AlterMedia România (fondată 2002)
Încrede-te în Dumnezeu şi ţine-ţi praful de puşcă la adăpost de umezeală (Oliver Cromwell)
"Mai mult ca oricînd, România este denigrată cu tot dinadinsul, prin programe de spălare a creierului susţinute cu vehemenţă în mass media. Am ajuns să mă feresc de discuţiile banale cu oamenii de pe stradă, de prin magazine, din gară ş.a.m.d., pentru că inevitabil se ajunge la acelaşi text îngrozitor, asemănător prin josnicie cu judecăţile de valoare din vremea lui Stalin: „Trăim în România, de asta este rău…”
Această frază este pe cît de falsă, pe atît de blasfemiatoare, la fel ca o înjurătură la adresa Celui de Sus.
Ce este România? România este suprafaţa de pămînt pe care ne-am născut. România înseamnă Carpaţii, cîmpiile, Dunărea şi Marea Neagră. România înseamnă Ştefan cel Mare, Vlad Ţepeş, Avram Iancu. România înseamnă grîu, vii, pomi, respiraţia codrilor, ploile, verdeaţa. România înseamnă Ortodoxie. România este una din porţile spre raiul ceresc – o gură de rai. România înseamnă libertate. România este Acasă.
Toate acestea le sînt respingătoare cinstiţilor mei români contemporani? Dacă pe acestea nu le suferă şi îşi bat joc de ele, atunci ei nu sînt decît nişte nişte accidente genetice nefericite ale acestui neam.
Dar nu, celor mai mulţi dintre domniile lor nu le miros toate acestea, ci altceva îi deranjează la această ţară. Îi deranjează prostia şi mizeria. Şi cu adevărat, acestea se întîlnesc peste tot, mai ales în ultima vreme. Dar cine este de vină pentru acestea? Pămîntul pe care trăim? Dunărea? Carpaţii? Războiul din ’77? Bineînţeles că nu. Există nefericiţi care dau vina şi pe acestea, numindu-le în mod inepto-ştiinţific „condiţii istorico-geopolitice nefavorabile”. Dar nu, nu aceastea sînt de vină, ci oamenii. Noi. Noi toţi. Noi toţi cu păcatele noastre. Noi, eu, tu, el, ea, toţi care alcătuim această ţară, cu toţii sîntem vinovaţi sau măcar responsabili.
Creştinul, omul lui Dumnezeu, ştie să-şi asume această vină/responsabilitate, chiar şi atunci cînd nu îi aparţine lui direct („Purtaţi-vă sarcinile unii altora” – Gal. 6, 2). De altfel, nu am auzit pe niciun creştin real rostind cuvinte grele la adresa României, pentru că mintea unor asemenea oameni nu este purtată de duhul inepţiei.
Oamenii care lovesc în România fac parte din două categorii: cei de alt neam şi cei de un neam cu noi, dar care mănîncă din ţară precum cancerul. Românilor care distrug acest neam prin prezenţa lor, tocmai lor nu le convine această ţară. Şi ca orice cancer, vor acum să plece aiurea, adică să facă metastaze… Chiar îi invit să se ducă din această ţară fix acolo unde consideră ei că e mult mai bine. Măcar dacă m-ar asculta… (Cărei ţări i-o trebui asemenea oameni?, mă întreb eu…).
Acestor excrescenţe pe trupul ţării care nu se simt bine în România, le dau cîteva exemple spre luare aminte:
1. Recent am primit o somaţie de deconectare de la energia electrică pentru că pe ianuarie am plătit la lumină mai puţin cu 3 roni (cu toate că pe lunile ulterioare am depus destui bani în plus).
Doar trăim în România…
Dar iată ce citesc într-un articol de pe Fox NY:
IRS-ul, ceea ce ar fi Fiscul la americani, numai că mult mai teribil, şi-a desfăşurat forţele ameninţător pe proprietatea unui om pentru că era dator la stat cu 4 cenţi! Sursa aici. Şi nu era prima dată…
2. În spitalele româneşti, domneşte mizeria şi lipsa de grijă faţă de pacienţi.
