Propunere privind modificarea dispoziţiilor Legii lustraţiei, privind limitarea temporară a accesului la unele funcţii şi demnităţi publice pentru persoanele care au făcut parte din structurile de putere şi din aparatul represiv al regimului comunist în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, pentru ca aceasta sa elimine neconstitutionalitatile evidentiate de DECIZIA NR.820 din 7 iunie 2010 a CCR
Expunere de motive
1. CCR in motivatia deciziei sale invedereaza:
a) Curtea Constituţională consideră că lustraţia se poate constitui ca reper moral, de rememorare a ororilor comunismului, dar şi ca măsură temporară de excludere de la funcţiile de conducere a unor autorităţi şi instituţii publice a persoanelor care au lucrat sau colaborat cu regimul comunist. Lustraţia nu înseamnă, însă, epurare sau răzbunare pentru alegeri ideologice greşite ori accidente biografice, ci încercarea de regăsire a demnităţii şi încrederii, precum şi redarea autorităţii instituţiilor fundamentale ale statului. Lustraţia accetuează mai ales principiul responsabilităţii în exercitarea demnităţilor publice. Dincolo de numeroasele probleme morale, sociale, politice, economice, legale etc. care se pot ridica după adoptarea unei legi a lustraţiei, aceasta are, per ansamblu, un efect pozitiv în perioada de tranziţie a fostelor ţări comuniste în vederea trecerii la un stat democratic, de drept, bineînţeles, dacă este adoptată în conformitate cu prevederile constituţionale ale statului respectiv. Principiul egalităţii accesului la o funcţie publică este consacrat prin Declaraţia Drepturilor Omului şi Cetăţeanului din 1789, precum şi în art.21 paragraful 2 al Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului din 10 decembrie 1948, potrivit căruia „Orice persoană are dreptul de acces, în condiţii de egalitate, la funcţiile publice ale ţării sale” şi în art.25 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice din 16 decembrie 1966, potrivit căruia „Orice cetăţean are dreptul şi posibilitatea, fără nici una dintre discriminările la care se referă art.2 si fără restricţii nerezonabile de a avea acces, în condiţii generale de egalitate, la funcţiile publicedin ţara sa.” Astfel, sunt interzise discriminările bazate pe rasă, sex, religie, opinie, avere, origine socială etc., dar fiecare stat are dreptul să impună, pe cale legislativă, anumite condiţii specifice pe care trebuie să le îndeplinească unfuncţionar public, cum ar fi cetăţenia, exercitarea deplină a drepturilor civile şi politice, moralitatea etc. Aşadar, în toate statele membre ale Uniunii Europene există condiţii specifice pentru accederea la o funcţie publică. Unele state membre cer deţinerea anumitor diplome sau a unor studii specifice diferitelor niveluri de ocupare, altele solicită anumite competenţe lingvistice, cunoaşterea drepturilor civile, obligaţii militare, limită de vârstă, aptitudini fizice etc. De asemenea, posturile care implică respectarea unui secret profesional necesită un control de securitate.
b) În ţările foste comuniste, o condiţie specială pentru accederea într-o funcţie publică a fost considerata neapartenenţa la nomenclatură şi, ca o consecinţă, a apărut conceptul de „lustraţie”, termen ce semnifică procedura existentă în aceste ţări de a-i arăta pe cei care au colaborat cu fostul regim şi de a le interzice ocuparea unor funcţii publice. Această practică a apărut ca o garanţie a respectării statului democratic, de drept, în vederea bunei funcţionări a administraţiei publice bazate pe credibilitatea şi loialitatea funcţionarilor publici. Toate ţările fost comuniste din Europa Centrală şi de Est care au aderat la Uniunea Europeană s-au confruntat cu problema lustraţiei, adică a interzicerii accesului sau îndepărtării din instituţiile publice a acelor persoane cu privire la care există certitudinea că au făcut parte din regimul comunist. Fiecare ţară confruntată cu problema lustraţiei, în funcţie de scopul urmărit şi de specificul naţional, a adoptat un anumit tip de realizare a lustraţiei, considerându-se, în doctrină, că Cehia a reglementat un model radical, că Lituania şi ţările baltice au adoptat un model intermediar şi că Ungaria, Polonia şi Bulgaria s-au raliat unui model moderat. În România, comunismul a fost condamnat la nivel de doctrină, schimbarea regimului fiind consacrată prin acte juridice cu valoare constituţională, precum Comunicatul către ţară al Consiliului Frontului Salvării Naţionale, publicat în Monitorul Oficial al României nr.1 din 22 decembrie 1989, şi Decretul-Lege privind constituirea, organizarea şi funcţionarea Consiliului Frontului Salvării Naţionale şi a consiliilor teritoriale ale Frontului Salvării Naţionale, publicat în Monitorul Oficial al României nr.4 din 27 decembrie 1989.
