Bookfest 2010

MICROSOFT ÎNGERUL PĂZITOR
(Dan Coste)

PREFAŢĂ
Majoritatea populaţiei acestei ţări încearcă percepţia că trăieşte într-o ţară coruptă sau foarte coruptă. Iar justiţia se află în topul celor mai corupte (până-n măduva oaselor) insituţii ale statului. România a primit până în prezent cele mai multe condamnări la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, din cauza nerespectării în justiţie a unor drepturilor cetăţeneşti şi de proprietate. Cu suma de peste 12 milioane de euro despăgubiri pe care a fost obligată să le plătească celor nedreptăţiţi de o justiţie coruptă, ţara noastră se află pe primul loc din Uniunea Europeană în acest ruşinos clasament. Recent, în premieră probabil mondială, un judecător al curţii supreme de justiţie a unui stat a fost băgat după gratii, în vederea anchetării sale în stare de reţinere şi trimiterii în judecată. Este vorba despre cunoscutul senator PSD Cătălin Voicu, asupra căruia planează mai multe capete de acuzare cu iz de corupţie. Şi care, pentru scurtă vreme, a fost coleg de cătuşe cu judecătorul de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Florin Costiniu. Ca reporter de investigaţii, cu o expertiză de douăzeci de ani în domeniu, mă situez de mult timp pe poziţia celor care cred că Justiţia Română este printre cele mai corupte instituţii ale statului. Cu menţiunea că, dacă populaţia doar percepe acest cancer care macină societatea românească, eu m-am şi confruntat cu ea în sute de situaţii. Am avut de-a face cu oameni, fapte, situaţii, confruntări, orgolii nemăsurate şi ambiţii prosteşti, care s-au derulat atât în sălile de judecată cât şi în afara lor. Pentru îndrăzneala mea, de a mă amesteca în afacerile murdare ale unora sau altora, am fost pârât în circa 100 de dosare penale şi civile, târât prin secţii de poliţie, parchete, judecătorii şi tribunale. Cu ajutorul bunului Dumnezeu, acuzaţiile ce mi-au fost aduse au fost respinse în totalitate de către instanţele de judecată şi organele de urmărire penală, pe baza probelor pe care le-am prezentat în susţinerea articolelor publicate în mai multe ziare şi reviste. De asemenea, am fost chemat în faţa Consiliului de Onoare al Clubului Român (CRP) de presă, prezidat de vestiţii Cristian Tudor Popescu şi nu mai puţin celebrul Mihai Tatulici, ca să dau explicaţii în legătură cu dezvăluirile mele privind corupţia la nivel înalt şi furtul de inteligenţă, pe care le probam chiar în articolele cu numeroase mărturii. În tot acest timp am avut ocazia să văd cum unii justiţiabili "mureau" cu dreptatea în mână, din cauză că reprezentanţi ai justiţiei motivau decizii, negru pe alb, precum că albul ar fi negru şi invers. Dacă ne-am lua după anumiţi analişti, care consideră că România nu se află (la figurat vorbind) în Europa, ci în Orient, corupţia - în special, mita şi traficul de influenţă - în particular n-ar trebui privite ca o tristă realitate. Ci ca o stare de spirit, ori o a doua natură a românului, de la cel mai necăjit până la cel mai înstărit. Cu toţii dăm şpagă cu zâmbetul pe buze şi apelăm la cunoscuţi când avem nevoie de ceva. Este o stare de normalitate, iar nu o excepţie. Şi-atunci, de ce ne mai mirăm când ţările civilizate consideră România printre cele mai corupte din lume? Avem corupţia pe care o merităm, aşa cum ne lăsăm conduşi de corupţii pe care îi alegem, cu drag, din patru în patru ani. Judecătorii sunt o categorie printre cele mai favorizate din ţara noastră, lefurile lor având multe cifre. Li s-au dat bani mulţi, chipurile, ca să nu poată fi corupţi. Dar cum corupţia se află în sângele multora dintre aceştia, demersul s-a dovedit inutil. Cu cât au mai multe bunuri şi valori, cu atât vor mai mult. Asemănător este şi cazul medicilor, care se plâng de douăzeci de ani că sunt prost plătiţi şi asta cam aşa e. Dar nimeni n-a vorbit în mod serios până acum despre medicii incompetenţi şi nici nu s-a pus întrebarea de ce atât de puţini au fost eliminaţi din sistemul medical pentru mall praxis. Iar peste toate acestea îmi exprim şi eu o mare nedumerire. Dacă medicii sunt aşa de prost remuneraţi, cum se face că toţi au locuinţe luxoase, case de vacanţă şi maşini dintre cele mai scumpe? De unde bani, că doar nu din leafă?! În sutele de investigaţii jurnalistice pe care le-am realizat m-am întâlnit cu fel de fel de situaţii, unele mai neobişnuite decât altele. Dar dintre