Doar trăim în România…
Iată ce citesc, însă, despre condiţiile din spitalele britanice: 1200 de oameni au murit într-un spital din cauza mizeriei, foamei, neglijării, abuzului personalului medical, malpraxisului ş.a.m.d. Sursa aici.
Nu mai vorbim de faptul că pentru un transplant de ficat se încasează în Occident sume de zeci şi sute de mii de euro. Dacă nu pălăteşti, te lasă să mori. Mă întreb de ce este nevoie de asemenea sume pentru un transplant, dar fiind că pacientul pune la dispoziţie ficatul transplantat (de la rude)… Pentru patul de spital? Pentru perfuzii? Pentru vitamine? Sau pentru chirurgul care fără 20.000 de euro nu pune mîna pe pacient?…
3. Românii fură atît de mult, încît au distrus ţara.
Doar trăim în România…
Da, fură în stil haiducesc: iau de la români şi dau străinilor. Hoţii cei mari, care nu se văd, sînt de fapt străinii pe care noi îi adorăm.
4. Un mexican trăitor în România este oripilat de faptul că românii sînt înapoiaţi, căci cică au obiceiuri medievale la nuntă.
Doar trăim în România…
„Ce obiceiuri?”, am întrebat eu, crezînd iniţial că se referă poate la torturarea miresei… (mai ştii?…). Răspunsul civilizatului mexican: „Sînteţi înapoiaţi pentru că la nunţile româneşti se servesc sarmale”. L-am întrebat atunci ce anume se serveşte la nunţile din Mexic. Răspunsul lui a fost: „Sandvişuri”. Răspunsul meu (îmi cer scuze pentru sinceritate): „Iubitul meu mexican, sandvişul la nuntă este mîncarea calicului – multă pîine şi ce se mai nimereşte între cele două felii…”
5. Laudă mare la adresa oraşelor moderne, alcătuite după planuri urbanistice generoase, cu străzi largi şi aerisite. Pe cînd oraşele româneşti au străzi înguste, înghesuite.
Doar trăim în România…
Răspunsul meu: Oraşele româneşti nu au străzi largi tocmai pentru că sînt vechi, făcute pe vremea cînd nu era nevoie de nu ştiu cîte benzi de circulaţie. Şi nici nu sînt aliniate în stil comunist ca străzile americane din aceleaşi motive. Avem ceva vechime pe aceste locuri. Dar după părerea celulelor canceroase ale acestei naţii, acesta este semn de inferioritate.
Exemplele sînt nenumărate. Mă opresc însă aici.
Mai ofer totuşi o comparaţie grăitoare despre diferenţa dintre România şi alte ţări. În România este acum ruşine să fii creştin. Pe cînd în ţările civilizate, este ilegal.
Asta vor celulele canceroase ale acestui neam: să fie şi în România ilegal să fii creştin, să fii român, să fii om. Cu toţii trebuie să devenim paraziţii, cancerul acestei ţări. Numai aşa ticăloşii acestei naţii se vor simţi bine, cu inima şi conştiinţa împăcate. Numai aşa se vor simţi ei înşişi în România. Acum se simt constrînşi.
Este o ruşine să fii român??? Eu zic dimpotrivă: Ruşine să le fie celor cărora le este ruşine că sînt români!
Am străbătut lumea în lung şi lat şi poate o voi mai străbate. Toată lumea aceasta este frumoasă – o minune fără seamăn. Însă pentru mine, cea mai mare dintre minuni este România, după cum pentru un copil, cea mai bună şi mai frumoasă dintre mame este tot mama lui, în ciuda tuturor argumentelor ştiinţifice care susţin contrariul.
