DINICA - Ce-aveti cu mine, dusmani?

Antrenorii.

Mascul liberal.

Hiiiiiiiiiiiiiiiiiiiihaaaaaaaaaaaaa, iaca un libidinos de liberal! Un mascul de rahat! Un pantalonar!

Voce femeie (VF): Te mai întreb un lucru, dar zi-mi sincer, tu chiar ai fost cu ea în birou la Crin?
Mihai Bălăşescu (MB): Pe canapeaua lui Crin, da...
VF: Pe canapeaua lui Crin?!
M.B. Da!
VF: Te-ai futut cu ea pe canapeaua lui Crin?
MB: Da!
VF: Şi nu ţi-a fost un pic ruşine?
MB: Mie?! De ce?!
VF: Păi, totuşi, e preşedintele, te duci cu oricine acolo să te futi?!

http://badeadan.blogspot.com/2010/08/pastila-anti-stress-mihai-balasescu.html

Muzichie.

Revoluţie!

JOS VASILE BLAGA!

SEVER VOINESCU
A FĂCUT UN "CADOU" BPN-ului DE ASTĂZI
ÎN EVENIMENTUL ZILEI!
http://www.evz.ro/detalii/stiri/sever-voinescu-primul-interviu-dupa-ciocnirea-cu-basescu-903201.html
"Unii sunt loiali PDL cât fac bani"
(Sever Voinescu)

Vasile Blaga

"VASILE BLAGA, NU BULDOGUL CI "POSTELNICUL" ROMÂNIEI"

(text modificat convenabil mie)