c) După o încercare nereuşită, cea din 1997, adoptarea în România a Legii lustraţiei este lipsită de eficienţă juridică, nefiind actuală, necesară şi utilă, doar cu o semnificaţie exclusiv morală, ţinând seama de perioada mare de timp care a trecut de la căderea regimului totalitar comunist. La ora actuală, în România, în ceea ce priveşte funcţiile de demnitate publică, nu există o condiţionare a ocupării acestora de neapartenenţa la vechile structuri comuniste, ci există doar obligaţia de a declara apartenenţa sau neapartenenţa la poliţia politică. În condiţiile legislaţiei actuale, o asemenea condiţie este numai cea prevăzută la art.50 lit.j) din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici şi are următorul conţinut: „Poate ocupa o funcţie publică persoana care îndeplineşte următoarele condiţii: [...] j) nu a desfăşurat activitate de poliţie politică, astfel cum este definită prin lege”. În continuare, Curtea reţine că în concepţia legii criticate răspunderea juridică şi sancţionarea se întemeiază pe deţinerea unei demnităţi sau funcţii în structurile şi aparatul represiv al fostului regim totalitar comunist. Răspunderea juridică, indiferent de natura ei, este o răspundere preponderant individuală şi există numai întemeiată pe fapte juridice şi acte juridice săvârşite de o persoană, iar nu pe prezumţii. Nici o persoană nu va putea fi supusă lustraţiei pentru opinii personale şi convingeri proprii, sau pentru simplul motiv de asociere cu orice organizaţie care, la data asocierii sau a activităţii desfăşurate, era legală şi nu a comis încălcări grave ale drepturilor omului. Lustraţia este permisă doar cu privire la acele persoane care au luat parte efectiv, împreună cu organizaţii ale statului la grave încălcări ale drepturilor şi libertăţilor omului.
d) Articolul 2 al legii supuse controlului de constituţionalitate prevede una din principalele sancţiuni colective care vizează dreptul de a candida şi dreptul de a fi ales în funcţiile de demnitate publică enumerate a persoanelor care au aparţinut anumitor structuri politice şi ideologice. Dispoziţiile acestui articol de lege contravin prevederilor constituţionale ale art.37 şi
art.38 prin care se consacră dreptul de a fi ales, cu interdicţiile expres şi limitativ menţionate. Este evident că dispoziţiile art.2 din Legea lustraţie excedează cadrului constituţional, prevăzând o nouă interdicţie dreptului de acces în funcţiile publice care nu respectă art.53 din Constituţie referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Astfel, Curtea constată că această limitare este lipsită de proporţionalitate în raport cu scopul urmărit, întrucât aduce atingere însăşi existenţei dreptului şi nu îşi justifică necesitatea într-o societate democratică. Curtea consideră că Legea lustraţiei aduce atingere şi principiului neretroactivităţii legii consacrat în art.15 alin.(2) din Constituţie, potrivit căruia “Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.” Legea se aplică pentru fapte şi acţiuni săvârşite după intrarea ei în vigoare. De aceea nu se poate pretinde ca, respectând legile în vigoare şi acţionând în spiritul lor, cetăţenii să aibă în vedere eventuale reglementări viitoare.
2. Din cele de mai sus se constata ca CCR nu incrimineaza nici lustratia in genere si nici categoriile indicate la art 1 al legii ci doar masurile prevazute in art 2 asa ca noi consideram ca doar modificarea art 2 si a celor subsecvente in consecinta acestei modificari rezolva problemele de constitutionalitate ale legii inlocuind varianta hard cu una soft dar care prin transparenta poate avea atatea efecte cat doreste electoratul, caci mai mult nu putem face intr-o tara democratica membra a NATO si UE, la 20 de ani dupa licidarea unui sistem condamnat de istorie si de Presedintele Romaniei in prezenta Parlamentului.
3. In consecinta vom prezenta legea cu modificarile propuse, acestea fiind scrise cu caractere bolduite:
Art. 1. Sunt considerate ca au făcut parte din structurile de putere şi din aparatul represiv al regimului comunist instaurat în România la 30 decembrie 1947, următoarele persoane:
a) cadrele cu funcţii de conducere din aparatul central şi local al PCR şi UTC;
b) activiştii salarizaţi ai P.C.R. şi U.T.C. care au desfăşurat activităţi în aparatul organelor centrale şi locale ale organizaţiilor politice, obşteşti şi de masă, precum şi în unităţile economice şi instituţii civile şi militare;
c) membrii Consiliului de Stat, ai Consiliului de Miniştrii şi Marii Adunări Naţionale, precum şi miniştrii secretari de stat, prim adjuncţii şi adjuncţii miniştrilor şi secretarii de stat;
d) preşedinţii, prim vicepreşedinţii, vicepreşedinţii şi secretarii Comitetelor Executive ale Consiliilor Populare judeţene, municipale, orăşeneşti şi comunale;
e) preşedinţii şi vicepreşedinţii Uniunii Asociaţiilor Studenţilor Comunişti din România la nivel central şi de centru universitar;
f) redactorii şefi şi redactorii şefi-adjuncţi din unităţile de presă şi edituri ca organe de reprezentare a politicii P.C.R. şi U.T.C;
g) rectorii, decanii şi cadrele didactice angajate în Academia Ştefan Gheorhiu, precum şi cadrele de conducere din şcolile de partid;
h) angajaţii şi colaboratorii structurilor de poliţie politică aşa cum sunt definiţi aceştia în articolul 5 alineatul 2-5 din Legea 187/1999;
i) procurorii generali, procurorii generali adjuncţi, procurorii şefi, procurorii şefi adjuncţi, preşedinţii şi vicepreşedinţii instanţelor judecătoreşti civile şi militare de la toate nivelurile;
j) ambasadorii, miniştrii plenipotenţiari şi asimilaţii acestora, precum şi reprezentanţii corpului diplomatic din străinătate;