Comparaţia între România şi alte locuri este ca cea dintre codrii României şi codrii altor neamuri. Cîteva zile în munţii Neamţului te refac sufleteşte şi trupeşte, căci munţii aceştia sînt sfinţiţi de atîţia pustici şi de atîtea mănăstiri. În Suedia, deşi în aparenţă la fel de frumoşi, codrii sînt fioroşi, îţi este frică să intri în ei, simţi acolo prezenţa duhurilor rele, după cum povesteşte un român care a trăit acolo mulţi ani. În Germania, pădurile sînt atît de îngrijite, curate şi aliniate, încît ai senzaţia că nu au fost create de Dumnezeu, ci de un psihopat.
Revenind… Acum, România este bolnavă de cancer. Îmi doresc ca toate celulele ei sănătoase să se trezească şi să lupte cu răul. Cu ajutorul lui Dumnezeu, toate formele de cancer sînt vindecabile."
Daniela Filioreanu
Aşadar nu-i ruşine să iţi iubeşti patria!
"Mai mult ca oricînd, România este denigrată cu tot dinadinsul, prin programe de spălare a creierului susţinute cu vehemenţă în mass media. Am ajuns să mă feresc de discuţiile banale cu oamenii de pe stradă, de prin magazine, din gară ş.a.m.d., pentru că inevitabil se ajunge la acelaşi text îngrozitor, asemănător prin josnicie cu judecăţile de valoare din vremea lui Stalin: „Trăim în România, de asta este rău…”
Această frază este pe cît de falsă, pe atît de blasfemiatoare, la fel ca o înjurătură la adresa Celui de Sus.
Ce este România? România este suprafaţa de pămînt pe care ne-am născut. România înseamnă Carpaţii, cîmpiile, Dunărea şi Marea Neagră. România înseamnă Ştefan cel Mare, Vlad Ţepeş, Avram Iancu. România înseamnă grîu, vii, pomi, respiraţia codrilor, ploile, verdeaţa. România înseamnă Ortodoxie. România este una din porţile spre raiul ceresc – o gură de rai. România înseamnă libertate. România este Acasă.
Toate acestea le sînt respingătoare cinstiţilor mei români contemporani? Dacă pe acestea nu le suferă şi îşi bat joc de ele, atunci ei nu sînt decît nişte nişte accidente genetice nefericite ale acestui neam.
Dar nu, celor mai mulţi dintre domniile lor nu le miros toate acestea, ci altceva îi deranjează la această ţară. Îi deranjează prostia şi mizeria. Şi cu adevărat, acestea se întîlnesc peste tot, mai ales în ultima vreme. Dar cine este de vină pentru acestea? Pămîntul pe care trăim? Dunărea? Carpaţii? Războiul din ’77? Bineînţeles că nu. Există nefericiţi care dau vina şi pe acestea, numindu-le în mod inepto-ştiinţific „condiţii istorico-geopolitice nefavorabile”. Dar nu, nu aceastea sînt de vină, ci oamenii. Noi. Noi toţi. Noi toţi cu păcatele noastre. Noi, eu, tu, el, ea, toţi care alcătuim această ţară, cu toţii sîntem vinovaţi sau măcar responsabili.
Creştinul, omul lui Dumnezeu, ştie să-şi asume această vină/responsabilitate, chiar şi atunci cînd nu îi aparţine lui direct („Purtaţi-vă sarcinile unii altora” – Gal. 6, 2). De altfel, nu am auzit pe niciun creştin real rostind cuvinte grele la adresa României, pentru că mintea unor asemenea oameni nu este purtată de duhul inepţiei.
Oamenii care lovesc în România fac parte din două categorii: cei de alt neam şi cei de un neam cu noi, dar care mănîncă din ţară precum cancerul. Românilor care distrug acest neam prin prezenţa lor, tocmai lor nu le convine această ţară. Şi ca orice cancer, vor acum să plece aiurea, adică să facă metastaze… Chiar îi invit să se ducă din această ţară fix acolo unde consideră ei că e mult mai bine. Măcar dacă m-ar asculta… (Cărei ţări i-o trebui asemenea oameni?, mă întreb eu…).
