Sa trecem Rubiconul!

''Minciuna ma ajutase de multe ori sa ies din impas, ea mi se parea chiar comoda in anumite imprejurari; ca un costum pe care ti-l croiesti singur, dupa gustul tau si pe care, daca nu-ti convine, il schimbi cu altul; pe cand adevarul n-ai cum sa-l carpesti, sa-l largesti, n-ai cum sa-i modifici croiala; daca te strange, te simti in el ca intr-o camasa de forta. Incat n-aveam motive sa fiu indignat, nu asta era problema. Altceva ma descumpanea. Inteleg sa minti, dar sa stii ca minti.”
Unii oameni isi pot da frau liber inchipuirii, sa minta, sa viseze, sa-si remodeleze amintirile. Cateodata dorim si nu dorim sa aflam adevarul, parandu-ni-se un gest primejdios. Am vrea sa stim oare cat adevar poate indura un om? In ce doza sa nu fie letala? Fiindca doar zeii si brutele sunt masinarii pe care niciun adevar nu le poate deregla.
Ni se intampla sa nu putem descifra in celalalt decat o parte de adevar si anume cea care ne convine, avand convingerea ca avem dreptul sa ne impunem parerile, cand celalalt joaca rolul de ecran.
Intr-o lume in care se confunda tot mai des delicatetea cu prostia si slabiciunea cu vocatia de a fi calcat in picioare, adevarul ramane nestematul celui care a aflat ca fericirea nu se obtine gratuit, iar constiinta e mai mult decat o carpa cu care iti stergi pantofii.

“Mereu avusese un Rubicon de trecut si nu avusese curajul sa riste”

spune domnia sa.

Sa trecem Rubiconul si sa invingem teama ca adevarul ne va ucide!

http://octavianpaler.ro/comentarii-si-citate/sa-trecem-rubiconul/