Art.2 Persoanele care nu se supun indeplinirii cerintelor ce decurg din prezenta lege aflandu-se în perioada 30 decembrie 1947-22 decembrie 1989 în una din situaţiile enumerate la articolul 1, nu pot candida, nu pot fi alese şi nu pot fi numite timp de 10 ani de la intrarea în vigoare a prezentei legi, pentru următoarele demnităţi şi funcţii :
a) preşedinte al României;
b) consilier prezidenţial sau consilier de stat în cadrul Administraţiei Prezidenţiale;
c) senator sau deputat;
d) secretar general, secretar general adjunct, şef de departament sau director general ori director în aparatul Senatului ori al Camerei Deputaţilor;
e) membru al guvernului, consilier de stat, secretar de stat, subsecretar de stat sau funcţii asimilate acestora, secretar general, secretar general adjunct, sau director în cadrul ministerelor;
f) membru al Consiliului Superior al Magistraturii, al Curţii de Conturi sau judecător al Curţii Constituţionale;
g) preşedinte sau şef de secţie al Consiliului Legislativ; h) avocat al poporului, sau adjunct al acestuia;
i) director, director adjunct în toate serviciile de informaţii;
j) membru al Consiliului Naţional al Concurenţei, al Consiliului Naţional al Audiovizualului, al Comisiei Naţionale de Valori Mobiliare, al Consiliului de Administraţie al Societăţii Române de Televiziune şi al Societăţii Române de Radiodifuziune, precum şi director şi director teritorial din aceste două instituţii, membru al Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii;
k) membru în Consiliul de Administraţie sau în conducerea executivă a Băncii Naţionale a României;
1) membru în consiliul de administraţie al oricărei societăţi comerciale, dacă reprezintă interesele statului român;
m) prefect, subprefect, secretar general al prefecturii;
n) primar, viceprimar, secretar al unităţilor administrativ-teritoriale;
o) consilier judeţean sau consilier în Consiliul General al municipiului Bucureşti, consilier municipal, orăşenesc, comunal, sau de sector al municipiului Bucureşti;
p) magistrat sau funcţie asimilata calităţii de magistrat, membru în Consiliul Superior al Magistraturii;
q) membru al corpului diplomatic din ambasade, consulate sau reprezentanţe ale României în străinătate;
r) inspector general, inspector şef şi director general din Inspectoratul General al Poliţiei, inspectoratele teritoriale, precum si adjunct al acestora;
s) şef al Statului Major al Armatei, adjunct si şef de direcţie în cadrul S.M.G., comandant de Armată si adjuncţi ai acestora;
t) preşedinte sau director general al agenţiilor sau instituţiilor de stat la nivel naţional;
u) inspector general, inspector sau director în cadrul serviciilor deconcentrate ale statului la nivel local;
Art.3. (1) Persoanele care îşi depun candidatura pentru una din funcţiile alese, prevăzute la art.2 vor prezenta o declaraţie pe proprie răspundere olografă prin care să precizeze dacă s-au aflat într-una din situaţiile prevăzute la art. 1;
(2) Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii va emite, în termen de 30 de zile de la depunerea candidaturilor, un certificat de compatibilitate conform dispoziţiilor art. 1 litera h din prezenta lege;
(3) Declaraţia pe proprie răspundere depusă de un candidat la o funcţie aleasă din cele prevăzute la art.2 vor fi verificate de Birourile electorale de circumscripţie odată cu celelalte incompatibilităţi impuse de legea electorala, birouri care vor asigura afisarea si publicitatea deplina a acesteia cat si a certificatului de compatibilitate emis conform art. 3 alin (2), prin toate mijloacele legale de publicitate a acesteia si propaganda electorala, pentru persoanele care au deţinut una din funcţiile prevăzute la art. 1 şi, atunci când este cazul, vor trimite dosarul organelor penale abilitate sa cerceteze fapta sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, reglementată şi sancţionată de Codul penal, fapta pentru care in caz de alegere intro demnitate sau functie care garanteaza imunitati, acestea nu se vor aplica acestei infractiuni de fals, cu toate consecintele legale ce vor decurge .
(4) Rezultatele verificărilor birourilor electorale se vor publica în Monitorul Oficial.
Art.4 (1) în cadrul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii se înfiinţează Departamentul de aplicare a legii lustraţiei, care emite certificatele menţionate la articolul 3 alineatul 2 si articolul 6 din prezenta lege.
(2) Personalul necesar se asigură prin redistribuire din cadrul CNSAS.
(3) Conducătorul acestui departament se numeşte de Colegiul CNSAS.
Art.5. (1) în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi
persoanele care exercită o funcţie sau demnitate publică dintre cele prevăzute la art.2 sunt obligate să depună la instituţia la care îşi desfăşoară activitatea o declaraţie pe proprie răspundere olografa prin care să precizeze dacă s-au aflat întruna din situaţiile prevăzute la art. 1;
(2) Persoanele care nu au depus declaraţia arătată mai sus, sunt demise de drept la expirarea termenului de 30 zile;
(3) Persoanele din a căror declaraţie rezultă că s-au aflat într-una din situaţiile prevăzute la art. 1 sunt demise de cei in drept sa le demita doar daca la angajare au dat informatii false privind acest aspect , demiterea fiind de la înregistrării declaraţiei,dar cu aplicarea corespunzatoare a art. 8 alin(3).
Art.6. Persoanele care, în virtutea atribuţiilor conferite de lege, au dreptul să facă numiri în vreuna din funcţiile prevăzute la art.2, sau au datoria de a verifica numirile făcute, sunt obligate în solidar să verifice de îndată dacă persoanele aflate în exerciţiul respectivelor funcţii sau demnităţi s-au aflat într-una din situaţiile prevăzute la art.1., cerând în acest scop un certificat din partea Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi verificând la Direcţiile de muncă, oficiile de pensii şi orice altă instituţie abilitată, starea lor de compatibilitate în sensul prezentei legi.