Acestor excrescenţe pe trupul ţării care nu se simt bine în România, le dau cîteva exemple spre luare aminte:
1. Recent am primit o somaţie de deconectare de la energia electrică pentru că pe ianuarie am plătit la lumină mai puţin cu 3 roni (cu toate că pe lunile ulterioare am depus destui bani în plus).
Doar trăim în România…
Dar iată ce citesc într-un articol de pe Fox NY:
IRS-ul, ceea ce ar fi Fiscul la americani, numai că mult mai teribil, şi-a desfăşurat forţele ameninţător pe proprietatea unui om pentru că era dator la stat cu 4 cenţi! Sursa aici. Şi nu era prima dată…
2. În spitalele româneşti, domneşte mizeria şi lipsa de grijă faţă de pacienţi.
Doar trăim în România…
Iată ce citesc, însă, despre condiţiile din spitalele britanice: 1200 de oameni au murit într-un spital din cauza mizeriei, foamei, neglijării, abuzului personalului medical, malpraxisului ş.a.m.d. Sursa aici.
Nu mai vorbim de faptul că pentru un transplant de ficat se încasează în Occident sume de zeci şi sute de mii de euro. Dacă nu pălăteşti, te lasă să mori. Mă întreb de ce este nevoie de asemenea sume pentru un transplant, dar fiind că pacientul pune la dispoziţie ficatul transplantat (de la rude)… Pentru patul de spital? Pentru perfuzii? Pentru vitamine? Sau pentru chirurgul care fără 20.000 de euro nu pune mîna pe pacient?…
3. Românii fură atît de mult, încît au distrus ţara.
Doar trăim în România…
Da, fură în stil haiducesc: iau de la români şi dau străinilor. Hoţii cei mari, care nu se văd, sînt de fapt străinii pe care noi îi adorăm.
4. Un mexican trăitor în România este oripilat de faptul că românii sînt înapoiaţi, căci cică au obiceiuri medievale la nuntă.
Doar trăim în România…
„Ce obiceiuri?”, am întrebat eu, crezînd iniţial că se referă poate la torturarea miresei… (mai ştii?…). Răspunsul civilizatului mexican: „Sînteţi înapoiaţi pentru că la nunţile româneşti se servesc sarmale”. L-am întrebat atunci ce anume se serveşte la nunţile din Mexic. Răspunsul lui a fost: „Sandvişuri”. Răspunsul meu (îmi cer scuze pentru sinceritate): „Iubitul meu mexican, sandvişul la nuntă este mîncarea calicului – multă pîine şi ce se mai nimereşte între cele două felii…”
5. Laudă mare la adresa oraşelor moderne, alcătuite după planuri urbanistice generoase, cu străzi largi şi aerisite. Pe cînd oraşele româneşti au străzi înguste, înghesuite.
Doar trăim în România…
Răspunsul meu: Oraşele româneşti nu au străzi largi tocmai pentru că sînt vechi, făcute pe vremea cînd nu era nevoie de nu ştiu cîte benzi de circulaţie. Şi nici nu sînt aliniate în stil comunist ca străzile americane din aceleaşi motive. Avem ceva vechime pe aceste locuri. Dar după părerea celulelor canceroase ale acestei naţii, acesta este semn de inferioritate.
Exemplele sînt nenumărate. Mă opresc însă aici.
Mai ofer totuşi o comparaţie grăitoare despre diferenţa dintre România şi alte ţări. În România este acum ruşine să fii creştin. Pe cînd în ţările civilizate, este ilegal.
Asta vor celulele canceroase ale acestui neam: să fie şi în România ilegal să fii creştin, să fii român, să fii om. Cu toţii trebuie să devenim paraziţii, cancerul acestei ţări. Numai aşa ticăloşii acestei naţii se vor simţi bine, cu inima şi conştiinţa împăcate. Numai aşa se vor simţi ei înşişi în România. Acum se simt constrînşi.
Este o ruşine să fii român??? Eu zic dimpotrivă: Ruşine să le fie celor cărora le este ruşine că sînt români!
