POATE FI CUMPĂRATĂ! CLASA ESTE CEVA DOBÂNDIT PRIN NAŞTERE! Nu poţi să te naşti la Crevenicul de pe deal, pe dreapta în Teleorman şi să ai pretenţii că ai clasă! În momentul când emiţi asemenea pretenţii devii ŢOAMPĂ!

'MNEZEIREA MAMII VOASTRE DE BANDIŢI!

- Hmmmm, poponarii (dada PO-PO-NA-RII că m-am săturat să fiu european şi să-i numesc pe aceşti dezaxaţi: homosexuali sau gay) fac mare paradă mare astăzi în Bucureşti!

'MNEZEIREA MAMII VOASTRE DE POPONARI!

Bleahhh, vreme întunecată, mohorâtă, frig, un birou plin de scrumiere pline, plin de hârtii, plin de pixuri, plin de......bleahhhh, parcă o hoardă de draci a jucat ţurca pe birou! Am dormit naşpa, rahaţii ăştia de ochi iar îmi sunt precum cireşele, trebuie să mă hodinesc, dar nu am timp să mă hodinesc!

PS TARE MULT ÎMI ESTE DOR SĂ BEAU O CAFEA! OARE O SĂ MAI BEAU VREODATĂ O CAFEA? HMMMMM, MĂ DUC SĂ CUMPĂR O PERIUŢĂ DE DINŢI! DEMULT NU AM MAI CUMPĂRAT PERIUŢE DE DINŢI!

Bleahhhhh ce zi de rahat! ZI DE RAHAT MONDIAL!

Test

Un test serios contrar aparenţei, o întrebare serioasă contrar aparenţei!

CARE ESTE BLONDA?

NORMAL CĂ A TREIA DE LA STÂNGA, DEOARECE ÎN LOC SĂ RIDICE PICIORUL STÂNG,
L-A RIDICAT PE CEL DREPT!
....dar dacă le ridica pe amândouă
.....oare ce se întâmpla?

La multi ani!

La multi ani tuturor celor care poarta numele Elena si Constantin!

Ne permutăm, aranjăm sau combinăm?