Art.7. Refuzul persoanelor abilitate, de a face aplicarea prevederilor art.3, 5 şi 6 constituie infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice şi se pedepseşte conform codului penal.
Art.8. (1) împotriva deciziei prin care se constata ca o persoana s-a aflat îintr-una din situaţiile prevăzute ala art. 1, se poate face contestaţie în termen de 15 zile de la comunicare;
(2) Soluţionarea contestaţiilor este de competenţa tribunalului şi se va face de urgenţă. Hotărârile date sunt definitive şi irevocabile.
(3) Introducerea acţiunii la instanţa judecătorească are ca efect suspendarea deciziei de destituire.
Art.9. Persoanele cu atribuţii de conducere sau control, au obligaţia de a aduce la cunoştinţa celor care ocupă funcţiile enumerate la art.2, prevederile prezentei legi.
Art.10. La data intrării în vigoare a prezentei legi, orice dispoziţii contrare se abrogă.
Expunere de motive
1. CCR in motivatia deciziei sale invedereaza:
a) Curtea Constituţională consideră că lustraţia se poate constitui ca reper moral, de rememorare a ororilor comunismului, dar şi ca măsură temporară de excludere de la funcţiile de conducere a unor autorităţi şi instituţii publice a persoanelor care au lucrat sau colaborat cu regimul comunist. Lustraţia nu înseamnă, însă, epurare sau răzbunare pentru alegeri ideologice greşite ori accidente biografice, ci încercarea de regăsire a demnităţii şi încrederii, precum şi redarea autorităţii instituţiilor fundamentale ale statului. Lustraţia accetuează mai ales principiul responsabilităţii în exercitarea demnităţilor publice. Dincolo de numeroasele probleme morale, sociale, politice, economice, legale etc. care se pot ridica după adoptarea unei legi a lustraţiei, aceasta are, per ansamblu, un efect pozitiv în perioada de tranziţie a fostelor ţări comuniste în vederea trecerii la un stat democratic, de drept, bineînţeles, dacă este adoptată în conformitate cu prevederile constituţionale ale statului respectiv. Principiul egalităţii accesului la o funcţie publică este consacrat prin Declaraţia Drepturilor Omului şi Cetăţeanului din 1789, precum şi în art.21 paragraful 2 al Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului din 10 decembrie 1948, potrivit căruia „Orice persoană are dreptul de acces, în condiţii de egalitate, la funcţiile publice ale ţării sale” şi în art.25 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice din 16 decembrie 1966, potrivit căruia „Orice cetăţean are dreptul şi posibilitatea, fără nici una dintre discriminările la care se referă art.2 si fără restricţii nerezonabile de a avea acces, în condiţii generale de egalitate, la funcţiile publicedin ţara sa.” Astfel, sunt interzise discriminările bazate pe rasă, sex, religie, opinie, avere, origine socială etc., dar fiecare stat are dreptul să impună, pe cale legislativă, anumite condiţii specifice pe care trebuie să le îndeplinească unfuncţionar public, cum ar fi cetăţenia, exercitarea deplină a drepturilor civile şi politice, moralitatea etc. Aşadar, în toate statele membre ale Uniunii Europene există condiţii specifice pentru accederea la o funcţie publică. Unele state membre cer deţinerea anumitor diplome sau a unor studii specifice diferitelor niveluri de ocupare, altele solicită anumite competenţe lingvistice, cunoaşterea drepturilor civile, obligaţii militare, limită de vârstă, aptitudini fizice etc. De asemenea, posturile care implică respectarea unui secret profesional necesită un control de securitate.
b) În ţările foste comuniste, o condiţie specială pentru accederea într-o funcţie publică a fost considerata neapartenenţa la nomenclatură şi, ca o consecinţă, a apărut conceptul de „lustraţie”, termen ce semnifică procedura existentă în aceste ţări de a-i arăta pe cei care au colaborat cu fostul regim şi de a le interzice ocuparea unor funcţii publice. Această practică a apărut ca o garanţie a respectării statului democratic, de drept, în vederea bunei funcţionări a administraţiei publice bazate pe credibilitatea şi loialitatea funcţionarilor publici. Toate ţările fost comuniste din Europa Centrală şi de Est care au aderat la Uniunea Europeană s-au confruntat cu problema lustraţiei, adică a interzicerii accesului sau îndepărtării din instituţiile publice a acelor persoane cu privire la care există certitudinea că au făcut parte din regimul comunist. Fiecare ţară confruntată cu problema lustraţiei, în funcţie de scopul urmărit şi de specificul naţional, a adoptat un anumit tip de realizare a lustraţiei, considerându-se, în doctrină, că Cehia a reglementat un model radical, că Lituania şi ţările baltice au adoptat un model intermediar şi că Ungaria, Polonia şi Bulgaria s-au raliat unui model moderat. În România, comunismul a fost condamnat la nivel de doctrină, schimbarea regimului fiind consacrată prin acte juridice cu valoare constituţională, precum Comunicatul către ţară al Consiliului Frontului Salvării Naţionale, publicat în Monitorul Oficial al României nr.1 din 22 decembrie 1989, şi Decretul-Lege privind constituirea, organizarea şi funcţionarea Consiliului Frontului Salvării Naţionale şi a consiliilor teritoriale ale Frontului Salvării Naţionale, publicat în Monitorul Oficial al României nr.4 din 27 decembrie 1989.