Am străbătut lumea în lung şi lat şi poate o voi mai străbate. Toată lumea aceasta este frumoasă – o minune fără seamăn. Însă pentru mine, cea mai mare dintre minuni este România, după cum pentru un copil, cea mai bună şi mai frumoasă dintre mame este tot mama lui, în ciuda tuturor argumentelor ştiinţifice care susţin contrariul.
Comparaţia între România şi alte locuri este ca cea dintre codrii României şi codrii altor neamuri. Cîteva zile în munţii Neamţului te refac sufleteşte şi trupeşte, căci munţii aceştia sînt sfinţiţi de atîţia pustici şi de atîtea mănăstiri. În Suedia, deşi în aparenţă la fel de frumoşi, codrii sînt fioroşi, îţi este frică să intri în ei, simţi acolo prezenţa duhurilor rele, după cum povesteşte un român care a trăit acolo mulţi ani. În Germania, pădurile sînt atît de îngrijite, curate şi aliniate, încît ai senzaţia că nu au fost create de Dumnezeu, ci de un psihopat.
Revenind… Acum, România este bolnavă de cancer. Îmi doresc ca toate celulele ei sănătoase să se trezească şi să lupte cu răul. Cu ajutorul lui Dumnezeu, toate formele de cancer sînt vindecabile."
Daniela Filioreanu
Aşadar nu-i ruşine să iţi iubeşti patria!
16 comentarii:
Cat adevar!!!!!
Imi creste inima!!!
Ghitza,
Cred ca bolnavi suntem noi, in nici-un caz Romania, care este cu adevarat un taram minunat.
ion adrian
Aşa zice şi autorea acestui text:Daniela Filioreanu!Subscriu!
Ghita adaug si din gandirea lui Dorel Visan , un mare actor pe care eu il admir pentru arta lui:
Ticăloşia noastră este cea mai mare nenorocire şi cea mai mare pedeapsă pentru noi. Ne-a ajuns blestemul strămoşesc, să trăim împrăştiaţi şi pustiiţi prin lume. Marele Eminescu spune prin gura regelui Decebal într-un monolog celebru... "pământ străin primească oaselor voastre pace să le dea/ Poate că o soartă mult mai bună v-aşteaptă-n lumea largă./ Lăsaţi părinţii şi copiii voştri să doarmă duşi 'n-al Daciei pământ/ Şi-mprăştiaţi şi pustiiţi prin lume/ Purtaţi cu greu blestemul ce-l port eu.../".
Iar când copilul îşi întreabă mama: unde este ţara mea, unde este tatăl meu şi unde se vorbeşte limba ce-mi vorbeşti că n-o aud?, mama îi răspunde: "E mult de-atunci, mulţi ani de lacrimi/ Prin secoli trecem popor exilat fără de neam, fără de ţară/ Fără ca loc s-avem unde să plecăm fruntea/ Oriunde mergem suntem venetici./ Şi aşa vom merge noi din ţară în ţară până s-a pierde şi urma neamului./ E un vechi blestem ce ne urmăreşte, de mult noi îl purtăm, copile...".
Să fi intuit geniul lui Mihai Eminescu viitorul românului înrăit? Se pare că da. Iar răutatea îşi bea singură cea mai mare parte din venin. Vina este urmată de aproape de pedeapsă.
va urma
ion adrian
Într-o mare carte de înţelepciune (Cãnakya) se spune că "ţara în care nu găseşte cineva cinstire, bucurie sau rude, nici nu dobândeşte vreo învăţătură, trebuie părăsită". Sunt multe întrebări şi răspunsuri la această constatare din experienţa omenirii. Trebuie să învinovăţim pe cineva de pagubele şi nefericirile noastre? Sau să ne mângâiem cu faptul că totul este fără voia noastră? Să spunem că trecutul nostru a fost groaznic, iar prezentul nostru este dezgustător? Să oferim iubirea sau puterea noastră de înţelegere pentru a avea din nou un "viitor luminos"? Să luăm în mână spada Marelui Ştefan şi să strigăm "Să nu vreau să vrea să iasă"? Sau din faţa unor conducători ticăloşiţi care îţi pun cătuşele la mâini ca să scape ei de ele şi care vor să rămână la putere cu preţul vânzării demnităţii, limbii materne şi a ţării, să strigăm: Fugiţi, măăăă...! Şi într-un fel şi în altul viitorul ne va judeca. Vai de noi dacă vom fi inscripţia ştearsă pe care urmaşul ignorant abia o va putea citi călătorului prin "România modernă şi civilizată".
