‘’Frederic hotarase ca, daca un baiat aproape imberb si educat de un nevolnic ca Rahewin nutrea idei atat de patrunzatoare, cine stie ce s-ar mai fi intamplat de l-ar fi trimis cu adevarat sa studieze la Paris. Il imbratisase cu drag, recomandandu-i sa devina cu adevarat invatat, dat fiind ca el, cu grijile guvernarii si cu ispravile militare, nu avusese niciodata timp sa se cultive asa cum ar fi trebuit.’’ (Umberto Ecco, Baudolino)
‘’- Cind stau de vorba cu tine, imi dau seama ce putin stiu.
- Pavele, azi, oamenii primesc in scoli o educatie mai mult tehnica. Umanistica e lasata cel mult pe planul doi. Azi esti educat in scopul de a fi cit mai devreme apt sa-ti castigi painea. Sa stii ca eu nu am nici un merit ca stiu niste lucruri cu care trec ‘’mare savanta’’ in ochii tai. Norocul meu a fost sa fi avut o mama, invatata intr-adevar: un om care, cel putin jumatate de viata a citit. Acest tip de om devine din ce in ce mai rar. Azi, oamenii care se ocupa de critica literara, de pilda, aproape ca mai mult scriu decat citesc, zau daca exagerez! Traim cu totii intr-o epoca a suficientei: ai citit zece rinduri, scrii si tu zece randuri despre ele! Actul ‘’gratuit’’ aproape ca nu mai exista in cultura. Prin asta inteleg actul cultural care nu asteapta remunerare imediata, facut fara intentia de a fi pus pe taraba neaparat si, mai ales, numaidecat. Cel care se-asaza, se pritoceste, se prepara-ncet, rabdator, ca un coniac de vita aleasa. Azi, mai tot este pus la fermentare artificiala. Cine practica fermentatia naturala e considerat un fel de orintoric, o fosila vie printre-atatea fiinte intrepide si adaptabile mai ceva decat cameleonul.’’ (Ileana Vulpescu, Arta conversatiei)
‘’... e o desfatare pentru mine sa-l intalnesc pe Olmedo, sa-l vad apropiindu-se surazator, precedat de dubla floreta a privirii sale – privire perforanta si cvasicinica, ce pare a ridica fustele tuturor lucrurilor ca sa vada cum sunt pe dedesubt. Olmedo e bancher si om de lume cu experienta. Cand imi traverseaza rapid existenta, la urma urmelor spalacita, ca de intelectual, imi apare ca un meteorit stralucitor care vine incarcat de auria pulbere siderala. Indiferent de unde o veni, stiu ca vine intotdeauna din Univeres si ca in drumul sau, in treacat, a vazut cu coada ochiului ce se-ntampla pe Venus si l-a batut prieteneste pe spate pe Neptun. Olmedo stie multe si despre carti, stie tot atata cat un intelectual, dar nu stie ca intelectual, ci ca om de lume. Nu a permis niciodata ca axul persoanei sale sa ramana intepenit intr-o ocupatie, limitata ca atare, ci si-l lasa sa pluteasca in deriva destinului sau unipersonal. In alte vremuri, in secolul al XVIII-lea bunaoara, trebuie sa fi existat multi oameni ca el: nobili, financiari, proprietari, magistrati, care erau, cu toate acestea inteligenti si se bucurau sa-si distileze din propriile experiente de viata idei clare si distincte. (Situatia actuala din Europa – incapacitatea ei de a rezolva cu gratie problemele cu care e confruntata – nu se explica decat daca acceptam ipoteza ca azi lipsesc oamenii de soiul acesta. Asa cum sunt epoci, verbi gratia, la sfarsitul istoriei romane, in care curajul devine o raritate si pana la urma viteji nu mai sunt decat militarii. (José Ortega y Gasset, Studii despre iubire)
‘’- Cind stau de vorba cu tine, imi dau seama ce putin stiu.
- Pavele, azi, oamenii primesc in scoli o educatie mai mult tehnica. Umanistica e lasata cel mult pe planul doi. Azi esti educat in scopul de a fi cit mai devreme apt sa-ti castigi painea. Sa stii ca eu nu am nici un merit ca stiu niste lucruri cu care trec ‘’mare savanta’’ in ochii tai. Norocul meu a fost sa fi avut o mama, invatata intr-adevar: un om care, cel putin jumatate de viata a citit. Acest tip de om devine din ce in ce mai rar. Azi, oamenii care se ocupa de critica literara, de pilda, aproape ca mai mult scriu decat citesc, zau daca exagerez! Traim cu totii intr-o epoca a suficientei: ai citit zece rinduri, scrii si tu zece randuri despre ele! Actul ‘’gratuit’’ aproape ca nu mai exista in cultura. Prin asta inteleg actul cultural care nu asteapta remunerare imediata, facut fara intentia de a fi pus pe taraba neaparat si, mai ales, numaidecat. Cel care se-asaza, se pritoceste, se prepara-ncet, rabdator, ca un coniac de vita aleasa. Azi, mai tot este pus la fermentare artificiala. Cine practica fermentatia naturala e considerat un fel de orintoric, o fosila vie printre-atatea fiinte intrepide si adaptabile mai ceva decat cameleonul.’’ (Ileana Vulpescu, Arta conversatiei)
‘’... e o desfatare pentru mine sa-l intalnesc pe Olmedo, sa-l vad apropiindu-se surazator, precedat de dubla floreta a privirii sale – privire perforanta si cvasicinica, ce pare a ridica fustele tuturor lucrurilor ca sa vada cum sunt pe dedesubt. Olmedo e bancher si om de lume cu experienta. Cand imi traverseaza rapid existenta, la urma urmelor spalacita, ca de intelectual, imi apare ca un meteorit stralucitor care vine incarcat de auria pulbere siderala. Indiferent de unde o veni, stiu ca vine intotdeauna din Univeres si ca in drumul sau, in treacat, a vazut cu coada ochiului ce se-ntampla pe Venus si l-a batut prieteneste pe spate pe Neptun. Olmedo stie multe si despre carti, stie tot atata cat un intelectual, dar nu stie ca intelectual, ci ca om de lume. Nu a permis niciodata ca axul persoanei sale sa ramana intepenit intr-o ocupatie, limitata ca atare, ci si-l lasa sa pluteasca in deriva destinului sau unipersonal. In alte vremuri, in secolul al XVIII-lea bunaoara, trebuie sa fi existat multi oameni ca el: nobili, financiari, proprietari, magistrati, care erau, cu toate acestea inteligenti si se bucurau sa-si distileze din propriile experiente de viata idei clare si distincte. (Situatia actuala din Europa – incapacitatea ei de a rezolva cu gratie problemele cu care e confruntata – nu se explica decat daca acceptam ipoteza ca azi lipsesc oamenii de soiul acesta. Asa cum sunt epoci, verbi gratia, la sfarsitul istoriei romane, in care curajul devine o raritate si pana la urma viteji nu mai sunt decat militarii. (José Ortega y Gasset, Studii despre iubire)
2 comentarii:
Aha.....moaaaaaaaaaamă ce bandită eşti!
"Viteji numai sunt decât militarii",pentru-că în societatea de consum,spre care tindem şi noi,ei sunt plătiţi să fie viteji!Puţini au în sânge vocatia de vitejie,în armata noastră actuală lipseşte cu desăvârsire vitejia sus acolo la vârf!
Trimiteți un comentariu