c) După o încercare nereuşită, cea din 1997, adoptarea în România a Legii lustraţiei este lipsită de eficienţă juridică, nefiind actuală, necesară şi utilă, doar cu o semnificaţie exclusiv morală, ţinând seama de perioada mare de timp care a trecut de la căderea regimului totalitar comunist. La ora actuală, în România, în ceea ce priveşte funcţiile de demnitate publică, nu există o condiţionare a ocupării acestora de neapartenenţa la vechile structuri comuniste, ci există doar obligaţia de a declara apartenenţa sau neapartenenţa la poliţia politică. În condiţiile legislaţiei actuale, o asemenea condiţie este numai cea prevăzută la art.50 lit.j) din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici şi are următorul conţinut: „Poate ocupa o funcţie publică persoana care îndeplineşte următoarele condiţii: [...] j) nu a desfăşurat activitate de poliţie politică, astfel cum este definită prin lege”. În continuare, Curtea reţine că în concepţia legii criticate răspunderea juridică şi sancţionarea se întemeiază pe deţinerea unei demnităţi sau funcţii în structurile şi aparatul represiv al fostului regim totalitar comunist. Răspunderea juridică, indiferent de natura ei, este o răspundere preponderant individuală şi există numai întemeiată pe fapte juridice şi acte juridice săvârşite de o persoană, iar nu pe prezumţii. Nici o persoană nu va putea fi supusă lustraţiei pentru opinii personale şi convingeri proprii, sau pentru simplul motiv de asociere cu orice organizaţie care, la data asocierii sau a activităţii desfăşurate, era legală şi nu a comis încălcări grave ale drepturilor omului. Lustraţia este permisă doar cu privire la acele persoane care au luat parte efectiv, împreună cu organizaţii ale statului la grave încălcări ale drepturilor şi libertăţilor omului.
d) Articolul 2 al legii supuse controlului de constituţionalitate prevede una din principalele sancţiuni colective care vizează dreptul de a candida şi dreptul de a fi ales în funcţiile de demnitate publică enumerate a persoanelor care au aparţinut anumitor structuri politice şi ideologice. Dispoziţiile acestui articol de lege contravin prevederilor constituţionale ale art.37 şi
art.38 prin care se consacră dreptul de a fi ales, cu interdicţiile expres şi limitativ menţionate. Este evident că dispoziţiile art.2 din Legea lustraţie excedează cadrului constituţional, prevăzând o nouă interdicţie dreptului de acces în funcţiile publice care nu respectă art.53 din Constituţie referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Astfel, Curtea constată că această limitare este lipsită de proporţionalitate în raport cu scopul urmărit, întrucât aduce atingere însăşi existenţei dreptului şi nu îşi justifică necesitatea într-o societate democratică. Curtea consideră că Legea lustraţiei aduce atingere şi principiului neretroactivităţii legii consacrat în art.15 alin.(2) din Constituţie, potrivit căruia “Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.” Legea se aplică pentru fapte şi acţiuni săvârşite după intrarea ei în vigoare. De aceea nu se poate pretinde ca, respectând legile în vigoare şi acţionând în spiritul lor, cetăţenii să aibă în vedere eventuale reglementări viitoare.
2. Din cele de mai sus se constata ca CCR nu incrimineaza nici lustratia in genere si nici categoriile indicate la art 1 al legii ci doar masurile prevazute in art 2 asa ca noi consideram ca doar modificarea art 2 si a celor subsecvente in consecinta acestei modificari rezolva problemele de constitutionalitate ale legii inlocuind varianta hard cu una soft dar care prin transparenta poate avea atatea efecte cat doreste electoratul, caci mai mult nu putem face intr-o tara democratica membra a NATO si UE, la 20 de ani dupa licidarea unui sistem condamnat de istorie si de Presedintele Romaniei in prezenta Parlamentului.