Actualmente ministrul Vasile Blaga controleaza Ministerul Administratiei si Internelor, Ministerul Dezvoltarii Regionale, Directia Generala a Vamilor, Politia de Frontiera, Directia Generala Anticoruptie, AVAS-ul, Transgazul si Parchetul General. Pe langa ca este dublu ministru, Vasile Blaga este secretarul general si eminenta cenusie a PD-L, partid unic de guvernamant, si posibil candidat de prim-ministru al Romaniei. I se spune Buldogul, la fel cum era poreclit ultimul ministru de Interne al ultimului dictator al Romaniei, Tudor Postelnicu, intrat in istorie cu celebra cugetare “Am fost un dobitoc”. Actualul ministru de Interne si secretar general al PD-L este originar din comuna Petrileni, judetul Bihor. A absolvit Facultatea de Mecanica din cadrul Institutului Politehnic Timisoara si a fost repartizat ca inginer la Uzina Mecanica din orasul Stei (fost Petru Groza) din judetul Bihor, la care a ajuns director comercial. S-a casatorit cu o colega de facultate de nationalitate maghiara din municipiul Satu Mare, Nevezi Violett Margareta, si are o fiica majora, recent casatorita. In timpul evenimentelor din decembrie 1989 a fost ales presedinte al Consiliului Frontului Salvarii Nationale (CFSN) Stei, iar ulterior vicepresedinte al CFSN Bihor. In 1990 a fost ales deputat FSN, iar in perioada 1991 – 1993 a exercitat functia de prefect al judetului Bihor din partea FSN. Dupa iesirea de la guvernare a PD (FSN), a detinut functia de director al Directiei Regionale Vamale Oradea (1993-1996), care avea arondate judetele Bihor, Satu Mare si Maramures, situate la frontiera cu Ungaria si Ucraina. In perioada cat a fost sef al Directiei Regionale Vamale Oradea a fost o sluga credincioasa a fostului presedinte al PD, Petre Roman, laudandu-se ca avea sarcina sa procure bani de cosnita pentru familia acestuia si bani negri pentru partid. In timpul directoratului sau era de notorietate ca se lua spaga de mii de marci sau dolari la angajarea vamesilor, carora li se pretindea ulterior o contributie lunara, motiv pentru care in zona au aparut si s-au raspandit versurile: Ma numesc Vasile Blaga, dar numele meu adevarat e spaga”. De exemplu, Vasile Blaga venea frecvent la Satu Mare, unde intr-un apartament (nr.30) din blocul 55 din cartierul Micro 16 (situat la iesirea spre Oradea) i se aduceau pungi cu bani si tinere animatoare pentru partidele de poker pe care le incingea si nu numai. In perioada 1996-2000, Vasile Blaga a fost senator PD de Bihor, dar si-a mentinut controlul asupra Directiei Regionale Vamale Oradea, prin promovarea in fruntea acesteia a fostului sau adjunct Calin Vesa. In anul 2001, a fost adus la Bucuresti, a fost promovat presedinte al organizatiei municipale Bucuresti a PD, iar apoi secretar general al PD. In aceeasi perioada a fost angajat expert parlamentar, precum si consilier al directorului general de la Luxten, care-l platea cu 700 euro lunar. In noiembrie 2004, Vasile Blaga a fost ales senator PD de Bucuresti iar in decembrie a fost numit consilier prezidential pe probleme de aparare, securitate si siguranta nationala, dupa care a fost investit ministru al Administratiei si Internelor in guvernul Aliantei DA PNL-PD, exercitand aceasta functie pana in aprilie 2007. In noiembrie 2008 a fost reales senator PD-L de Bucuresti iar in decembrie 2008 a fost investit ministru al Dezvoltarii Regionale in guvernul PD-L-PSD. In data de 30 septembrie 2009, in urma revocarii ministrului Dan Nica, a fost desemnat vicepremier si ministru interimar al Administratiei si Internelor. In perioada cat a fost prefect, director al Directiei Regionale Vamale Oradea, senator, ministru, presedintele organizatiei municipale Bucuresti si secretar general al PD, Vasile Blaga a intrat in relatii de afaceri cu numerosi afaceristi dubiosi din Oradea, Satu Mare si Bucuresti, unii cu antecedente penale, care au fost cu totii cercetati penal pentru evaziune fiscala, contrabanda sau alte infractiuni. Cu concursul lui Blaga, au reusit insa sa scape de tragerea la raspundere penala, desi unii dintre ei au fost arestati. Pentru a salva aparentele, Blaga a aplicat cu toti acesti afaceristi metoda nasitului, devenindu-le nas de casatorie ori nas de botez la copii. In acest fel, a relizat afaceri si profituri substantiale cu afaceristii Radu Pentie, Mircea Sumalan si Coriolan Pop-Bruchental din Oradea si cu afaceristii Viorel Cardos si Dumitru Pop din Satu Mare. Finii nasului Blaga au derulat afaceri banoase cu alcool, bere vrac, ulei alimentar, produse petroliere si lucrari finantate cu bani publici. Cu totii au fost anchetati pentru evaziune fiscala, contrabanda sau alte infractiuni (fals si uz de fals), doi dintre ei fiind si arestati (Coriolan Pop-Bruchental si Dumitru Pop). Trei dintre ei (Mircea Sumalan, Coriolan Pop-Bruchental si Viorel Cardos) au derulat afaceri petroliere cu sprijinul nasului Vasile Blaga, care era actionar semnificativ (detine 374.000 actiuni, in valoare de 10 miliarde lei vechi, reprezentand 1,7% din capitalul social) la Societatea comerciala Petrolsub SA din Suplacu de Barcau, judetul Bihor, care a fost cea mai importanta societate de forare, extractie si prelucrare de petrol din Transilvania, pana ce a fost falimentata, cu cativa ani in urma. Totodata, Vasile Blaga a fost prieten bun (inclusiv de sprit si de poker) cu directorul general Tudor Cladovan de la SC Petrolsub. Concret, celor trei fini le-au fost livrate produse petroliere in valoare de zeci de miliarde de lei vechi, pe care nu le-au mai platit furnizorului si, de multe ori, nu le-au inregistrat in gestiunea firmelor lor. Astfel, unul dintre prietenii si finii sai, Radu Pentie, patronul grupului de firme Perami din Oradea, s-a ocupat cu afaceri cu alcool si bere vrac de import, fiind unul din cei mai mari importatori din