Logos

Un comentator neoplatonic, exprima prin intermediul unui mythos, ideea incomprehensibilităţii operei lui Platon de către posteritate: "În ajunul morţii Platon a visat că, transformat în lebădă, zbura dintr-un copac în altul, dând astfel multă bătaie de cap prinzătorilor de păsări ce încercau să-l prindă. Simmias Socraticul a tălmăcit astfel: Platon va fi de "neprins" de către cei care vor încerca, după el, să-i facă exegeza. Căci exegeţii care încearcă să vâneze gândurile celor vechi seamănă cu nişte prinzători de păsări." Imaginea, însoţită de explicaţia aferentă, este sugestivă pentru explicarea dificultăţii înţelegerii discursului platonician. Chiar dacă exegezele recente încearcă să recupereze din mers operele filosofilor greci, inclusiv a lui Platon, acestea rămân în mare parte prilej de controverse. Un fapt este cert: opera lui Platon creează mari dificultăţi interpretului, atât în ceea ce priveşte forma de expunere, cât mai ales particularităţile gândirii acestuia. Antinomiile scrisului platonician, distorsiunile de sens, critica propriului sistem de idei, sunt tot atâtea obstacole puse în calea exegetului, obstacole care au totuşi menirea de a menţine treaz spiritul filosofiei. Căci, opera lui Platon nu încetează să provoace mirare, să contrarieze, să provoace la dialog pe temerarii interpreţi. Putem spune că, prin permanenta incitare la dialog, efectele dialecticii socratice se menţin şi astăzi. Acesta este un semn al perenităţii discursului platonician, discurs care, în spiritul filosofiei, păstrează vie tensiunea existenţială ce se aşterne în jurul întrebărilor, pe care ni le pune filosofia lui Platon. S-au conturat mai multe interpretări care să explice ambiguităţile textului platonician. Cele mai pertinente - dar totuşi insuficiente - sunt legate de ezoterismul implicat în operele filosofului grec sau, una mai restrictivă, care încearcă să explice neînţelegerea, ce rezultă din contactul cu opera lui Platon, prin caracterul nesis-tematic al discursului şi datorită formei dialogale, pe care o alege filosoful. Conform primei teorii, exprimată pentru prima dată de neoplatonicieni şi preluată în zilele noastre de un Leon Robin, H.J. Kramer ori Giovanni Reale, Platon ar fi dispus de o doctrină orală, accesibilă numai iniţiaţilor. "Tradiţia imediată" trebuie să completeze dialogurile platoniciene, acestea fiind, la rândul lor, adevărate trepte de iniţiere.
Mult mai pragmatic, al doilea grup de exegeţi consideră că obscuritatea textului platonic se datorează însăşi formei dialogale, formă incompatibilă cu discursul scris. Se crede astfel că, textul lui Platon exprimă o contradicţie: dialogul verbal sau rostit ca exerciţiu filosofic, este transformat într-un dialog scris. Platon este Socrate şi, în acelaşi timp, este un "alt Socrate" ce acceptă compromisul unităţii dintre discursul scris şi cel rostit. Forţând puţin, putem spune că Platon se menţine în interiorul antinomiei însăşi, prin chiar forma de exprimare, care este aceea a "oralităţii scrise", ca dialog non-rostit. Prin această modalitate de expunere se păstrează forţa generativă a maieuticii socratice, care realizează exerciţiul filosofic al naşterii Adevărului cu fiecare cititor în parte, ce este astfel un partener de dialog. În această permanentă "aşteptare" îşi plasează Platon discursul. Aşteptarea apare ca un joc, un exerciţiu pentru exeget. Numai că Platon, folosind din plin jocul, "nu se joacă", pune problemele cele mai importante ale filosofiei. Din acest aparent "joc al gândirii", pe care ni-l propune filosoful grec, cu greu putem ieşi. Poate că, în cele din urmă, întreg discursul lui Platon este un drum presărat cu "jocuri ale minţii", care îşi au rezolvarea în ele însele, şi nu în capacităţile empatice ale hermeneutului. Interpreţii operei lui Platon au încercat să iasă din acest "joc" propus de filosof