3. In consecinta vom prezenta legea cu modificarile propuse, acestea fiind scrise cu caractere bolduite:
Art. 1. Sunt considerate ca au făcut parte din structurile de putere şi din aparatul represiv al regimului comunist instaurat în România la 30 decembrie 1947, următoarele persoane:
a) cadrele cu funcţii de conducere din aparatul central şi local al PCR şi UTC;
b) activiştii salarizaţi ai P.C.R. şi U.T.C. care au desfăşurat activităţi în aparatul organelor centrale şi locale ale organizaţiilor politice, obşteşti şi de masă, precum şi în unităţile economice şi instituţii civile şi militare;
c) membrii Consiliului de Stat, ai Consiliului de Miniştrii şi Marii Adunări Naţionale, precum şi miniştrii secretari de stat, prim adjuncţii şi adjuncţii miniştrilor şi secretarii de stat;
d) preşedinţii, prim vicepreşedinţii, vicepreşedinţii şi secretarii Comitetelor Executive ale Consiliilor Populare judeţene, municipale, orăşeneşti şi comunale;
e) preşedinţii şi vicepreşedinţii Uniunii Asociaţiilor Studenţilor Comunişti din România la nivel central şi de centru universitar;
f) redactorii şefi şi redactorii şefi-adjuncţi din unităţile de presă şi edituri ca organe de reprezentare a politicii P.C.R. şi U.T.C;
g) rectorii, decanii şi cadrele didactice angajate în Academia Ştefan Gheorhiu, precum şi cadrele de conducere din şcolile de partid;
h) angajaţii şi colaboratorii structurilor de poliţie politică aşa cum sunt definiţi aceştia în articolul 5 alineatul 2-5 din Legea 187/1999;
i) procurorii generali, procurorii generali adjuncţi, procurorii şefi, procurorii şefi adjuncţi, preşedinţii şi vicepreşedinţii instanţelor judecătoreşti civile şi militare de la toate nivelurile;
j) ambasadorii, miniştrii plenipotenţiari şi asimilaţii acestora, precum şi reprezentanţii corpului diplomatic din străinătate;
Art.2 Persoanele care nu se supun indeplinirii cerintelor ce decurg din prezenta lege aflandu-se în perioada 30 decembrie 1947-22 decembrie 1989 în una din situaţiile enumerate la articolul 1, nu pot candida, nu pot fi alese şi nu pot fi numite timp de 10 ani de la intrarea în vigoare a prezentei legi, pentru următoarele demnităţi şi funcţii :
a) preşedinte al României;
b) consilier prezidenţial sau consilier de stat în cadrul Administraţiei Prezidenţiale;
c) senator sau deputat;
d) secretar general, secretar general adjunct, şef de departament sau director general ori director în aparatul Senatului ori al Camerei Deputaţilor;
e) membru al guvernului, consilier de stat, secretar de stat, subsecretar de stat sau funcţii asimilate acestora, secretar general, secretar general adjunct, sau director în cadrul ministerelor;
f) membru al Consiliului Superior al Magistraturii, al Curţii de Conturi sau judecător al Curţii Constituţionale;
g) preşedinte sau şef de secţie al Consiliului Legislativ; h) avocat al poporului, sau adjunct al acestuia;
i) director, director adjunct în toate serviciile de informaţii;
j) membru al Consiliului Naţional al Concurenţei, al Consiliului Naţional al Audiovizualului, al Comisiei Naţionale de Valori Mobiliare, al Consiliului de Administraţie al Societăţii Române de Televiziune şi al Societăţii Române de Radiodifuziune, precum şi director şi director teritorial din aceste două instituţii, membru al Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii;
k) membru în Consiliul de Administraţie sau în conducerea executivă a Băncii Naţionale a României;
1) membru în consiliul de administraţie al oricărei societăţi comerciale, dacă reprezintă interesele statului român;
m) prefect, subprefect, secretar general al prefecturii;
n) primar, viceprimar, secretar al unităţilor administrativ-teritoriale;
o) consilier judeţean sau consilier în Consiliul General al municipiului Bucureşti, consilier municipal, orăşenesc, comunal, sau de sector al municipiului Bucureşti;
p) magistrat sau funcţie asimilata calităţii de magistrat, membru în Consiliul Superior al Magistraturii;
q) membru al corpului diplomatic din ambasade, consulate sau reprezentanţe ale României în străinătate;
r) inspector general, inspector şef şi director general din Inspectoratul General al Poliţiei, inspectoratele teritoriale, precum si adjunct al acestora;
s) şef al Statului Major al Armatei, adjunct si şef de direcţie în cadrul S.M.G., comandant de Armată si adjuncţi ai acestora;
t) preşedinte sau director general al agenţiilor sau instituţiilor de stat la nivel naţional;
u) inspector general, inspector sau director în cadrul serviciilor deconcentrate ale statului la nivel local;
Art.3. (1) Persoanele care îşi depun candidatura pentru una din funcţiile alese, prevăzute la art.2 vor prezenta o declaraţie pe proprie răspundere olografă prin care să precizeze dacă s-au aflat într-una din situaţiile prevăzute la art. 1;
(2) Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii va emite, în termen de 30 de zile de la depunerea candidaturilor, un certificat de compatibilitate conform dispoziţiilor art. 1 litera h din prezenta lege;
(3) Declaraţia pe proprie răspundere depusă de un candidat la o funcţie aleasă din cele prevăzute la art.2 vor fi verificate de Birourile electorale de circumscripţie odată cu celelalte incompatibilităţi impuse de legea electorala, birouri care vor asigura afisarea si publicitatea deplina a acesteia cat si a certificatului de compatibilitate emis conform art. 3 alin (2), prin toate mijloacele legale de publicitate a acesteia si propaganda electorala, pentru persoanele care au deţinut una din funcţiile prevăzute la art. 1 şi, atunci când este cazul, vor trimite dosarul organelor penale abilitate sa cerceteze fapta sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, reglementată şi sancţionată de Codul penal, fapta pentru care in caz de alegere intro demnitate sau functie care garanteaza imunitati, acestea nu se vor aplica acestei infractiuni de fals, cu toate consecintele legale ce vor decurge .
(4) Rezultatele verificărilor birourilor electorale se vor publica în Monitorul Oficial.
Art.4 (1) în cadrul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii se înfiinţează Departamentul de aplicare a legii lustraţiei, care emite certificatele menţionate la articolul 3 alineatul 2 si articolul 6 din prezenta lege.
(2) Personalul necesar se asigură prin redistribuire din cadrul CNSAS.
(3) Conducătorul acestui departament se numeşte de Colegiul CNSAS.