toate, una le depăşeşte de departe pe celelalte, motiv din care m-am hotărât să scriu despre ea. Cartea de faţă este doar începutul halucinant al unei poveşti adevărate, care pentru un om normal la cap aduce mai degrabă a science fiction. Probabil că vor urma alte volume, conţinând toate implicaţiile afacerii, adesea de neimaginat pentru o minte sănătoasă. În puţine cuvinte, este vorba despre un om care a creat inteligenţă software, recunoscută şi premiată pe plan european şi internaţional. La scurt timp, produsul i-a fost piratat şi o adevărată reţea bine organizată a început să se înfrupte din munca lui. Când a reclamat situaţia organelor competente, s-a trezit pus sub acuzaţie şi investigat, târât prin tribunale şi primind ameninţări chiar de la poliţişti de rang înalt din cadrul Inspectoratului General de Poliţie al României. Ca să i se închidă gura, i-a mai fost furată o casă pe bază de documente false dovedite, după ce asupra lui avuseseră loc două atentate. Greu de crezut, nu? Cu toate acestea, este purul adevăr. Cu menţiunea că, după aproape şase ani de zile, dreptatea se lasă încă aşteptată. Şi că unul dintre judecătorii care au decis că negrul este alb se numeşte Viorica Costiniu, de la Curtea de Apel Bucureşti, nimeni alta decât soţia judecătorului Florin Costiniu, de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, reţinut, eliberat şi anchetat pentru fapte de corupţie.
La sfârşitul anului 2009, în cadrul unei întâlniri cu Procurorul General al României, Laura Codruţa Kovesi şi Marius Iacob, procurorul şef al Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie mi s-a comunicat că la Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA) nu se mai află niciun dosar mai vechi de doi ani. Atunci, am adus în discuţie cazul furtului de inteligenţă de la SC OMNIS GROUP SRL, nesoluţionat de mai bine de şase ani, coroborat cu cel al furtului unei case aparţinând proprietarului acestei firme. Cei doi s-au privit cu înţeles în adâncul ochilor, după care Iacob ne-a declarat: "Cunosc speţa, dar acolo lucrurile sunt ceva mai complicate, datorită complexităţii dosarului. Din acest motiv durează mai mult". Aha!
...................................................
În hârtii, Sebastian Vlădescu, fost şi actual ministru al Finanţelor, n-ar mai fi membru al partidului liberal din anul 2000, de când nu şi-a mai plătit cotizaţia. Verbal, Eugen Nicolăescu a declarat de câteva ori că nu-l leagă nici o prietenie faţă de acesta, ba dimpotrivă. Că lucrurile stau exact pe dos, se va vedea în continuare. Cum spuneam, HIPOCRATE a fost implementat la comandă în numeroase spitale, rotunjind cifra de afaceri şi conturile RSC. După spitalele SRI şi MAI au urmat cele judeţene de la Piteşti, Timişoara, Iaşi, Sf. Ioan din Bucureşti şi numeroase altele. Interesant este că aplicaţia piratată a funcţionat şi mai funcţionează deficitar, fără excepţie, creând mari bătăi de cap utilizatorilor, deoarece specialiştii RSC SRL au încercat să modifice liniile de cod piratate de la OMNIS, însă fără succes. Menţionăm doar câteva deficienţe reclamate de Spitalul judeţean Piteşti: programul nu asigura confidenţialitatea actului medical, eludează legislaţia în domeniu, nu acoperă cerinţele specifice de informatizare, nu răspunde gestionării judicioase a materialelor sanitare şi a celor de întreţinere, a tipizatelor, combustibililor, pieselor de schimb, ignorând până şi............EU ZIC S-O CITIŢI CA SĂ ÎNŢELEGEŢI MAI MULTE DESPRE CEI CE ACUM NE CONDUC, DESPRE CEI CE ÎN MOD NORMAL AR TREBUI SĂ ÎNFUNDE PUŞCĂRIILE! CARE STAŢI BINE CU BANII, CUMPĂRAŢI UN EXEMPLAR ÎN PLUS ŞI TRIMITEŢI-L BANDITULUI DE VLĂDESCU! CUM CARE VLĂDESCU?

SEBASTIAN VLĂDESCU
MINISTRUL DE FINANŢE ,
UNUL DINTRE CEI MAI MARI BANDIŢI AI ROMÂNIEI!

PS1 (doar pentru "iniţiaţi"): Kerosenul este fracţiunea din ţiţei care distilează între 150 – 275°C. Este un lichid limpede, format din hidrocarburi care conţin între 6 şi 16 atomi de carbon în moleculă. Are densitatea de 780 – 810 kg/m3. Punctul de inflamabilitate este cuprins între 37 – 65, iar temperatura de autoaprindere este de 220°C Puterea calorifică inferioară este de 43,1 MJ/kg, iar cea superioară de 46,2 MJ/kg.

PS2 Vlădescule, vezi că la mine nu merge poanta cu băgatul kerosenului în rezervor şi tăiatul frânelor! Am bicicletă! Mă doare fix în başcheţi! Am dotat-o cu instinctor şi frână pun cu piciorul! Boule!