Nota mea: si acum ce sa fac? nu sunt increzut fara acoperire, dar sunt constient de originalitatea pe care invidiosii si marginitii nu o pot recunoaste si crezand doar ca nu au fost ei destul de abili pentru a gasi locul tratat de mine cu copy-paste si ptr ca nu pot intra in mintea mea, desigur ca nu-l vor gasi niciodata.:)
Asadar, eu spun ca blestemul nostru este belestemul Mioritei, si asta am realizat-o in primavara lui 1990 cand am publicat un scurt, foarte scurt eseu despre care Dan Desliu mi-a spus ca prezinta o pozitie, o interpretare pentru Miorita, ce dupa stiinta lui, nu mai fusese data pana atunci. L-am crezut caci era poet si cred ca stia ce vorbeste.Dumnezeu sa-l odihneasca. Eu, in orice caz nici inainte si nici de atunci(desi de atunci este posibil, ca eu nu am tinut ascunsa interpretarea si nici nu am brevetat-o)nu am vazut asa ceva.
Deci foarte pe scurt: Asa cum spune Mircea Eliade , Mioritza este un mit fundamental, un mit constitutiv pentru neamul romanesc si, cum spun eu, la fel cum mitul Adamic cu fratele asasin Cain, este un mit fundamental pentru umanitatea coborata din Biblie si in orice caz pentru poporul lui Avraam, pedepsit pentru fratricid si apoi pentru deicid.
Dar la noi, fratricidul(cei trei ciobani in interpretarea mea sunt trei frati) a fost mai oribil, mai lash, decat la inceputul lumii, respectiv motivat tot de invidie, dar intr-un procent de doi la unu si nu de unu la unu ca in Facerea, si nu degeaba, poverbul cu capra vecinului este de baza la neamul nostru.
Asta este realitatea noastra ancestrala secretata de acest, totusi minunat, spatiu mioritic.
Poate fi depasita? Eu spun ca da si precum toate pacatele omenirii, doar prin si cu ajutorul lui IISUS.
Dar mai intai trebuie sa devenim constienti in adancul nostru de asta.
Stii ce mi-a spus un taran scolit, din inima Daciei despre ospitalitatea romaneasca in raport de straini cand eu ii spuneam ca la noi fratii se omoara intre ei ptr o sipca de gard dar pun tot ce au, pe masa in fata strainului?
Ca este pura fudulie.
Si atunci sa ne gandim si la proverbul oltenesc ?
Sa ne gandim si sa tragem toate consecintele si concluziile.
ion adrian
PS. Din nou La multi ani lui Anti.
ion adrian
Ioane te-aş crede cand spui că blestemul nostru este Mioriţa dar nu este decât o interpretare printre atâtea interpretări,chiar dacă mai originală decât altele este tot o interpretare!Nu mă fac că nu înţeleg,stai liniştit!Nu putem generaliza ancestralul mioritic in toată gena naţiuni noastre,pentru-că avem multiple şi minunate exemple de sacrificiu,generozitate,solidaritate,eroism şi sfintenie ridicate tocmai din ancestralul mioritic!Sau mai pe româneşte spus:NU TAIEM TOATĂ PĂDUREA PENTRU CÂTEVA USCĂTURI!Chiar dacă acum nu avem CONDUCĂTORII care să se ridice la aşteptările timpurilor trăite,asta nu înseamnă că suntem o subnaţiune!Eu zic că fraticidul mioritic nu a fost mai laş,a fost la fel,ştii de ce?Are aceaşi motivaţie:invidia!Invidia nu-i o trăsătură caracteristică doar poporului român şi nici nu-i mai accentuată la noi în spaţiul mioritic!Îţi dau un exemplu:Astăzi cu siguranţă poporul argentinean este mai invidios pe poporul german pentru-că au pierdut la fotbal şi au pierdut calificarea in semifinale!Tot astăzi poporul brazilian este "fericit" că şi poporul argentinian a părăsit competiţia!E un fapt pe care-l poţi observa dacă citeşti presa!