Art.5. (1) în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi
persoanele care exercită o funcţie sau demnitate publică dintre cele prevăzute la art.2 sunt obligate să depună la instituţia la care îşi desfăşoară activitatea o declaraţie pe proprie răspundere olografa prin care să precizeze dacă s-au aflat întruna din situaţiile prevăzute la art. 1;
(2) Persoanele care nu au depus declaraţia arătată mai sus, sunt demise de drept la expirarea termenului de 30 zile;
(3) Persoanele din a căror declaraţie rezultă că s-au aflat într-una din situaţiile prevăzute la art. 1 sunt demise de cei in drept sa le demita doar daca la angajare au dat informatii false privind acest aspect , demiterea fiind de la înregistrării declaraţiei,dar cu aplicarea corespunzatoare a art. 8 alin(3).
Art.6. Persoanele care, în virtutea atribuţiilor conferite de lege, au dreptul să facă numiri în vreuna din funcţiile prevăzute la art.2, sau au datoria de a verifica numirile făcute, sunt obligate în solidar să verifice de îndată dacă persoanele aflate în exerciţiul respectivelor funcţii sau demnităţi s-au aflat într-una din situaţiile prevăzute la art.1., cerând în acest scop un certificat din partea Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi verificând la Direcţiile de muncă, oficiile de pensii şi orice altă instituţie abilitată, starea lor de compatibilitate în sensul prezentei legi.
Art.7. Refuzul persoanelor abilitate, de a face aplicarea prevederilor art.3, 5 şi 6 constituie infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice şi se pedepseşte conform codului penal.
Art.8. (1) împotriva deciziei prin care se constata ca o persoana s-a aflat îintr-una din situaţiile prevăzute ala art. 1, se poate face contestaţie în termen de 15 zile de la comunicare;
(2) Soluţionarea contestaţiilor este de competenţa tribunalului şi se va face de urgenţă. Hotărârile date sunt definitive şi irevocabile.
(3) Introducerea acţiunii la instanţa judecătorească are ca efect suspendarea deciziei de destituire.
Art.9. Persoanele cu atribuţii de conducere sau control, au obligaţia de a aduce la cunoştinţa celor care ocupă funcţiile enumerate la art.2, prevederile prezentei legi.
Art.10. La data intrării în vigoare a prezentei legi, orice dispoziţii contrare se abrogă.
12 comentarii:
Nu pot decat sa-ti multumesc ptr aceasta preluare.
Poate ca se va dovedi utila.
Deasemeni poate si contra pe care a primit-o fundatia Horia Rusu.
PS Dupa ce se mai termina cu astea ma voi apleca si asupra amicului Cojocaru.
Sunt anonim ca nu stiu cum sa nu mai fiu :)
Ion Adrian
Rămâi ce eşti!
Corect!
Ion Adrian
Pe zi ce trece este tot mai necesară Legea Lustratiei,dar nu aia de pe hârtie,trebuie aplicată aia din capul lor de "cotarle" securiste!Trebuie cel puţin în gândire lustraţie şi nimeni nu-şi face aşa ceva!Se lucreză tot cu principii stahanoviste,tot cu aceleaşi metode stalinistice,tot cu aceleaşi atitudini dispreţuitoare securisto-comuniste!Acestea nu le scoţi din capul "neo-capitaliştilor" de astăzi cu o lege la fel ca oricare alta,adică:NERESPECTATĂ,DOAR PENTRU UNII ŞI NECONSTITUŢIONALĂ!
In lipsa oricarei sugestii efective, chiar si in ciuda efortului facut de Anti, la propunerea de lege a lustratiei facuta, in expunerea de motive cu care o voi trimite azi institutiilor abilitate voi adauga ca la punctul 2 o modificare:
2. Din cele de mai sus se constata ca CCR nu incrimineaza nici lustratia in genere si nici categoriile indicate la art 1 al legii ci doar masurile prevazute in art 2 asa ca noi consideram ca doar modificarea art 2 si a celor subsecvente in consecinta acestei modificari, rezolva problemele de constitutionalitate ale legii inlocuind varianta hard cu una soft, dar care prin transparenta poate avea atatea efecte cat doreste electoratul, caci mai mult nu putem face intr-o tara democratica membra a NATO si UE, la 20 de ani dupa lichidarea unui sistem condamnat de istorie si de Presedintele Romaniei in prezenta Parlamentului.
Cu o astfel de modificare a legii Lustratiei, legiuitorul lasa in sarcinea electoratului decizia de a lustra sau nu prin vot pe oricare din cei care fiind in categoria indicata la art 1 si art 2 al legi, se prezinta in fata sa solicitandu-i votul, adica mai ales increderea.
Legea obligand doar la maxima transparenta a procesului, atat din partea candidatului cat si a autoritatilor implicate, pentru ca electoratul sa poata cu adevarat decide in cunostinta de cauza, nu poate fi astfel acuzata de nimic care ar putea fi considerat neconstitutional.
ion adrian
Erata: voi aduga la punctul 2
Erata bis: voi adauga la punctul 2
PS.Trebuie folosita previzualizarea, un lucru excelent, odata ce exista.
Oarecum in topic:
CURTEA CONSTITUTIONALA SI LEGILE AUSTERITATII
CCR are o raspundere enorma in raport de ROMANIA prin deciziile pe care le va lua astazi.
Desi nu este un organism altfel decat de natura juridica, adica deciziile sale se bazeaza pe argumente strict juridice, fara a avea in vedere alte considerente, sunt momente cand decizia CCR este cumplit de grea si azi suntem intr-un astfel de moment.
Voi explica de ce este asa.
Fata de o lege proaspat elaborata, votata in parlament, dar contestata inainte de promulgare, CCR poate sa se afle in trei situatii:
1. Legea supusa atentiei sale este constitutionala in mod clar, in intregul ei si articol de articol si in conexiunea acestora .
