Ion Adrian

Ghitza, voi discuta Legea Cojocaru pe articole. Asadar :

Refeferitor la art 1.
Art. 1. În termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Guvernul Romaniei, prin Ministerul Finanţelor Publice, efectuează o emisiune de obligaţiuni prin care se angajează să restituie cetăţenilor României capitalul trecut în patrimoniul societăţilor comerciale şi regiilor autonome create prin aplicarea prevederilor Legii 15/1990.
Afirm ca in lumea aparentelor, dl Cojocaru, are prioritate in ideea fundamentala a teoriei propuse, desi mai corect ar fi a solutionarii corecte teoretic, a problemei iesirii din indiviziunea socialista(care metaforic seamana cu zicerea ca din oua poti face omleta dar nu si invers), in lumea Adevarului, eu(poate ca mai sunt si altii ) am prioritate cu cca niste ani, ca nu am notat data (era dupa 1980 si destul de departe de 1989, cand am purtat discutia in care am emis solutia, spunand dealtfel ca este simpla precum oul lui Columb si ca este la indemana unui student bun de ASE si chiar a unui bun absolvent de liceu cu notiuni corecte economice si care sa fi inteles de ce economia planificata socialista nu este o economie de piata si care student /elev sa semene oarecum cu Columb).
Din aceasta idee fundamentala expusa partial in pct 1 si inceputul pct 2, din expunerea de motive, pe care evident ca odata ce am avut-o anterior dsale, nu o pot contrazice tocmai eu, decurge transmiterea proprietatii de stat nou produsa in regimul comunist, catre cetatenii producatori, cu un anumit algoritm de calcul, care poate fi diferit ca exactitudine in functie de niste factori si de momentul cand s-ar face aceast transfer de proprietate.
Nu intru in amanuntele teoretice ale acestui algoritm, nefiind necesar pentru ce imi propun, dar daca sunt curiosi, voi da lamuriri.
In 1990 algoritmul fusese oarecum corect determinat, dar doar o mica parte din proprietatea de stat nou produsa a fost transferata populatiei lasand libere toate smecheriile private si de stat.
Faptul ca a existat ceva concret si ca nu a fost doar un balon de sapun este dovedid de cele 5 FPS care au cumulat actiuni din cota cuvenita populatiei care asa cum spune dl C probabil ca nu reprezinta decat 14% , ca alde Vantu prin interpusi, au adunat cupoane valorificate apoi in privatizare, desi asa ceva trebuia sa fie ilegal si abia dupa alocari cand incepea existenta actiunilor individualizate, ar fi trebuit sa se dea liber pietei de actiuni, chiar si fara listari bursiere .
Sunt de acord teoretic, cu ce spune dl Cojocaru in expunerea de motive in sensul ca azi dupa toate acestea nu se mai poate proceda la o aplicare de tipul celei propuse si posibile atunci, si in aceasta situatie ar fi conforma cu ideea rascumpararii de catre stat a ce nu dat din ce s-ar fi cuvenit cetatenilor producatori de la acestia, adica exact cum trebuie date despagubiri cetatenilor jefuiti de proprietate in regimul comunist si ale caror proprietati nu mai exista fizic.
Adica accept ca este in conformitatea principiului de baza si in conformitate cu cele facute de stat in perioada celor 20 de ani scursi si ca este corect ce spune dl Cojocaru in expunerea de motive:
„Singura soluţie care ne stă la dispoziţie, acum, pentru recuperarea capitalului de care au fost deposedaţi cetăţenii României şi pentru a începe o reală reconstrucţie a ţării o constituie despăgubirea cetăţenilor pentru capitalul de care au fost deposedaţi prin Legea nr. 15/1990… „