şi din "vraja" maieuticii ameţitoare a lui Socrate, transferând problemele filosofiei celor doi din mintea acestora în propria lor minte, comiţând prin aceasta cel mai mare păcat al filosofiei: păcatul solipsismului. Credem că nu suntem departe de adevăr atunci când afirmăm că Platon nu mai este o persoană prin ea însăşi, ci în raport cu noi înşine, luând chipul şi asemănarea noastră, punându-l astfel pe autorul "Dialogurilor" în veritabile "paturi ale lui Procust" ideologice. Platon al "nostru" ne anticipează ideile, solicitându-ne totodată să ne răspundem la întrebările, pe care noi înşine le avem pregătite. În cele din urmă, Antichitatea devine contemporană cu noi, iar Platon mai contemporan decât Antichitatea însăşi. Filosoful grec se supune în cele din urmă universului nostru mental, ce cuprinde sistemul de valori în care trăim şi propria noastră modalitate de a gândi. Este firesc să ne întrebăm: oare modalitatea noastră de a gândi poate reprezenta un standard uniform de apreciere a tuturor modalităţilor de a gândi? Altfel spus: oare Platon gândeşte ca noi? Aceste întrebări sunt deosebit de importante pentru problema, pe care o supunem discuţiei şi anume legătura dintre logos şi gândire în opera lui Platon. Însă orice exegeză a unui anumit autor trebuie să se elibereze de viziunile dogmatice, de imaginile şi de stilul gândirii exegetului, pentru a se apropia mai bine de felul de a gândi al autorului respectiv. Gândirea determină limba, căci, până la urmă, limbajul reprezintă gândire articulată. Neînţelegerea unui autor, în cazul nostru a lui Platon, este o neînţelegere dublă: a limbajului "Dialogurilor", care duce la o lipsă de comunicare sau cel mult la o comunicare incompletă şi astfel la distorsiunea mesajului filosofic şi o neînţelegere "de esenţă", adică a gândirii filosofului. şi cum există o legătură strânsă între limbaj şi gândire, putem spune că obscuritatea textului lui Platon vine din modalitatea diferită de a vorbi şi a gândi a filosofului grec faţă de cea a exegetului contemporan. Până la urmă, Platon singur deţine cheia descifrării propriului său text. Gândirea noastră trebuie într-un fel să "slăbească", să se modifice şi să primească ritmul de funcţionare al gândirii greceşti, deci, într-un fel, este necesar să ne transpunem în felul de a gândi al lui Platon. În cele din urmă, exegeza operelor lui Platon se produce numai printr-o experienţă "logică" nouă, adică printr-o veritabilă metanoia, schimbare care ne implică filosofic. Altfel spus, antinomiile textului platonician nu se explică printr-un esoterism ori prin caracterul nesistematic - sau nu numai prin acestea, ci mai ales prin lipsa de acord dintre gândirea lui Platon şi cea modernă. De aceea, a studia raportul dintre limbaj şi gândire la Platon poate fi o prolegomenă pentru o hermeneutică viitoare, deci o introducere exegetică la opera filosofului "Dialogurilor".
Logos-ul, în general, se defineşte prin "rostire", justificare raţională", "raţiune", "cuvânt", "facultate raţională", "proporţie". Aceste definiţii arată diversitatea sensurilor pe care le ia logos-ul grec. Pentru că, atât la Platon cât şi la ceilalţi filosofi greci, logos-ul nu apare sub o formă specializată. Cu toate acestea, nevoia de a defini natura şi funcţiile logos-ului apare în majoritatea dialogurilor, ceea ce arată că autorul lor, deşi nu l-a definit într-un mod precis, l-a căutat în permanenţă în interiorul sau în afara propriului discurs. Din această dificultate de "prindere" într-un concept al logos-ului rezultă că acesta este, în acelaşi timp, limită şi funcţie a gândirii. În "Theaitethos", Socrate critică ideea de care şi el s-a simţit atras, cum că "înţelesul adăugat opiniei adevărate devine cunoaştere adevărată" Dacă limbajul ar fi doar o emanaţie a lumii sensibile, el n-ar putea fi perceput decât în efectele sale şi nu în