nord-vestul Romaniei si sponsor important al campaniilor electorale ale PD. In anul 1996, ca sef al Directiei Regionale Vamale Oradea, Vasile Blaga a favorizat firma Perami SA Oradea, semnand o dispozitie catre Vama Oradea ca importurile efectuate de aceasta firma sa fie vamuite la valoarea de factura, nu conform prevederilor Hotararii de Guvern nr. 864/1995. A fost singura firma care a beneficiat de acest tratament. Un alt fin, Mircea Sumalan, patronul SC SMG Total Group SRL Oradea, s-a ocupat cu afaceri cu produse petroliere (petrol, gazolina, benzina), indeosebi cu SC Petrolsub Suplacu de Barcau. Finii Pentie si Sumalan au avut dosare penale pentru infractiuni de contrabanda si evaziune fiscala, cu prejudicii de zeci de miliarde de lei, comise in perioada in care Vasile Blaga a fost seful Directiei Regionale Vamale Oradea si parlamentar de Bihor. Desi Politia a propus trimiterea lor in judecata, cu concursul lui Blaga, care avea prieteni la parchetele din judetul Bihor, dosarele lui Pentie si Sumalan au fost musamalizate, dispunandu-se scoaterea lor de sub urmarire penala. In cursul anului 2004, dosarele Pentie si Sumalan au fost redeschise insa de Parchetul General. In luna decembrie 2004, intre cele doua tururi ale alegerilor prezidentiale, cand s-a vehiculat ca Vasile Blaga ar putea deveni ministru de Interne daca Guvernul va fi constituit de Alianta DA PNL-PD, comisarul Remus Span, fost sef al SIPI Satu Mare, pe atunci sef al Departamentului Politiei Judiciare a PNA, a facut copii de pe dosarele lui Pentie si Sumalan, in care era vizat si Blaga. Blaga a fost santajat cu dosarele respective, intre cele doua tururi ale alegerilor prezidentiale, cand era seful de campanie a lui Traian Basescu, incat a promis ca, dupa ce Basescu va pierde, cum estimau toate sondajele, va aduce tot PD-ul in PSD, unde venisera deja o parte din liderii care au facut parte din echipa lui Petre Roman. Traian Basescu a castigat insa Presedintia Romaniei, iar Vasile Blaga a devenit ministru de Interne. El a fost insa santajat si este santajabil in continuare cu dosarele Pentie si Sumalan, chiar daca au fost inchise din nou, dupa ce Procuror General al Romaniei a devenit Laura Codruta Kovesi, la promovarea careia in aceasta functie a avut o contributie esentiala. Un alt fin, Coriolan Pop-Bruchental din Oradea, patronul firmei S.C. Coriolan S.R.L., a carui sotie, Ionela Pop-Bruchental, a fost consateana si este una din apropiatele lui Blaga, devenind deputat PD in legislatura 2004-2008, a fost implicat in afaceri cu ulei alimentar de import si produse petroliere cu SC Petrolsub Suplacu de Barcau. Coriolan Pop-Bruchental a fost condamnat la 22 februarie 2006 de Curtea de Apel Pitesti la 4 ani si jumatate de inchisoare cu executare pentru contrabanda, evaziune fiscala si fals material in inscrisuri oficiale, intrucat a introdus in tara, fara a achita taxe vamale, zeci de transporturi de ulei alimentar in numele unor firme apartinand unor cetateni arabi plecati din Romania. Dupa condamnarea definitiva, a reusit sa se sustraga de la executarea pedepsei o perioada, in timp ce nasul Blaga era ministru de Interne. Pana la urma, a fost incarcerat dar, dupa ce a amenintat in arest ca va spune totul despre implicarea nasului Blaga, a fost pus in libertate intr-un mod mai mult decat curios.Un alt fin al ministrului Blaga este afaceristul Viorel Cardos din comuna Bixad, judetul Satu Mare, care a fost patronul firmelor SC Hard SRL si SC Hard CVI SRL, de cativa ani in procedura de faliment. In cursul anului 1998, cu sprijinul nasului Vasile Blaga, pe atunci senator si a ministrului Industriilor, Radu Berceanu, finul Viorel Cardos a vandut SC Petrom SA, prin firma SC Hard SRL, o benzinarie neprofitabila, situata in localitatea Iojib din judetul Satu Mare, in care a investit aproximativ un miliard de lei vechi si pentru care a incasat circa 21 de miliarde de lei vechi. In contractul de vanzare-cumparare s-a consemnat ca aceasta statie de benzina includea si un motel cu restaurant si un atelier de reparatii auto, dar in realitate acestea nu existau decat ca proiect, fiind sapate doar fundatiile la data incheierii tranzactiei. SC Hard SRL Bixad a mai facut afaceri profitabile, prin intermediul nasului Blaga, cu SC Petrolsub SRL Suplacu de Barcau, de la care a preluat produse petroliere in valoare de zeci de miliarde de lei vechi, din care o mare parte nu au fost achitate niciodata furnizorului. SC Hard Bixad figureaza si printre principalii furnizori de servicii pentru Petrolsub: saparea de santuri, curatarea de santuri infectate, dezafectarea sondelor, ecologizarea perimetrelor petroliere si redarea terenurilor catre agricultura, lucrari a caror autenticitate era greu de verificat si in plus erau suprafacturate. O alta afacere nasita de Vasile Blaga si Viorel Cardos a fost cumpararea SC Multimec SA Marghita din judetul Bihor, o uzina mecanica tehnologizata in ultimii ani ai regimului comunist, la un pret mult subevaluat. Cu ajutorul judecatorului sindic Maria Rosca de la Tribunalul Bihor, SC Hard SRL a cumparat activele SC Multimec SA la pretul de 4,75 miliarde de lei vechi, desi o firma romano-germana facuse o oferta de 20 de miliarde de lei vechi. Pentru aceasta afacere, judecatorul sindic Maria Rosca a fost arestata si trimisa in judecata de Parchetul de pe langa Curtea de Apel Oradea pentru infractiunile de luare de mita si abuz in serviciu contra intereselor persoanelor, fiind condamnata definitiv la 10 ani de inchisoare. In mod dubios, afaceristul Viorel Cardos nu a fost audiat si propus de Parchet, prin rechizitoriu, ca martor al acuzarii iar instantele de judecata nu l-au citat si audiat ca martor, desi ar fi trebuit cercetat si trimis in judecata cel putin pentru complicitate la infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor. Ulterior, afaceristul Viorel Cardos a transferat activele SC Multimec de pe SC Hard SRL pe numele sau si le-a vandut ca persoana fizica cu bucata, obtinand aproximativ 40 de miliarde de lei vechi (un milion de euro la data respectiva).In cursul lunii septembrie 2004, Directia Generala a Finantelor Publice Satu Mare a constatat, in urma unui control fiscal, ca afaceristul Viorel Cardos a comis, prin operatiuni frauduloase cu firmele sale SC Hard SRL si SC Hard CVI SRL, o evaziune fiscala cifrata la 40,2 miliarde lei vechi, cea mai mare parte a prejudiciului fiind cauzata prin operatiuni fictive cu mijloace fixe din patrimoniul SC Multimec Marghita. Directia Generala a Finantelor Publice a sesizat Inspectoratul Judetean de Politie Satu Mare, care a inceput urmarirea penala si a trimis dosarul la Parchetul de pe langa Curtea de Apel Oradea, unde a fost musamalizat. Finul Viorel Cardos a parasit de cativa ani judetul Satu Mare pentru a se sustrage urmaririi penale si lichidarii judiciare declansata de Ministerul Finantelor impotriva firmelor sale SC Hard SRL si SC Hard CVI SRL, stabilindu-se in municipiul Ploiesti, unde a intrat in afaceri cu tatal actualei presedinte a Camerei Deputatilor, Roberta Anastase, fost director la societatea petroliera “1 Mai” Ploiesti. In anii 2000, Viorel Cardos s-a laudat unor apropiati ca ar construi case de vacanta pentru el si pentru Vasile Blaga intr-o localitate din jurul Bucurestiului, se pare ca la Mogosoaia. Ultimul fin cunoscut al ministrului Vasile Blaga este afaceristul Dumitru Pop din Satu Mare, poreclit Mitica Ofsaid, caruia i-a nasit recent un copil din a doua casatorie. Dumitru Pop este cunoscut ca un individ cu antecedente penale si afaceri dubioase. In anul 1989 a fost arestat de Procuratura Judeteana Satu Mare pentru complicitate la trecerea frauduloasa a frontierei, intrucat a fost prins in timp ce incerca sa treaca in Ungaria, pe raza judetului Satu Mare, un grup de circa 20 de cetateni de nationalitate germana din zona Banatului, carora le-a perceput cate 20-30.000 lei / persoana si le-a confectionat pasapoarte false pe domicilii fictive din judetul Satu Mare, cu concursul unor sefi din Militia Judeteana Satu Mare. A fost eliberat insa dupa evenimentele din decembrie 1989, intrucat trecerea frauduloasa a frontierei a fost dezincriminata. In anul 2003, a fost arestat de Serviciul Teritorial al DNA pentru trafic de influenta, intrucat i-a promis directorului SC Florisal SA (firma care s-a ocupat de salubrizarea municipiului Satu Mare), care era invinuit in dosarul fostului primar al municipiului Satu Mare, Horea Anderco, ce fusese arestat de DNA pentru fapte de coruptie si abuz in serviciu, ca va rezolva cu procurorul de caz sa nu fie si el arestat, daca-i cesioneaza gratis pachetul majoritar de actiuni ce-l detinea la SC Florisal. Dupa ce Vasile Blaga a ajuns ministru de Interne, Dumitru Pop a fost pus in libertate in dosarul in care fusese trimis in judecata de DNA pentru trafic de influenta. La scurt timp, Dumitru Pop i-a vizitat la Bucuresti, fiind dus in aceeasi zi de un taximetrist (Marian R.) la Ministerul Administratiei si Internelor. Dupa ce Vasile Blaga i-a nasit ultimul copil din actuala casnicie, Dumitru Pop a cumparat un hotel de patru stele in centrul Vienei (Reither, din lantul Best Western), la care se vehiculeaza ca ar avea o cota si nasul Blaga. Pe langa ca i-a prosperat firma, in actualul mandat al lui Vasile Blaga a scapat si de problemele penale, fiind achitat in procesul pentru trafic de influenta de catre instantele judecatoresti din judetul Mures, unde a fost stramutata cauza. In ultimii ani, finul ministrului Vasile Blaga transmitandu-i ca va angaja ucraineni care sa-i taie gatul, la adresa unui fost prefect al judetului Satu Mare, actualmente deputat PSD, caruia i-a reprosat implicarea in arestarea sa de catre DNA pentru trafic de influenta.In 2005, dupa ce Vasile Blaga a devenit ministru de Interne, sotia sa a fost angajata sefa a Directiei Juridice si de Control din Ministerul Educatiei, desi nu avea pregatire juridica. In cursul acestui an, dupa ce a revenit la putere, ca ministru al Dezvoltarii Regionale din 22 decembrie 2008 si ca ministru al Administratiei si Internelor din 1 octombrie 2009, Vasile Blaga si-a implantat o serie de apropiati (rudenii, afini, prieteni, fosti subalterni) in fruntea unor institutii cheie ale statului roman. In prima parte a anului si-a instalat doi fosti subalterni din Oradea in fruntea Directiei Generale a Vamilor, respectiv pe Radu Marginean, ca director si pe Dan Pulbere, ca director adjunct. Pe fostul sau adjunct Calin Vesa l-a pus director al Directiei Vamale Regionale Cluj, care cuprinde toate judetele din nord-vestul Romaniei (Bihor, Satu Mare, Maramures, Salaj, Bistrita si Cluj). Pe consateana si fina sa Ionela Bruchental, care si-a pierdut deputatia, a facut-o director adjunct la Garda Nationala de Mediu. In ultimele doua saptamani, dupa ce a redevenit ministru de Interne, Vasile Blaga l-a numit sef al Inspectoratului National al Politiei de Frontiera pe chestorul Ioan Buda, fost sef al Directiei Politiei de Frontiera Oradea si bun amic de-al sau din vremea in care era director al Directiei Regionale Vamale Oradea. In fruntea Directiei Generale Anticoruptie l-a numit pe comisarul sef Liviu Popa, care-i este nepot si pe care tot el l-a promovat sef al Inspectoratului Judetean de Politie Bihor, in 2005. Fina si consateana sa Ionela Pop-Bruchental a devenit saptamana trecuta vicepresedintele Autoritatii de Valorificare a Activelor Statului (AVAS). Cireasa de pe tort este insa numirea recenta in postul de director general al Transgaz Medias a celui declarat ca fiind cel mai bun prieten al sau, Florin Muntean, fost coleg de armata si de facultate