Atunci indiferent de faptul ca cele ce decurg din aplicarea legii, sunt placute sau neplacute populatiei, in majoritatea acesteia sau a unei parti insemnate, legea trebuie avizata pozitiv, raspunderea ptr alte aspecte decat cele de constitutionalitate revenind guvernului.
2. Legea supusa atentiei sale este in mod clar neconstitutionala printr-un articol esential, cum spre exemplu este art 2 din Legea lustratiei sau articolele atacate ca nefiind constitutionale sunt astfel, si deci legea se intoarce spre parlament spre corectare sau retragere totala, neputand fi promulgata pana ce nu se rezolva acestea de catre parlament
3. Cel putin un articol atacat este indecidabil, adica nu este decidabil cu claritate din punct de vedere al raportarii sale la Constitutie, neputandu-se construi un rationament unic, bazat pe silogisme nonsofistice, care sa duca la o concluzie unica intr-un sens sau altul, si care deci sa se poata termina in mod corect cu Q. E. D. si repet, premizele fiind Constitutia iar concluzia fiind conformarea articolului judecat cu aceasta, in mod silogistic evident.
In aceasta situtie solutia poate fi motivata cu relativ suficiente argumente de logica juridica, si intr-un sens si in celalalt, si de aceea in aceasta situatie functioneaza votul judecatorilor.
3. Trebuie sa intelegem ca de regula este normal sa ne aflam in cazul 3, caci e greu de crezut ca se poate face o lege neconstitutionala care sa treaca de juristii guvernului , parlamentului ai Consiliului legislativ si sa fie in cazul 2, motiv ptr care am si avansat supozitia ca legea lustratiei a fost confectionata in mod special neconstitutionala ca s-o mai omoram pentru inca 10 ani, cand cu adevarat nu ar mai avea nici cea mai mica justificare si pentru care am facut propunerea de varianta soft pe care o stiti.
Acesta este motivul pentru care consider, mai ales si dupa toate discutiile ce s-au purtat pe tema acestei constitutionalitati, ca suntem in cazul greu decidabil juridic, motiv pentru care CCR nu a putut inca de ieri sa ia o decizie.
4. Daca ne aflam in acest no mans land juridic unde votul devine decisiv, este evident ca in calcul ar trebui sa intre si alte argumente decat cele strict juridice si in acest caz CCR, ar trebui sa se conduca de ideea ca declararea ca neconstitutionale a legilor discutate are mari consecinte economice pe care si le asuma astfel ea insasi, dupa ce opozitia nu a reusit sa-si asume ea aceasta responsabilitate, deci cu atat mai discutabil si nefiind in sarcina ei sa decida in contradictie cu Guvernul si politicienii de la putere, care prin vointa exprimata in alegeri deci pe cale constitutionala isi asuma raspunderea ptr guvernarea tarii .
5. Asadar in caz de situatie indecidabila juridic, ar trebui sa primeze conceptia de a se lasa guvernul sa-si faca treaba pentru care exista, neconstitutionala grav fiind insasi o decizie contrara luata de CCR din motive politice sau subiective.
Ion Adrian
PS. Acest text a fost remis si ccr@ccr.ro
Si fiindca voi lipsi cateva zile doresc sa termin cu problema pumnului pus in gura presei.
Problema reala, care merita discutata este daca printre celelalte vulnerabilitati din cap 6 din textul din Strategia Nationala de Aparare, avizat la Cotroceni de CSAT ref la riscuri si vulnerabilitati are loc si trebuie sa se afle si paragraful referitor la campaniile de presa.
Asadar:
Scopul Strategiei nationale de aparare este de a asigura un management modern si eficent al riscurilor, amenintarilor si vulnerabilitatiilor, urmarind, intr-o prima faza, inventarierea, prevenirea sau reducerea lor si, ulterior, combaterea
a)Riscurile si amenintarile se considera a fi masurate prin probabilitatea de a se produce o paguba semnificativa la adresa securitatii nationale si printre ele sunt :
terorismul international, emergenta armelor de distrugere in masa, criminalitatea organizata, traficul de droguri, fragilitatea sistemului financiar international, riscuri zonale legate ca pozitie de Marea Neagra , Balcanii de est, spionajul, riscuri ptr sanatate, degradarea mediului;
b) Vulnerabilitati care sunt definite ca fiind factorii din interiorul societatii care potenteaza actiunea amenintarilor .
Exemple de vulnerabilitati : proasta aplicare a legii in institutii ale statului, politizare excesiva, coruptie , evaziune fiscala,dezechilibre economice politici economice gresite , proasta asistenta medicale, tendinte demografice negative etc
Printre acestea si altele de acelasi rang, se afla si : “fenomenul campaniilor de presa la comanda cu scopul de a denigra institutii ale statului prin raspandirea de informatii false despre activitatea acestora, presiunea exercitata de trusturi de presa asupra deciziei politice in vederea de obtinere de avantaje de natura economica sau in relatia cu institutii ale statului”
Asadar intreb: in masura in care sunt vulnerabilitati cele de mai sus nu este totusi o vulnerabilitate similara si cea legata de campaniile de presa la comanda adica duse de mercenari din presa?
Da sau nu ?
Si apoi in functie de raspuns se poate continua discutia, fara ca sa se mai poata produce diversiuni, manipulari rationamente sofistice.
ion adrian
Trimiteți un comentariu