esenţa sa, fiind în continuă transformare. Socrate denunţă această idee ca falsă, fiindcă, accep-tând-o, s-ar bloca orice posibilitate de a vorbi şi, astfel, am sfârşi prin a deveni cu toţii sofişti. Pentru a afirma rolul limbajului în procesul cunoaşterii, Socrate afirmă că devenirii instabile nu-i pot aparţine cuvintele care se aplică lucrurilor. Lucrurile sunt legate între ele prin limbaj, care singur oferă stabilitatea acestora. În acest sens, nu opinia ci limbajul are caracterul cunoaşterii. Dar dacă limbajul joacă un rol atât de important în cunoaştere, ar trebui să admitem că şi cuvintele din care este format şi literele care alcătuiesc cuvintele, sunt, în ele însele, "elemente ale realităţii inteligibile" A spune însă că limbajul este format din cuvinte şi conţine în sine logos-ul nu ne ajută prea mult în a înainta cu interpretarea în ceea ce priveşte definiţia logos-ului la Platon. "Înlănţuirea numelor constituie esenţa logos-ului". Deci logos-ul apare, într-o primă încercare de definire, ca o formulare a gândirii sau capacitate de a oferi o raţiune a ceea ce cunoaştem. Cu ajutorul logos-ului, raţionamentul se înalţă până la principul întregului. În "Republica" 440, logos-ul capătă un caracter transcendental. El este înţeles aici ca raţiune care pune ordine în lumea lucrurilor sensibile, reducând la tăcere acţiunea pasiunilor. Cu toate acestea, unii autori au încercat să reducă acţiunea logos-ului numai la domeniul limbajului. Dar, credem noi, această reducere nu exprimă în totalitate gândul filosofului grec, care atribuie logos-ului mai multe sensuri. Se poate spune că, pe măsură ce Platon îşi maturizează concepţia, sensurile logos-ului se "spiritualizează". Ceea ce este deosebit de interesant de observat este maniera prin care, cu cât discursul devine mai greoi, sfârşind practic în antinomii evidente la o primă lectură - cum se întâmplă de exemplu în "Theaithetos", "Sofistul" şi "Parmenide"- şi logos-ul capătă determinări mai abstracte. Aceasta înseamnă că limbajul "Dialogurilor" determină diferenţe cantitative şi calitative ale modalităţilor de raţionare. Limbajul este o funcţie a gândirii, o imagine a acesteia, iar o inflexiune într-un plan determină o modificare şi în celălalt. Credem că aici este cheia descifrării obscurităţii textului platonician, în ansamblu, şi a vorbirii despre logos, în particular. Nu putem depăşi antinomiile gândirii lui Platon fără a expune accepţiunile logos-ului. Există la Platon mai multe niveluri de lectură, ce corespund unor diversităţi interpretative în ceea ce priveşte problematica logos-ului. La un prim nivel, sesizat mai ales în dialogurile "Cratylos", "Phaidon" sau "Phaidros" şi parţial, în "Theaithetos" şi "Sofistul", se distinge interpretarea logos-ului ca fenomen de limbaj. În "Theaithetos" 206, logos-ul este "enunţarea propriu-zisă a unui gând", iar situaţia de enunţare este reprezentată de verbul legein. Mai departe, logos-ul apare ca ceea ce defineşte un lucru, raţiunea acestuia. La 207 însă, registrul interpretativ se modifică: logos-ul nu este numai un fenomen de limbaj, ci şi o expresie a cunoaşterii. El constituie cunoaşterea adevărată (episteme), în opoziţie cu simpla opinie. În dialogurile prezentate se impune totuşi conceperea logos-ului ca un limbaj, cuvânt, expresie raţională, dispută verbală, vorbire semnificativă, etc. El este tot ceea ce ţine de limbaj, ca imagine a Fiinţei. Şi totuşi, logos-ul apare în dialogurile renumite pentru caracterul lor obscur, şi ca altceva decât limbaj. Dacă în dialogurile enunţate mai sus, Platon are în vedere caracterul imanent al logos-ului: vorbire potrivită ca sens, în altele - "Parmenide", "Sofistul", "Republica", dar şi "Theaithetos"- logos-ul capătă un caracter transcendental, ce pare a depăşi însăşi înţelegerea umană. În "Republica", de exemplu, logos-ul se apropie foarte mult