si, mai recent, nas de cununie al fiicei sale. Presedinte al organizatiei municipale Medias a PD-L, Florin Muntean a fost director general la Baza Auto Transport Medias pana in 2004, cand a fost ales deputat la alegerile parlamentare. In anul urmator s-a retras din Parlament pentru functia de director general la Transgaz, pe care a detinut-o pana in 2007, cand a fost inlocuit, dupa ce PD a iesit de la guvernare. In perioada in care a fost director general al Transgaz, Florin Muntean a ramas actionar la Baza Auto Transport Medias, la care director general a fost numit un alt prieten al lui Vasile Blaga, Valer Crisan. In perioada respectiva, intre Transgaz si Baza Auto Transport Medias au fost incheiate contracte profitabile de sute de mii de euro. Tot in perioada respectiva, mai exact in 2007, Vasile Blaga a primit, conform declaratiei sale de avere, un imprumut de 500.000 RON (138.000 euro), pe termen de 10 ani, de la bunul sau prieten Valer Crisan. Florin Muntean si Valer Crisan au fost sponsori importanti ai campaniei prezidentiale a lui Traian Basescu din 2004, cand seful campaniei acestuia a fost amicul lor, Vasile Blaga. Florin Muntean si Valer Crisan sunt prieteni buni si cu Ioan Lascu, prim-procurorul Parchetului Medias de circa 30 de ani. Ioan Lascu este tatal Procurorului General al Romaniei, Laura Codruta Kovesi, numita in aceasta functie in 2005. Aceasta este filiera pe care o procuroare necunoscuta din Sibiu a devenit, peste noapte, sefa tuturor procurorilor din Romania si sluga credincioasa a ministrului de Interne Vasile Blaga. Sa fie justitie pentru Vasile Blaga si prietenii sai! Un vechi proverb glasuieste: „Spune-mi cu cine te insotesti, ca sa-ti spun cine esti”. Cred ca nu mai e nevoie de comentarii in cazul politicianului postdecembrist Vasile Blaga. Cu asemenea prieteni fini de afaceri, Vasile Blaga a facut nu numai cariera politica, ci si o avere pe masura. Vasile Blaga este unul din cei mai instariti politicieni din Romania, detinand case si terenuri in Oradea si in Bucuresti, masini de lux, sute de mii de euro in conturi si actiuni de peste un milion de euro. Conform declaratiilor de avere din ultimii ani, ministrul Vasile Blaga detine o vila de 346 mp in Oradea, un apartament de 200 mp in Bucuresti (Aleea Alexandru), cumparat de la senatorul UDMR Verestoy Attila la pretul de 860.000 de euro, un teren de 378 mp in Oradea si un teren de 3 hectare in comuna Cihei-Sanmartin din judetul Bihor. In 1991, cand era prefect al judetului Bihor, Blaga a primit in concesiune un teren intravilan pe care si-a construit vila din Oradea (strada Closca nr. 33), in conditiile in care terenul era revendicat de un localnic (Ioan Aurel Radu), caruia ii fusese confiscat abuziv in 1951. Cu toate acestea, Vasile Blaga a reusit sa devina proprietarul terenului, cu sprijinul justitiei bihorene. In 2002, printr-o hotarare a Consiliului Local Oradea, lui Vasile Blaga i-a fost atribuit un teren intravilan de 500 mp, in baza Legii nr. 42/1990 privind drepturile luptatorilor din Revolutia din Decembrie 1989, fiind incadrat „luptator remarcat prin fapte deosebite” si detinand certificatul de revolutionar nr. 664, desi la Stei a fost liniste totala in decembrie 1989. Acordarea acestui teren in baza Legii nr. 42/1990 este cel putin dubioasa, in conditiile in care Vasile Blaga avea o locuinta in proprietate in Oradea iar motivul acordarii acestui teren nu putea fi altul decat pentru constructia unei locuinte. De altfel, in Legea nr. 341/2004, care a inlocuit Legea nr. 42/1990, se prevede in mod expres ca atribuirea unui teren intravilan se face doar daca beneficiarul nu dispune de o locuinta proprietate personala. In ce priveste domeniul auto, Vasile Blaga a detinut in ultimii ani un autoturism BMW, un jeep Freelander si o motocicleta Honda.In ce priveste participatiile la diverse societati comerciale, Vasile Blaga si sotia sa detin actiuni, polite de asigurare si conturi la SC Petrolsub SA (374.000 actiuni), Banca Transilvania (280.870 actiuni), SC Broker SA (8.406 actiuni), SIF Banat-Crisana (8.000 actiuni), SC Romania Combi SA (692 actiuni), Banca Romexterra (248 actiuni), SC Mobila Alfa SA, SC Hiperion SA, SC UAMT SA, BRD, Bancpost, Raiffeissen Bank, Banca Ion Tiriac, BCR, ING, Nederlanden. In data de 27 septembrie 2005, Vasile Blaga si-a cesionat pachetul de 44% actiuni detinut la SC Mobimod SA Oradea, in valoare de 308.000 euro, firmei SC Master SA Oradea, la care era administrator controversatul afacerist Gheorghe Mudura, care a fost cercetat si arestat ulterior de DNA pentru spalare de bani si evaziune fiscala. In ultimii ani, Vasile Blaga a detinut in conturi sute de mii de euro si sute de mii de lei (RON). In declaratiile de avere ale lui Vasile Blaga figureaza doua imprumuturi dubioase, unul de 600.000 RON de la Doina Stoina si unul de 500.000 RON de la Valer Crisan, pe care sustine ca le-a contractat, fara dobanda, pe termen de 10 ani, in data de 12 iunie 2007. Blaga n-a vrut sa furnizeze presei niciun fel de date despre cei doi creditori, rezumandu-se sa spuna doar ca sunt „doi prieteni”. El a motivat ca din cele doua imprumuturi, totalizand 330.000 euro la cursul de la data respectiva, a achitat restanta la locuinta cumparata de la senatorul UDMR Verestoy Attila cu 860.000 de euro. Luarea acestor imprumuturi este cel putin ciudata, in conditiile in care, conform unei estimari a valorii veniturilor declarate de Vasile Blaga, aceasta s-ar fi cifrat, la data de 14 iunie 2007, la peste un milion de euro. La fel de ciudata este inscrierea de catre Vasile Blaga in declaratia sa de avere a vanzarii unui apartament fiicei sale Agathe Cristina, contra sumei de un miliard de lei, desi in Ardeal si la romani obiceiul este ca parintii sa le cumpere nu sa le vanda locuinte copiilor.