Ospitalitatea românească,da este o caracteristică ancestrală şi nu-i fudulie,aşa suntem noi!Să confundăm interpretarea cu ancestralul!În rest ai dreptate,numai prin sângele lui Iisus ne putem mântui şi fiecare trebuie sa o facă personal!Te salut!
Am cam lipsit de p-aci dar fiţi fără grijă că nu am uitat cele două promisiuni: Gheorghe Enoiu şi Elan Schwartenberg acest vânător de mistreţi şi mistreţe care se visează primarul Bucureştiului!
Ghitza,
Mie un taran mi-a spus ca e fudulie. Eu nu -s taran de vre-o 3-4 genaratii asa ca nu stiu direct de la sursa.
De fapt eu l-am intrebat nedumerit cum este posibil ca doi frati la tara sa se bata ptr o scandura de gard ptr o gaina dar daca vine pe acolo un strain caruia nu-i datoreaza nimic il primeste ca pe fiul risipitor pe acesta dar pe fratesu nu.
A doua nelamurire a mea a fost de ce fac asa de jos WC ul acela taranesc din lemn din fundul curtii si mi s-a raspuns ca lemnul costa ca femeile sunt mai scunde si ca el tot merge mai prin fundul gradinii .
De asemeni chestia cu camera familiei unde dorm claie peste gramada in timp ce tin neatinsa si nelocuita "camera de oaspeti'.
Ce sa spun astea da de gandit si se leaga de atatea si atatea altele. desigur ca nu generalizez, dar pe baza acestei interpretari am anticipat rezultatele votului din Duminica Orbului de 2/3 ptr comunisti si cei prostiti de acestia.
ion adrian
PS Nu am spus ca invidia este doar la noi. am analizat scorul invidiei de 1la 1 in Biblie si de 2 la 1 la noi si atat.
Păi eu zic,foarte bine că de gândit!Dar de aici şi până la a generaliza tot românismul ca o trăsătură de subnaţiune e o cale lungă,pe care dă-mi voie să n-o împărtăşesc!E dreptul tău să gândeşti aşa,dar şi al meu să nu fiu de acord cu tine.Nici eu nu-s ţăran,deşi nu mi-ar fi ruşine să fiu!Să-ţi expic eu cum devine treaba cu fratii(deşi iar ai generalizat):chestiunea provine dintr-un înalt spirit al proprietătii!Ţăranul are ancestral în suflet asta:"e al meu"!Asta ne-a salvat ca natiune de lungul timpului,DRAGOSTEA ŢĂRANULUI PENTRU PĂMÂNTUL LUI,altfel am fi vorbit demult turceşte!Orice rabdă ţăranul român,dar încearcă să te atingi de pământul lui!Cu asta au câştigat iliescienii alegerile din Duminica Orbului!Pe asta sau bazat!Aia cu claie peste grămadă,e foarte simplu:pentru ce să încălzească toată casa?
Cred că ar trebui să apreciem mai mult acestă naţiune şi să avem încredere în puterea ei de regenerare,vom avea numai de câştigat!Dacă noi ca români ne injosim neamul,ce pretenţii să avem de la străini?Vor veni şi vremuri mai bune!
ps."foarte bine că dă de gândit"-scuze!
Ghitza,
De unde scoti tu ca este o trasatura de subnatiune, nici vorba, poate doar de natiune blestemata dar nu de subnatiune. Mereu se trece mai departe de ce spun eu si asta ma incurca destul de mult. :)
i.a.