de gândire. Limbajul are puterea de a ordona lucrurile, dar are şi rolul de intermediar între lumea sensibilă şi cea inteligibilă. Limbajul poate intra în contact cu ideile datorită puterii sale de exprimare. John Burnet în a sa "Filosofie grecească" şi Cicero în interpretarea la dialogul "Timaios" identificau logos-ul cu raţiunea sau cu raţionamentul. În "Timaios" şi "Republica" logos-ul este înţeles ca proporţie aritmetică. În "Philebos", Platon foloseşte pentru cuvântul "gândire", şi tot ceea ce ţine de activitatea raţională, cuvântul logiskoz, iar înţelegerea logos-ului din "Philebos" este generalizată la nivelul marii majorităţi a "Dialogurilor". În "Sofistul", şi mai ales în "Timaios", logos-ul este înţeles în opoziţie cu a-logos-ul. Alogos-ul este opinie. În schimb logos-ul are puterea să exprime ideile inteligibile prin intermediul unui limbaj exact. Limbajul realizează legătura neîntreruptă dintre lumea sensibilă şi cea inteligibilă, deci este un intermediar între cele două lumi. În fond, Străinul din dialogul "Sofistul" arată că lumea sensibilă este omonimă lumii inteligibile, afirmaţie ce apare şi în "Cratylos". În dialogul "Timaios" se accentuează legătura dintre limbaj şi cunoaştere: "Ceea ce ştim despre lumea inteligibilă, despre fiinţa în mod autentic fiinţă, ştim datorită limbajului". În plus, logos-ul exprimă relaţiile dintre lucruri, ordinea lumii, iar limbajul îşi datorează esenţialitatea împletirii ideilor. Astfel, logos-ul este transcendent, adică prezent în lumea ideală. Această transcendenţă se explică prin natura divină a acestuia. Kosmosul pe care-l aduce logos-ul este, într-un fel spus, liniştea de dincolo de lume. În cele din urmă, el este o "experienţă de adevăr", în măsura în care limbajul care-l exprimă este un limbaj adevărat. Cunoaşterea intelectuală (nous) este nedespărţită de logos şi presupune un discurs cu sens. Altfel spus, cunoaşterea intelectuală, realizată prin activitatea nous-ului (noesis), care este o cunoaştere a ideilor inteligibile, determină o atitudine de limbaj specifică adevăratului filosof. Cel care cunoaşte lucrurile inteligibile - zeii şi puţinii oameni aleşi - au de partea lor logos-ul şi adevărul. De aici şi importanţa deosebită a logicii, prin intermediul căreia ne purificăm gândirea şi limbajul pentru a exprima "cele ce sunt". Străbătând împreună cu Platon drumul logos-ului de la imanenţă la transcendenţă, putem afirma în cele ce urmează legătura care există între dianoia (gândire discursivă), nous (intelect), logos şi eidos (idee). Identificarea dintre gândire şi vorbire este prezentă mai ales în "Sofistul". Gândirea este compusă din idei, iar eidos este cuvântul care exprimă ideea. Exprimarea se realizează prin intermediul logos-ului, fără ca acesta să însemne neapărat "vorbire articulată". Căci, în 263, Platon identifică gândirea şi vorbirea, "cu deosebire că dialogul interior, fără sunet al sufletului cu sine însuşi îl numim gândire". Judecata are în componenţa sa numele şi verbul, şi astfel procesul de raţionalizare este cuprins şi el de logos.
Termenul de eidos apare la Platon atunci când acesta doreşte să accentueze mobilitatea ideii, adică faptul că ea poate fi exprimată (dată) într-un discurs. Dimpotrivă, când filosoful grec doreşte să accentueze caracterul transcendent al ideii, aşa cum apare în dialogurile dinainte de "Parmeide" şi "Sofistul", este folosit termenul idea. Altfel spus, latura gnoseologică a ideii este redată de cuvântul eidos, pe când aspectul ontologic al teoriei ideilor, adică ceea ce vizează existenţa ideilor în lumea inteligibilă, este redat de cuvântul idea. Nous-ul poate cunoaşte ideea - şi aici Platon utilizează termenul eidos - prin reamintire. Problema cunoaşterii este rezolvată astfel prin intermediul nous-ului, care reprezintă aptitudinea sufletului de a percepe eide-le, dar şi prin