JOS BLAGA!
AFARĂ CU EL DIN MINISTER!
AFARĂ CU EL DIN CONDUCEREA PARTIDULUI!

Am intrat la butoane!

Deoarece naţionalistul Ghiţă

o bălăngăne prin cele străinătăţuri,

de astăzi începând intru la butoanele de comandă!

Cui nu-i convine să mă pupe-n cur!

Baudolino, mincinos sau vizionar?

Minna Proctor: Ce-ar fi să începem discuţia prin a vorbi despre Baudolino ca despre un zeu trişor?
Umberto Eco: Pe vremea când eram editor în anii ’60s, am publicat o carte despre Jung şi zeul trişor. Am fost fascinat de ideea acestui clovn magic şi iată că până la urmă el şi-a făcut loc în romanul meu picaresc Baudolino. Însă trebuie să vă spun că aceea era o idee superficială, în vreme ce Baudolino creşte, ca personaj; el este genul de intelectual, care devine din ce în ce mai înţelept, în vreme ce zeul trişor rămâne la fel. Ideea de trişor este totuşi relevantă, în măsura în care la prima vedere Baudolino este un mincinos – şi mărturisesc că am încurajat la rândul meu această idee, de vreme ce era atât de uşor de prezentat ziariştilor! Dar Baudolino nu este un mincinos. Mincinoşii mint cu privire la prezent şi trecut; el minte cu privire la viitor. Baudolino este un vizionar!
MP: Ne puteţi vorbi despre utopia creată în această faimoasă scrisoare falsă, trimisă de către fictivul Prester John, preotul–rege?
UE: Nu am plasat povestirea în jurul lui Prester John în mod întâmplător. E o parte de istorie autentică; scrisoarea e reală şi există sute de variante ale acesteia, toate indubitabil false. Dar scrisoarea lui Prester John reprezenta o utopie. Iar funcţia istorică a utopiilor a fost aceea că oamenii întotdeauna au încercat fie să le realizeze, fie să le găsească. Gândiţi-vă la statul politic ideal al lui Sir Thomas More, sau la fântâna tinereţii veşnice a lui Ponce de León. Exploratorii portughezi care au cucerit Africa au pornit la drum cuprinşi de vraja lui Prester John; ei vroiau să îi găsească regatul! Când l-au găsit într-u târziu, era de fapt Etiopia – un regat creştin în centrul Africii! “L-am găsit pe Prester John” şi-au spus exploratorii, şi pentru mai bine de un veac l-au numit pe împăratul Etiopiei Prester John. Însă regatul real nu era la fel de fascinant precum cel din scrisoare, pentru că sărmanii abisinieni erau săraci lipiţi. Aşa încât după ce au găsit regatul, şi-au dat seama că acesta nu era de fapt chiar atât de interesant, iar mitul a căzut în desuetudine.
MP: Mai există utopii astăzi?
UE: Dacă ar fi să ne referim la ideea de utopie în sens geografic, am putea spune că trăim într-o lume în care nu prea mai există zone neexplorate. Dar dacă prin utopie înţelegem ceva ce s-ar cere realizat, atunci ultima mare utopie a fost marxismul. Dar există şi utopii mai mici, precum Waco. Asemenea comunităţi pot fi naive, dar ele cresc pornind de la ideea de comunitate. Bin Laden are la rândul lui propria-i utopie; la fel avea şi Hitler o utopie a lui. Putem, de asemenea, vorbi despre utopia multor mişcări pacifiste. Ideea de pace universală este probabil o utopie; este imposibil de atins, dar există oameni care încearcă să o realizeze. Mişcarea de antiglobalizare ar putea fi o utopie. Există utopii bune şi utopii mai puţin bune.
MP: Tocmai aţi menţionat câteva din cea de-a doua categorie.
UE: Chiar şi atunci când sunt bune, utopiile sunt periculoase. Thomas More ne-a oferit utopia sa drept model al unei societăţi perfecte. Dar dacă îi veţi citi cartea, veţi constata că este stalinism pur. Ar fi groaznic să trăim într-o asemenea societate. Suntem animale, avem nevoie de religie; chiar şi ateii au nevoie de o formă oarecare de gândire religioasă – avem nevoie de utopii, pentru că fără acestea ne-am putea pune întrebarea, ce căutăm de fapt. Fiecare utopie descătuşează un anume potenţial. Într-un fel, când Francis Fukuyama vorbea despre sfârşitul istoriei, ceea ce voia de fapt să spună e că nu prea mai există loc pentru utopii. Scrisoarea lui Prester John a fost un text utopic; eu l-am folosit ca pe un instrument, sau ca pe un mecanism. Faptul că Baudolino este un mincinos, că falsifică lucruri şi că trăieşte printre relicve false nu este întâmplător. Istoria se face prin ingeniozitate şi invenţie. Iar naraţiunea este în acelaşi timp un act artistic, dar şi politic. Adevărul se construieşte prin interpretarea subiectivă a istoriei, spre binele celor ce vor veni după noi.
MP: Utopia pe care o găseşte Baudolino este structurată pe anumite idei, pe anumite abstracţii – ea nu e structurată pornind de la vreo societate anume, nu-i aşa?
UE: Întotdeauna m-au fascinat disensiunile religioase ale creştinismului timpuriu, pe când oamenii se masacrau pornind de la chestiuni teologice mărunte, care nu mai au nici un fel de importanţă pentru noi. Dar ei fie făceau uz de disensiune din raţiuni politice, fie îşi precizau ideile politice pornind de la asemenea chestiuni minore. A fost ceva tipic pentru Biserica bizantină. În roman, eu tocmai am prezentat toate ereziile perioadei respective ca pe o comunitate.
MP: Ne puteţi vorbi despre limbile diferitelor creaturi, ale vietăţilor fantastice care populează regatul lui Prester John? Ce s-ar putea spune despre paternoster-ul lor?
UE: Am scris o carte despre căutarea limbii perfecte. Am studiat toate încercările de a crea limbi perfecte de-a lungul istoriei. Paternoster-ul meu este o combinaţie de versiuni reale ale paternoster-ului în câteva limbi universale din ultimele trei-patru secole, inclusiv Esperanto, plus, dacă nu mă înşeală memoria, o variantă prezentă în Călătoriile lui Gulliver.
MP: Există o densă tramă istorică în această carte. Se găsesc în ea şi alegorii sau trimiteri la situaţii moderne, actuale?
UE: Niciodată nu am un plan foarte clar atunci când mă aşez la masa de scris. Dar lucrurile par uneori a se întâmpla de la sine. Ca şi în cazul altui roman al meu, Numele trandafirului, când tocmai exploram disputele dintre Botticelli, eretici, şi Fra Dolcino. Am găsit numeroase paralele contemporane la această perioadă despre care scriam – Brigadele Roşii, de exemplu.
MP: În vreme ce în lucrările Dv. de non-ficţiune vă referiţi direct la evenimente politice şi culturale.
UE: Ei bine, se întâmplă să am o rubrică în revista L’Espresso, aşa încât atunci când trebuie să vorbesc despre prezent, o pot face acolo. Deşi este evident că atunci când re-analizezi trecutul, datul tău subiectiv schimbă felul în care acorzi atenţie anumitor detalii. Eu, bunăoară, mă voi concentra asupra anumitor lucruri care au relevanţă pentru mine. Benedetto Croce a spus cândva că întreaga istoriografie nu e altceva decât istorie contemporană. Nu poţi spune povestea Imperiului Roman astăzi, fără a ţin seama de elementele care te ajută, în contemporaneitate, să îţi înţelegi de fapt propria situaţie.
MP: Mă interesează subiectul libertăţii de expresie din Italia în momentul de faţă. În ultimii treizeci de ani aţi scris în diferite moduri cu privire la libertatea de expresie, şi se poate spune că aveţi felurite modalităţi de a vorbi despre ea.