Referitor la art 3:
Art. 3. Fiecare cetăţean major al României este îndreptăţit să primească un număr de 20 obligaţiuni, fiecare obligaţiune având o valoare nominală de 1.000 euro, respectiv un total de 20.000 euro.
De unde rezulta aceasta suma de 20000 euro?
Daca in aplicatia din anii 90, cuponiada, cu cupoanele parca de 1 milion de lei, in niste d ani in care inflatia galopa, se evaluau intreprinderile si se emiteau actiuni, de exemplu cu valoare nominala de 1000lei, revenind nominal cate 1000 de actiuni ptr acel milion de lei , daca cererea nu depasea oferta respectivei intreprinderi partial privatizabila astfel, apoi in procesul de alocare, pornind de la optiunile fiecarui cetatean, se puteau obtine si mai putine actiuni conform legii cererii si ofertei ceea ce crea un pseudo mecanism bursier ptr acele actiuni ale unei intreprinderi. Nu stiu sigur daca nu se puteau obtine si mai multe in cazul in care oferta era mai mare decat cererea actiunea fiind astfel depreciata pe aceasta piata a intreprinderii.
Ca ulterior actionarii aparuti astfel si neinsemnati ca forta de actionariat, acesta rezultat fiind unul difuz, cu exceptia FPS, nu au putut interveni(nici nu erau in stare) si multe intreprinderi au falimentat, si actiunile au ramas hartii fara valoare, este o alta problema pe care n-o discut acum. Ce s-ar fi intamplat daca atunci nu 14% ci 90% din avutia nationala era distribuita prin acea cuponiada. Adica daca in loc de un milion ce se inflationa, cetateanul primea 7-8 milioane care erau tot atat de inflationabile(nu stiu daca in momentul alocarii cupoanelor s-au si emis actiunile ca sa nu aiba influenta inflatia)? Nimic in plus decat niste FPS –uri mai mari niste mamuti economici si cetateni aleatoriu despagubiti sau nu, in mod real.
Eu de exemplu milionul luat mi l-am valorificat partial adica l-am transformat mai tarziu prin actiunile luate aproape la respectiva valoare ca putere de cumparare adica in termeni reali.
Am optat ptr Sicomed , la 1milion lei, in loc de 1000 actiuni am primit 450 actiuni , adica o dublare de piata a valorii actiunii(Nota: cine nu pricepe ce scriu aici ref la cuponiada, nu are voie sa incerce sa mai discute despre toate acestea decat dupa ce merge la scoala sa invetze).
Nu am primit decat cativa lei ca dividende dar cand Zentiva a cumparat Sicomed a vrut(normal) sa obtina milioanele de actiuni de pe piata de la cei ca mine si mi-a dat vreo 8 milioane adica tinand cont de inflatie o suma cam la jumătate ca putere de cumparare cu acel milion primit .
Deci eu pe ce am primit nu am fost pacalit prea tare.
Cred ca nici cei care au subscris la FPS –uri, care cred ca chiar au si castigat.
Si daca in loc de 8 milioane primeam 80 ce era, tot in consum bagam acesi bani cand vindeam actiunile catre Zentiva , desigur un consum mai substantial, dar in plus producator de inflatie, in masura in care multi ca mine dadeau navala in piata si –si mareau consumul fara a presta vreo activitate utila.
Sensul acestei despagubiri este ca era moral ca cei carora li s-a restrans fortat , discretionar in procesul acumularii socialiste, consumul in comunism, sa li se recompenseze acest sacrificiu fortzat oferinduli-se o posibilitate de consum sporit si astfel actiunile lor sa ajunga apoi la adevaratii investitori. Si era ok, dar din pacate incomplet, caci 14 % nu sunt 90 %.
Revin: Azi, rezulta din propunerea facuta de dl Cojocaru ca cca 20 mil cetateni romani c vor fi indreptatiti la plata acestei despagubiri, valoarea fiind egala ptr fiecare cetatean, adica nu se face aici un calcul mai exact extraordinar de dificil, lucrandu-se pe medie. Aceasta inseamna ca se accepta din start realitatea ca primind toti egal, unii vor primii mai mult decat altii, adica decat ar fi sa primeasca dupa o socoteala corecta. Este suficient pentru a exemplifica doar cu ce este mai evident, adica sa ne gandim la acele categorii sociale sau grupuri umane, care este sigur ca pana acum mai mult au consumat, fara ca sa produca ceva in replica, categorii care deja ele ar fi datoare catre celelalte categorii dar care acum mai primesc si un cadou pe seama celor care au muncit producand avutie nationala.
Revenind la evaluare, observ ca dl Cojocaru considera ca ar trebui ca romanii sa fie despagubiti de o devalizare la care ar fi fost supusi pritr-o rata prea mare a peofitului obtinut din 1990 pe spinarea lor si pentru restul de 85 % din avutia nationala de care au fost pagubiti prin neacordarea in totalitate a cupoanelor teoretic datorate de stat acestora, pentru ca apoi statul sa dispuna cum doreste de acest patrimoniu.
Dupa dl Cojocaru (vezi tab. 4 si graficul nr 4)profitul obtinut cu supra masura fata de tarile europene este de cca 1200 mlrd de euro din 1989-2007, rata profitului fata de salarii plus pensii crescand la cca 60-70%, adica 2/3 din PIB pleaca in profituri si 1/3 in consum adica mai rau ca in socialism, in timp ce in celelalte tari europene rata profitului este de cca 1/3 (vezi graficul 5).
Aceasta este cea mai grava afirmatie din studiul efectuat de dl Cojocaru ptr fundamentarea legii si daca este adevarata atunci dupa mine asta inseamna ca, fata de alte tari capitaliste normale azi, cel putin 1/3 din PIB au fost deturnati de la cei care-l produc catre cei care iau profitul, adica la noi creindu-se un captalism al unei crunte exploatari.
Cu alte cuvinte 600 mlrd euro au fost deturnati de la populatie in conturile profitorilor. La acestia ar trebui adaugate si macar jumătate din valorile deturnate de comunism pana in 1989 adica cca 15o miliarde euro adica un total la nivel de 2010 de peste 800-900 mlrd euro, din care insa dl Cojocaru mai modest nu cere decat 400 mrd euro.(20mil cetateni x20000eu/cetatean =400mlrd euro)
Aici se pune intrebarea daca aceste cifre sunt corecte si este foarte important sa stim asta.
Si pentru a verifica, voi face cateva evaluari aproximative, folosind date statistice, (aici ar fi foarte bun un Biblio, Ghitza poate il cooptam? Adica tu, ca noi doi suntem foarte en froid)
Dau mai jos, pentru evolutia PIB, tabelul obtinut prin combinarea datelor statistice oficiale cu cele date de dl Cojocaru:

Ce se observa?
In afara de corespondenta pe anul 2007, ultimul an indicat de analiza Cojocaru unde PIB in euro coincide cu datele statistice gasite de mine, valorile indicate de dl Cojocaru indica valori mult mai mari de PIB pornind din 1990 de la cca 96 mlrd euro in loc de cca 35 mlrd euro la cat scazuse economia dupa statistica oficiala, ceea ce evident ca duce la concluzia ca fata de cele 1200mlrd rezultate ptr profit in analiza Cojocaru ( vezi grafic nr 4) valorile oficiale(reale?) ar fi de fapt mult mai mici, poate doar de cca 400mlrd. Si calculul se poate usor reface folosind cifrele oficiale.
Asadar in aceasta pornire mult diferita la Cojocaru fata de stastistica oficiala, se afla sursa acelei valori foarte mari, de 1200 mlrd euro profit ptr perioada 1990-2007.
Si in favoarea statisticii oficiale joaca faptul ca nici in cel mai bun an al perioadei 1985-1989 adica in 1988, PIB nu a depasit 60 mlrd dolari adica cca 50 mlrd euro.
In favoarea cifrelor date de dl Cojocaru fata de statistica oficiala joaca un fapt ciudat si anume ca in zona anilor 1991-1995 observam ca salariile si pensiile date de dl Cojocaru sunt mai mari decat PIB oficial, ceea ce este imposibil.
Referitor la salarii si pensii acestea date de Cojocaru sunt confirmate de articolul de la

http://www.financiarul.com/articol_32230/in-18-ani-ponderea-salariilor-in-pib-a-scazut-de-la-386-la-148.html

in care se arata care este dinamica salariilor si pensiilor coroborat cu cresterea PIB fiind confirmata scaderea ponderii salariilor in PIB, dar cu o usoara crestere a pensiilor, fara ca in Romania sa vedem investitii deosebite si rezultand pe cale de consecinta ca diferenta s-a dus in plata datoriei externe si in profit.
In acelasi timp cel putin in ultimul an 2007 si probabil ca si in cativa ani anteriori si din datele oficiale se confirma cresterea ratei profitului in mod inadmisibil ceea ce este o problema care nu trebuie si nu poate fi ignorats cu sau fara legea Cojocaru fiind o problema foaerte grava cum deja am afirmat
Referitor la legea Cojocaru cred ca pana la lamurirea acestor discrepante, eu nu as putea sa vorbesc de 20000 euro sau de 10000 euro sau de orice cifra avansata pe baza unor evaluari rezultate din figuri mai mult sau mai putin corecte de tipul graficului nr 4.
Asadar propun dlui Cojocaru revenirea si verificarea sau explicarea discrepantelor si gasirea situatiei corecte, reale, daca este posibil un lucru important in sine separat de legea respectiva.
Voi putea face insa in cele ce vor urma chiar si fara date certe, niste speculatii de principiu referitoare la lege, in ideea ca ea ar fi promovata, dar astea vor urma.
Cred ca pentru o prima parte a acestui studiu am efectuat o munca substantiala si suficienta.