Ioane tu ai spus-o sub altă formă!Nu!Nu suntem o naţiune blestemată!Aveţi puţină mândrie în voi şi nu mai plecaţi capul în faţa nimănui!Ridică sus capul semeţ şi spune cu mândrie:"Da sunt român!".Nu mă interesează "filozofia" unor aşa zise elite care înegresc poporul acesta doar ca să facă pe plac unor cercuri plătite de solda masonilor,mă piş pe cercul lor,româneşte!"Vom fi iară ce am fost şi mai mult decât atât!",adică cea mai puternică naţiune din sud-estul Europei!Deja începem să fim!
Ghita,
eu in 89 la Moscova la un Congres, am umilit vreo 7-8 specialisti zgarciorobi din UE care isi cautau sub unghii si nu stiau ce sa faca ca sa mai bea un pahar la banchetul gratuit de final, cu nu foarte multa bautura, dar isi consumasera diurna sau o economiseau, care oricum o depasea binisor pe a mea si atunci enervat am comandat eu vin, nu stiu cum s-au simtit ei, dar eu m-am simtit bine cand dupa ce am comanadat sticlele de vin cu ultimii bani, ei au strigat vive la Roumanie :)
Nu credeau desigur asta, dar au zis-o odata ce le-am platit bautura.
Asta insa nu ma face sa fiu nerealist.
i.a.
Păi fi realist,neicusorule,cine te opreşte?
Situaţile personale nu sunt în măsură să reflecte trăirile şi exprimarea unei natiuni!Dacă personajele respective au strigat:"Vive la Roumanie!"să fi sigur că nu au facut-o din complezenţă!A fost o trăire de moment!Tocmai aici e "clenciu"!Să trăim momentul şi să ne apreciem mai mult,noi ca naţiune!Nu-s cu nimic ei mai "preţioşi" decât noi!
Bartolomeu Anania – “Ce ne oferă Europa?”
“Dacă ne-am confruntat cu Răsăritul bolşevic, de data aceasta ne îndreptăm cu faţa către Occidentul european (care se autodefineşte drept ‘Europa’ însăşi şi care ne invită să intrăm în ea, ca şi cum noi n-am fi fost niciodată europeni). Ne e greu să fim trataţi ca nişte primitivi, cu toată sărăcia noastră, uitându-se că dacă suntem astăzi săraci şi înapoiaţi datorită comunismului, este şi prin faptul că Occidentul ne-a livrat, aproape gratuit, acestuia. Lucrurile acestea sunt ştiute. Cred că Apusul nu are dreptul să ne umilească, aşa cum a încercat şi încearcă; fără să fac politică, trebuie să subliniez atitudinea tot mai demnă a ţării noastre în acest context european. Nu aşteptăm spiritualitate din Occident, pentru că nu o are.
Uneori suntem trataţi ca nişte ‘balcanici’, uitându-se că suntem la nordul Dunării şi, că, geografic, nu facem parte din Balcani. Ei, şi dacă am face? Alexandru Paleologu spune că, la urma urmei, chiar dacă am fi balcanici n-ar fi nimic ruşinos în asta. Platon, Aristotel şi Sofocle au fost balcanici. Iar eu aş adăuga: toată doctrina teologică a lui Toma d’Aquino s-a sprijinit pe Aristotel, pe un balcanic. Iar dacă este vorba de civilizaţie, ar trebui să ne amintim că, în jurul anului 1000, bazileii şi principesele Bizanţului aveau băi de marmură, în timp ce curtenii lui Carol cel Mare se scărpinau de păduchi şi râie. Aşadar, dacă este vorba de o Europă, şi anume de adevărata Europă, noi am avut întotdeauna viziunea şi trăirea ei. Europa este sinteza gândirii elene, a spiritualităţii creştine şi a civilizaţiei romane. Este singura Europă pe care o recunoaştem, dar şi cea care ni se refuză”.
Trimiteți un comentariu