UE: Imaginaţi-vă o situaţie în care, în Statele Unite ale Americii Bush ar deţine la un moment dat monopolul asupra New York Times, Washington Post, Los Angeles Times, NBC, CBS, ABC, şi Hollywood pe deasupra. Oare această formă de monopol nu i-ar pune pe gânduri pe cetăţenii americani? Gândiţi-vă că vă deranjează până şi faptul că Bill Gates administrează sistemul Windows şi Internet Explorer-ul. Ei bine, aceasta este situaţia în momentul de faţă. Oamenii ar trebui să fie preocupaţi de aceste lucruri. Evident, avem o constituţie care garantează libertatea de expresie. Dar au existat zvonuri conform cărora preşedintele Berlusconi ar fi avut de gând să-şi plaseze colaboratorii la ziarul Corriere della Sera. Odată ce Corriere della Sera devine proprietatea lui Berlusconi, evident că editorii vor angaja altfel decât până acum scriitorii şi astfel avem, obiectiv vorbind, o reducere a circulaţiei ideilor libere.
MP: Unul din argumentele recurente în dezbaterile legate de reforma finanţării companiilor a fost acela că finanţarea unui candidat e de fapt un act de exprimare liberă. În acest fel, limitarea circuitului financiar a fost privită ca o sugrumare a exprimării libere. Unde plasaţi această problemă, în raport cu modul Dv. de a privi chestiunea liberei exprimări?
UE: Dacă exprimarea liberă este acordată în funcţie de factori pecuniar, evident că un magnat oarecare va avea mai multă libertate de exprimare decât o persoană ce trăieşte de pe o zi pe alta. Să ne amintim celebra vorbă a lui Orwell din Ferma animalelor: toţi porcii sunt egali, dar anumiţi porci sunt mai egali decât alţii.
MP: În eseul Dv. “Ur-Fascismul” scriaţi că libertatea de expresie ar fi o libertate faţă de retorică.
UE: Această idee vine din copilăria mea sub auspiciile fascismului. Am fost educaţi conform retoricii de stat, aşa încât la sfârşitul războiului – sau mai degrabă la începutul guvernului partizan – îmi amintesc că se găsea acolo o antiretorică, o retorică diferită. Şi am realizat că libertatea mea fusese limitată de către retorica monocordă a fascismului.
MP: Întotdeauna aţi accentuat importanţa modului în care primim informaţia, propriile noastre standarde de analiză şi reacţie critică. Aţi numit chiar la un moment dat interpretarea o „activitate de gherilă”. Am ajuns atât de departe în capacitatea noastră de a înţelege ce proiectează mass-media în jur, încât uneori mă gândesc că noi suntem cu toţii – mass-media, oamenii care ştiu câte ceva despre mass-media şi cei care se hrănesc cu asta, specialiştii mass-media – angajaţi într-un proces de seducţie reciprocă.
UE: Se poate vorbi de o anume circularitate în sensul în care, dacă critici serviciile de reclamă, întotdeauna se va găsi un specialist în publicitate care va fi în stare să se ia de analiza ta într-un fel sau altul şi să o folosească. Pentru a critica mijloacele de comunicare, ai nevoie de alte surse de informare. Spre exemplu, la începutul secolului XX catolicii au inventat Cineforum-ul. Înainte, Biserica afişa pur şi simplu pe uşile bisericilor nişte liste care indicau apodictic care filme sunt recomandabile şi care nu. Dar oamenii nu au ţinut seama de ele. Aşa încât ulterior au instituit Cineforum-ul, unde puteai privi filmul, după care vreme de două ceasuri se discuta filmul vizionat. Este un mod foarte democratic de a educa oamenii. Puteai primi astfel mesaje contradictorii din partea Bisericii, am Partidului Socialist, sau din cărţi. Astăzi, într-o societate dominată de mass-media, sau mai rău, într-o societate mass-media în care toate mijloacele de comunicare aparţin aceluiaşi partid, riscul e să ajungem să avem o generaţie tânără care nu face decât să recepteze mesajele vehiculate de mass-media, fără a avea la îndemână instrumentele pentru a reacţiona într-un fel sau altul. Pe internet, nu ai nici un fel de criterii de a selecta informaţia. Dacă iniţializez o căutare pornind de la sintagma “Sfântul Graal,” dau peste 70 de site-uri, dintre care doar două sunt realizate de către cercetători serioşi, restul fiind ale unor indivizi adepţi ai curentului New Age care repetă tot soiul de povestiri fabuloase, fără a face distincţie între legendă şi realitate istorică. Cine spune unui tânăr care site oferă informaţii de încredere şi care nu? Selecţia nu înseamnă cenzură. Selecţia presupune o judecată critică. Riscăm altfel să ajungem la o societate tânără fără spirit critic, a cărei singură sursă de informare va fi internetul.
MP: Au apărut de curând câteva cărţi foarte bine vândute, scrise sub recunoaşterea făţişă a unei influenţe din partea Dv. Ce părere aveţi despre acest lucru?
UE: Păi, nu prea ştiu ce să zic. Mă simt oarecum stânjenit. De când am început să scriu romane, acum mai bine de douăzeci de ani, am întâmpinat dificultăţi în a citi literatură contemporană. Şi nu pot înţelege cum anumiţi romancieri sunt în acelaşi timp critici literari şi scriu articole critice la adresa altor autori. Pentru mine unul chestiunea este cât se poate de jenantă. Dacă cartea respectivă este în mod radical diferită de a mea, ce pot spune? Habar n-am despre ce e vorba. Dacă e similară cu a mea, atunci e vorba de emulaţie. Dacă sunt de părere că e mai proastă decât a mea, mă enervez; dacă o suspectez că e mai bună ca a mea, mă simt iritat şi frustrat. Am aşadar luciditatea de a înţelege că nu aş putea fi un judecător imparţial al unei asemenea cărţi.
MP: Într-una din conferinţele Dv. din seria Norton, vorbeaţi despre cum se poate încetini sau accelera naraţiunea, citând mai apoi un pasaj destul de lung despre istoria ucigaşilor plătiţi de la începutul cărţii lui Alessandro Manzoni, Logodnicii. Spuneaţi că nu vă aşteptaţi ca cineva să citească acest lucruri şi că, de fapt, nici măcar Manzoni însuşi nu se aştepta la aşa ceva.
UE: Pare logic. Când mergi să vizitezi muzeul Uffizi, nu zăboveşti prea mult în fiecare încăpere sau ungher pentru a vedea chiar tot; te vei uita la câte ceva pe ici, pe colo, după care te vei duce direct la Botticelli. E foarte important însă faptul că restul e totuşi acolo, pentru că astfel îţi conferă o impresie a contextului. A doua oară te vei opri poate acolo unde nu te-ai oprit prima oară. A doua oară, eu am citit partea despre ucigaşii plătiţi. Îmi pare, acesta, a fi un mod de a determina indirect cititorul să înţeleagă că acolo există ceva – un lucru pe care pentru moment îl pun între paranteze – dar oricum acolo există ceva.
MP: Dv. chiar faceţi acest lucru? Scrieţi lucruri pe care vă aşteptaţi ca cititorul să nu le citească?
UE: Desigur. Gândiţi-vă la penultimul capitol din Ulise, în care Joyce descrie pur şi simplu toată bucătăria lui Bloom, fiecare sertar. Uneori mi se întâmplă să mă întorc la acel pasaj şi să mai citesc câte un sertar. Prima oară când am citit cartea, ceea ce m-a impresionat cel mai mult a fost această acribie de a descrie totul – chiar totul!
MP: Aţi vorbit îndelung şi cu uşurinţă despre felul în care vă gândiţi cărţile, despre modul în care concepeţi o intrigă şi ceea ce vă inspiră. Dacă cineva vă studiază cărţile şi interviurile, constată că Dv. daţi suficiente răspunsuri legate de munca Dv., lucru ce face orice alt potenţial interviu aproape superfluu.
UE: Într-un fel. Cu toate că, şi s-ar putea să nu realizaţi acest lucru, eu nu am vorbit de fapt aproape de loc despre cartea mea. M-am referit la chestiuni marginale. Nu v-am spus care este adevărata semnificaţie a cărţii. Vă spun o seamă întreagă de poveşti de o importanţă secundară, despre animalele din Evul Mediu, despre tot felul de lucruri în definitiv exterioare cărţii mele. V-am mărturisit deja că în interviurile anterioare am susţinut că Baudolino este un mincinos. Ei bine, nici măcar eu nu credeam acest lucru, însă părea o modalitate facilă de a da intervievatorilor un os de ros. Vedeţi Dv., omul nu e întotdeauna sincer!