logos, care joacă rolul de intermediar al comunicatorului. Limbajul mijloceşte între cele două extreme. "Lumea sensibilă e denumită potrivit lumii inteligibile. De aceea pot fi adevărate cuvintele noastre şi pot comunica adevărul esenţelor." Altfel spus, limbajul primeşte de la idee adevărul. Adevăratul sens al propoziţiilor noastre este dat de idei. Cuvintele se organizează şi ordonează într-un limbaj, aşa cum ideile se asamblează într-o lume inteligibilă. Această concepţie este susţinută în dialogurile târzii: Timaios, Sofistul şi Parmenide şi interpretată de Proclus. Pentru filosoful neoplatonic, Platon ar fi admis existenţa a trei lumi, în care a treia, lumea limbajului este o emanaţie a lumii inteligibile. Omul regăseşte în sine cele trei lumi, fără a stăpâni în realitate nici una. El apare ca un mediu de apariţie a celor trei lumi: Eide-le, Logos-ul şi Senzaţia. Limbajul realizează împletirea geniilor între ele. Pentru Platon limbajul, în măsura în care uneşte genurile între ele, este o condiţie esenţială a oricărei gândiri. Fără el n-am putea nici vorbi, nici filosofa şi, deşi nu este un produs al gândirii, o determină pe aceasta. şi totuşi, omul nu dispune de limbaj după bunul plac, lucru ce apare evident dacă ne gândim că logos-ul capătă în ultimele dialoguri un caracter transcendental. Limbajul ca loc al Adevărului, este corect deoarece participă la Fiinţă. Cu toate acestea nu tot ce spunem este corect, altfel spus cum se explică eroarea? Înainte de a trece la această chestiune, care merită o analiză separată pentru că implică problema dialecticii şi cea a raportului dintre Fiinţă şi Nefiinţă, şi pentru a face legătura între această expunere şi cea care va urma, trebuie spus că Platon este preocupat în permanenţă să menţină în toate dialogurile sale o continuitate între toate modurile de cunoaştere. În acest sens, rolul logos-ului şi raportul lui cu diferitele funcţii ale gândirii, care sunt tot atâtea modalităţi de cunoaştere, este ambiguu. Uneori, logos-ul se confundă cu dianoia, iar alteori, nous-ul şi logos-ul par unite printr-o legătură foarte strânsă. Această ambivalenţă a exprimării se explică prin faptul că dianoia reprezintă raţionamentul discursiv, dar şi dialogul tăcut al sufletului cu sine, iar nous-ul exprimă contemplarea Fiinţei sau sesizarea ideilor, instrumentul reflecţiei noetice fiind logos-ul. Şi totuşi, logos-ul nu poate fi nici dianoia şi nici nous, fiind evident diferit de acestea, deşi este conţinut de ambele forme de gândire. În "Theaithetos" , 262 , Platon exprimă diferenţa dintre simplele nume şi discurs: "Logos-ul se naşte doar când numele şi verbele sunt împletite între ele şi când s-a făcut acordul lor. A numi este un lucru, a vorbi despre nume este altul". Altfel spus, a gândi, a percepe lucrurile nu presupune logos. Logos-ul are însă puterea de a articula gândirea, de a da sens unui raţionament, chiar de a alcătui acest raţionament. Simplul gând nu este logos, doar gândirea discursivă conţine logos-ul. Se poate concluziona, spunând că în problema legăturii dintre logos şi gândire (ca nous, noesis, dianoia), logos-ul reprezintă doar o funcţie a gândirii, o funcţie care, în cele din urmă, este limbaj. El slujeşte raţiunii, dar nu este raţiune...

PS1 Dragul meu "dibitoc", departe gândul de mine de a te umili!....restul înţelegi tu, că eşti băiat mare şi intelectual!

Am o întrebare însă:

DUPĂ CE TE CACI, TE SPELI LA CUR?

.....că eu neintelectualul mă spăl!

Şi mai am o întrebare:

DUPĂ CE TE FUŢI, TE SPELI LA PULĂ?

....că eu neintelectualul mă spăl!

PS2 Dacă mă mai seci mult, s-ar putea ca ultima noastră discuţie pe mess să o dau spre citire neintelectualilor! .....asta aşa de caterincă şi dement ce sunt, ca să vadă cei neintelectuali cum vorbesc cei intelectuali! Pardon: cum vorbesc eu neintelectualul cu tine intelectualul!

MARŞ LA RAHAT!