Inteligent, intelectual, conflict

INTELIGÉNT adj. 1. ager, destept, dibaci, iscusit, istet, îndemânatic, priceput, (pop.) mintos, (fig.) dezghetat, sprinten, (fam. fig.) breaz. (O minte ~.) 2. v. spiritual. 3. chibzuit, cuminte, destept, întelept. (O faptă ~.) (Sursa: Sinonime / DEX)

INTELIGENTA este facultatea de a descoperi proprietăţile obiectelor şi fenomenelor înconjurătoare, cât şi a relaţiilor dintre acestea, dublată de posibilitatea de a rezolva probleme noi.

În 1979, N.V. Findler afirma: ’’un sistem este considerat că are proprietatea de inteligenţă, pe baza comportării sistemului, dacă se poate adapta singur la situaţii noi, are capacitatea de a raţiona, de a înţelege legăturile dintre fapte, de a descoperi înţelesuri şi de a recunoaşte adevărul. De asemenea ne aşteptăm ca un sistem inteligent să înveţe, deci să-şi îmbunătăţească performanţele pe baza experienţei trecute.’’

John Mc Carthy şi Patrick J. Hayes, în 1969, arătau că: "o entitate este inteligentă dacă are un model adecvat al lumii, dacă este destul de înzestrată pentru a răspunde unei largi varietăţi de întrebări pe baza acestui model, dacă poate să-şi procure informaţiile din lumea exterioară când are nevoie şi poate să realizeze anumite operaţii în mediul înconjurător cerute de obiectivele sale şi permise de posibilităţile sale fizice".

C. Constantinescu foloseşte următoarea definiţie (2007): „Inteligenţa reprezintă capacitatea de manipulare şi operare a datelor grafice, matematice, logice, lingvistice si abstracte”.
...............................................................................

INTELECTUÁL, -Ă, intelectuali, -e, adj., s.m. si f. 1. Adj. Care apartine intelectului, care se referă la activitatea mintii, la intelect. 2. S.m. si f. Persoană care posedă o pregătire de specialitate temeinică si lucrează în domeniul artei, al stiintei, tehnicii etc.; persoană care apartine intelectualitătii. [Pr.: -tu-al] – Din fr. intellectuel, lat. intellectualis. (Sursa: DEX '98)

“ADEVARATUL INTELECTUAL este un om senin, nepărtinitor, tolerant, un om dispus să discute, să polemizeze urban, de la egal la egal, un om care se ţine strâns de principiile logicii şi ale adevărului şi care nu ţine să aibă dreptate în afara lor.” (Arta conversaţiei / Ileana Vulpescu)

...............................................................................

CONFLICTELE POZITIVE (PRODUCTIVE) determină schimbarea situaţiilor existente, reprezentând forţa care pune în mişcare creativitatea şi inovaţia. Acestea previn stagnarea, stimulează interesul şi curiozitatea, surprind probleme şi susţin identificarea soluţiilor pentru acestea şi reprezintă baza pentru evoluţia indivizilor şi a societăţii. "Conflictul pozitiv poate testa ideile, poate stimula generarea de alternative referitoare la o decizie şi împiedica luarea pripită de decizii, poate ridica nivelul de înţelegere a problemelor, poate creşte implicarea membrilor grupului, poate stimula interesul şi interacţiunea, gândirea creativă şi deci calitatea deciziilor şi aderarea la implementarea lor."
Conflictele pozitive sunt acelea care permit organizaţiilor sau indivizilor să se dezvolte, să rezolve problemele într-o manieră mai eficientă şi să contrabalanseze inerţia pe care o dezvoltă majoritatea organizaţiilor. Conflictele pozitive îi ajută pe indivizi să înţeleagă că ceea ce înainte era considerat de la sine înţeles, sau procedurile sau tehnicile de lucru cu care erau obişnuiţi pot fi învechite, stimulând astfel creativitatea şi utilizarea acesteia pentru rezolvarea problemelor.
Dar pentru ca organizaţiile să poată beneficia de pe urma unui conflict, sunt necesare câteva condiţii. În primul rând, membrii unei organizaţii trebuie să fie capabili să facă distincţia între aspectele personale, emoţionale şi cele generale ale conflictului. Când oamenii încep să se cramponeze de poziţia pe care o ocupă, atunci au tendinţa de a vedea în ceilalţi indivizi din interiorul sau exteriorul organizaţiei potenţiali inamici sau adversari, conflictul devenind din ce în ce mai personalizat. Personalizarea se poate observa atunci când oamenii uită ca sunt toţi de aceeaşi parte a baricadei şi se văd ca nişte adversari foarte personali. În al doilea rând, membrii organizaţiei trebuie să aibă capacitatea necesară de a interacţiona în situaţii conflictuale, astfel încât să evite escaladarea conflictului. Aceştia trebuie să înţeleagă cum să "lupte corect" şi să se concentreze asupra problemelor.