Din ciclul: Filosofeli demenţiale

''NU TOTDEAUNA MASCA SE AFLĂ IN FAŢA CHIPULUI!
ŞI CHIPUL SE POATE AFLA ÎN FAŢA MĂŞTII!''

Treziţi-vă măi amorţiţilor!

Mai pune cineva cărămizi în zidul acesta?

O uriaşă banchiză s-a desprins din Groenlanda.

http://earthobservatory.nasa.gov/Features/WorldOfChange/sea_ice.php

Unde-i dragostea?

Cine a declanşat şi la ce au folosit războaiele mondiale?

Cine a declanşat şi la ce au folosit războaiele mondiale?

Toccata:

Întâlnirea cu Hiroshima

                                                                                     de Eugen Jebeleanu

Pământ, pământ tăcut.

Tăcută,

cu pielea pârjolită, cu statura goală,

iertare, Hiroshima...

Iertare pentru fiecare pas

ce-atinge-o rană, rupe-o cicatrice...

Iertare pentru fiece privire,

ce - chiar de-i mângâioasă - doare...

Iertare pentru fiece cuvânt

ce tulbură văzduhu-n care-ţi cauţi

copiii,

noroadele de prunci pe veci pierduţi.

Mormânt

inexistent... Vânt... vânt... vânt... vânt...

Şi glasul lor, acum încet sunând,

din zi în zi mai stins,

numai în amintire...

O, cimitire

inexistente... inexistente...

De vrei să plângi, să nu poţi strânge-n braţe

măcar o urnă, un mormânt măcar...

Unde ţi-s pruncii, Hiroshima? Poate

în oceanul

de-argint nepăsător...

Poate-n cavoul infinit

al cerului...

Sau, poate, chiar pe-acest pământ

pe care-l calc...

Fiece pas ce-l fac, îl fac cu teamă...

Fiece palmă de pământ

ascunde-un catafalc...

Parc-a strigat pământul
călcat de mine: - "Mamă..."

Oh, aripi dă-mi, văzduhule de smalţ,
să fiu uşor ca tine, să mă-nalţ,

să nu ating cu pasul nici o rană,

să taie-aripa-mi cerul, îngereşte...

...Dar, scăpărând din miile-i de răni,

se-apropie de mine Hiroshima,

se-apropie şi se înclină lin

şi-mi face semn:

- "Pofteşte, prietene,

şi vezi ce-a fost,

ce e,

şi povesteşte..."

* Surâsul Hiroshimei; 1958

Pentru Ştefania cu....interes!

Pentru Stefania cu drag!

Mai bine asta!

Părinţele, vezi că iar rămâi fără curent!

Zdreanţă de Tudor Arghezi !

L-aţi văzut cumva pe Zdreanţă,

Cel cu ochii de faianţă?

E un câine zdrenţuros

De flocos, dar e frumos.

Parcă-i strâns din petice,

Ca să-l tot împiedice,

Ferfeniţele-i atârnă

Şi pe ochi, pe nara cârnă,

Şi se-ncurcă şi descurcă,

Parcă-i scos din calţi pe furcă.

Are însă o ureche

De pungaş fără pareche.

Dă târcoale la coteţ,

Ciufulit şi-aşa lăieţ,

Aşteptând un ceas şi două

O găină să se ouă,

Care cântă cotcodace,

Proaspăt oul când şi-l face.

De când e-n gospodărie

Multe a-nvăţat şi ştie,

Şi, pe brânci, târâş, grăbiş,

Se strecoară pe furiş.

Pune laba, ia cu botul

Şi-nghite oul cu totul.

- "Unde-i oul? a-ntrebat

Gospodina. - "L-a mâncat!"

"Stai niţel, că te dezvăţ

Fără mătură şi băţ.

Te învaţă mama minte."

Şi i-a dat un ou fierbinte.

Dar decum l-a îmbucat,

Zdreanţă l-a şi lepădat

Şi-a-njurat cu un lătrat.

Când se uita la găină,

Cu culcuşul lui, vecină,

Zice Zdreanţă-n gândul lui

"S-a făcut a dracului!"

Nah şi bâţâie din fund!